13,247 matches
-
sălbatică. Mă mint că-i firesc, Și-mi planific să lipesc pe mai departe Mărci poștale scoase din uz Pe spătarul băncilor din parcul copiilor. Mâine dis de dimineață Cu alte femei voi face figurație. În filmul meu mut Vom umblă despuiate printre căi și soldați. Apă de colonie s-a scumpit între timp Iar palmele-mi miros a pământ. Un scurtmetraj cu ziua ce abia De-mi ajunge la umărul pe care Berzele tot fac reverențe Înainte de zbor. ÎL MIO
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
sfintele peste capul pleșuv vulturul cuibărește gândurile vremea rânduiește rafturile și tu... pasăre a inimii câte lacăte mai pui soborului păsările cântă adâncesc tăcerile mâna taie foarfeca lasă dâre poemele se nasc mirate și tu... pasăre a tăcerii pe unde umbli pe unde mă strângi cu toate viețile zilele nopțile dacă timpul nu mai vrea să existe în gurile oamenilor decât atât cât pasul și-l poartă prin răspântii și cioburi de vremuri pe otrava din ierburi pasărea inimii adoarme coduri
ÎN TAINELE EI SLAVA ŞI SALTUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370486_a_371815]
-
Amprente > RAIUL PE PĂMÂNT Autor: Antonela Stoica Publicat în: Ediția nr. 2162 din 01 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului RAIUL PE PĂMÂNT Eu știu că nu există un mai frumos Acasă Și-asta o spun ca una, ce-a tot umblat prin lume Având în ADN tradiția frumoasă Cinstind numele Țării, emblemă cu renume... Păstrând întipărită istoria ce doare, În tâmpla EI zăgazuri se rup și se ridică Generații dârze, de genii fără frică, Arzând pe Tricolor a Lupului chemare. Să
RAIUL PE PĂMÂNT de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370512_a_371841]
-
Azi am gustat un sunet de vioară Și m-a străpuns ușor cu linu-i dor, În rai credeam că sunt și pentru prima oară Îndrăgostit-am fost de viață c-un fior. Cu ochi-nchiși eu l-am lăsat să umble Și să valseze trist prin toată ființa mea, Dar nu credeam că obosind o să se-așeze Și-o să rămână-n veciul meu frumos așa. Învăluită-n firul trist de sunet de vioară Deodată am uitat și cine-am fost și
GUST DE VIOARĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370569_a_371898]
-
Acasa > Poezie > Amprente > AVEREA MEA MOBILĂ ȘI IMOBILĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 2030 din 22 iulie 2016 Toate Articolele Autorului averea mea mobilă și imobilă să nu-mi umblați prin calculator după ce voi muri că veți găsi numai testamente neterminate, nu am știut niciodată cui să-i las fericirea și cui nefericirea, când ajungeam la gâtul zorilor începeau privighetorile să cânte și o luam de la capăt, fermecat de susurul
AVEREA MEA MOBILĂ ŞI IMOBILĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370577_a_371906]
-
se confundă cu libertatea căci libertatea există/ Numai în iluzia libertății. In lirica elenă I.M.Panayotpolos edenul se reflectă în dragostea de pământ,de pădurile și clipocitul apelor.Em mărturisește undeva:Am iubit acest pământ din prima mea tinerețe.Am umblat pe cărările lui,am ascultat freamătul freamătul pădurilor,clipocitul apelor,am deslușit mesajul oceanelor(...).Descoperirea tainelor vieții,cunoașterea pătimașă a iubirii ce depășește frumusețea telurică,irupând spre spațiul invadat de lumină a ideii, sunt tot atâtea elemente ale edenului poetului
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
Iar tu, creștine, te vei teme ca nu cumva să te înjosești prin smerenie? Atunci vei fi tu mai mare și mai înalt decât alții, mai strălucit și mai mărit, când te vei înjosi pe tine însuți, când nu vei umbla după rangul cel dintâi, când vei răbda de bună voie umilința, jertfirea de sine și primejdia, când tu te vei sârgui a fi sluga tuturor, gata a face și a suferi toate pentru aceasta. Să cumpănim acestea, iubiților, și cu
CÂTEVA GÂNDURI SINCERE, IMPRESII MĂRTURISITOARE ŞI IDEI APOLOGETICE DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369218_a_370547]
-
cum arăți. O fi ceva rupt în tine. O să te duc la spital să... - Nu! În niciun caz, doamnă, vă rog! Trebuie să ajung acasă. Tata nici nu... - O să ajungi și la tac' tu ăsta care nu știe pe unde umbli, băiatule, dar, până ajungi, să vedem dacă te țin picioarele. Te-ai uitat în oglindă? Te-ai văzut în ce hal ești? Nu mai fă pe viteazul cu mine că am mai văzut eu ca tine și nu m-am
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369442_a_370771]
-
o cafea, în loc să fiu lângă băieții mei. - Te ascult cu plăcere și interes. - Viaț a[ Textul apartine doamnei profesoare Adriana Popescu din Iași.] lasă uneori impresia că a fost croită pe un singur calapod, la care nu se mai poate umbla. E o taină, un dar? Nu știu. De cele mai multe ori credeam că-i doar o banalitate, deșertăciune, nimicuri, himere sau amăgiri. Este imposibil însă, ca în tot acest amestec ciudat de năluciri să nu auzim sunetul diafan al glasului inimii
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]
-
am devenit! Am închis fereastra, poate mai înfund ceva din ,,delirul naturii”. - Nu este nici un chip! Sunt mică și mă uit spre icoană. Ne facem cruci și fiecare dă din buze, poate îl înduplecăm pe Sfântul Ilie. Nu știu de ce umblă cu caleașca prin cer și face atâta zgomot și de ce de fiecare dată, își îndeamnă caii albi pocnind cu biciul în aer, străfulgerându-l în mii de feluri. Un întreg lanț de senzații și imagini perfect clare, pătrund pe unde
APROAPE DE FINAL de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369476_a_370805]
-
păruseră să dea câteva stele, dar un nor dinspre apus le acoperise și sta să dea în ploaie. Oare să i se fi părut? Ridică capul de pe perină, ascultă dar nu se mai auzi nimic. Parcă i se păruse că umblă cineva prin camera a bună de la drum. Sigur că i se păru! Încercă iar să uite totul și să adoarmă. Nu, de data asta este sigur. S-au auzit pași. Este cineva acolo. Niță sare sprinten din pat și iese
NIŢǍ AL POPII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369483_a_370812]
-
foc. Pe ei nu-i puneau părinții la nimic. Nu aveau vacă sau oi de păscut, porc de scăldat, găini de hrănit și păzit, etc. Nimic! Nimic, nimic! Cât era ziulica de lungă, fie ea de vara sau iarnă, ei umblau aihui prin sat. Se jucau unde și cum vroiau, se bârâcau prin pomi după fructe pe la cine vroiau, se scăldau în Olteț când aveau chef, ce mai, erau cei mai de invidiat copii din mahala, ce spun, din tot satul
FANTOMELE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369485_a_370814]
-
nu știa nici-o buchie, era destul și atât. Dar iată că, după căderea comuniștilor, pentru copiii ei, dar mai ales pentru nepoți, se ivește ocazia de a pleca prin țările europene. Și au făcut treabă pe acolo pe unde au umblat. Pentru că acum, în locul căsuțelor cu câte o cameră, două în care au crescut, au apărut ditamai vile, ca ale boierilor. Ba prin curțile imense au început să apară și mașini de lux. I-a fost greu să se obișnuiască cu
MOLEARCA de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369496_a_370825]
-
Ei aceiași, / neatinși de păcat. Păstrează-i, Doamne, așa; / nu-i învinovăți de rătăcirea noastră ! // Ai grijă să nu scrijelească / - pe limba de hârtie a șarpelui - / cuvântul care o să-i alunge !» (Facerea, p. 7). Eroul liric din Risipitorul de hârtie „umblă prin lume ca să se reîntregească“ (este vorba de prim-căutarea androginicei jumătăți - cf. Căutare, 1, p. 8), observă (în „căutarea-i secundă“) că moartea-i «mai harnică / decât un mușuroi de furnici» (Căutare, 2, p. 9); femeia / „jumătatea“ eroului poematic
IERNI „TRECUTE FIX“) : DESPRE FLORILE ŞI ROADELE PARADOXISMULUI ÎN FAŢA TORNADEI DE HÂRTIE de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370593_a_371922]
-
care avusese niște descoperiri pentru viitor. Plângând, ea s-a aruncat la picioarele mele și mi-a zis: „Păzește-te ! Să nu te atingi de omul acesta, pentru că el este Sfânt! Noaptea trecută eu l-am văzut în vis. El umbla deasupra apelor. El zbura pe aripile vântului, și vorbea furtunilor și peștilor mării și toate erau supuse voinței lui. Chiar și râul de pe muntele Kidron, curgea plin de sânge. Statuile Cezarului erau pline de murdăria Golgotei. Catapetesmele dinlăuntrul templului, s-
RAPORTUL SCRIS DE PILAT, GUVERNATORUL IUDEII, CĂTRE TIBERIU, ÎMPĂRATUL IMPERIULUI ROMAN, IMEDIAT DUPĂ RĂSTIGNIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370585_a_371914]
-
al furiei popoarelor dar, din câte am văzut, nimic nu se poate asemăna cu aceasta. Într-adevăr s-ar putea spune că în această ocazie toate spiritele rele din ținutul infernului s-au strâns în Ierusalim. Mulțimea părea că nu umblă pe picioare, ci umblă pe sus urlând, precum valurile unei mări înfuriate. O mare neastâmpărată se întindea de la porțile Pretorului până la muntele Sion, cu strigăte, cu fluierături, cum nu s-a mai auzit niciodată în istoria Romei. Ziua s-a
RAPORTUL SCRIS DE PILAT, GUVERNATORUL IUDEII, CĂTRE TIBERIU, ÎMPĂRATUL IMPERIULUI ROMAN, IMEDIAT DUPĂ RĂSTIGNIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370585_a_371914]
-
din câte am văzut, nimic nu se poate asemăna cu aceasta. Într-adevăr s-ar putea spune că în această ocazie toate spiritele rele din ținutul infernului s-au strâns în Ierusalim. Mulțimea părea că nu umblă pe picioare, ci umblă pe sus urlând, precum valurile unei mări înfuriate. O mare neastâmpărată se întindea de la porțile Pretorului până la muntele Sion, cu strigăte, cu fluierături, cum nu s-a mai auzit niciodată în istoria Romei. Ziua s-a întunecat ca un amurg
RAPORTUL SCRIS DE PILAT, GUVERNATORUL IUDEII, CĂTRE TIBERIU, ÎMPĂRATUL IMPERIULUI ROMAN, IMEDIAT DUPĂ RĂSTIGNIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370585_a_371914]
-
în uitare. Iubirea lui e spaimă și totuși, rugăciune; cuvintele lui strigă, de-aceea se repetă, obsesiv se repetă, până la teama de a fi trecut dincolo de dor, în agonie... E dureroasă dragostea lui sau, cel puțin, etern bolnavă; deși bogat, umblă pribeag, călcând nesigur printre necuvinte, în galaxia dorului pierdut, imediat însă recuperat, precum mercurul scurs imperceptibil prin frunzele făcute umbră. Poetul clădit din trăire, ascuns în perdele de maci, încearcă să nu piardă drumul, căutând frânturi de dor în clepsidra
DORINA MANU DESPRE VALERIU COVRIG CUDREC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370646_a_371975]
-
în clișeele / șabloanele, în lozincile / inscripțiile din cosmosul nostru cotidian-comic-paradoxist - «Așa cad oamenii buni», după maramureșan-celebrul cântec, după arhicunoscutu-i „leitmotiv“, „C-așa bé[au] oamenii buni“, ori, în aceeași manieră „subtil-infiltrant-folclorizată, cu priză directă“, și în cele de sub titlurile ce umblă nu numai la „cutia cu zâmbetele Pandorei“, ci și la „injurie“, sau la „sinestezia dinților cariați“, evident, fără „sângele scuipat“ în vocală de eroul liric al lui Artur Rimbaud („ieșit de la stomatolog“): «Licitație fără strigare», «Ciorba mamii ei de viață
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
uzine și aripi de-a valma, / într-un chiot ruginit de veselie» (p, 8), constată o «obsesie a ordinii pe eșafod» (p. 10), ori o cumplită realitate privitoare la „limba-i maternă“, potrivit căreia «limba cea mai dulce», valaha / dacoromâna, „umblă“ «în dinți, pe picioroange, / mereu pe un fărădedrum» (p. 12), surprinde Distinsul Receptor - imediat după ce trage concluzia că «într-o doară înflorea liliacul» (p. 13) - cu „patosul pledoariei despre raportul lirosofic dintre poezia ermetică și darul beției“, „pledoarie“ dintr-o
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
că știe cum să o facă și mai ales a arătat că e sensibil la semnalele raționale ale societății civile. Ceea ce nu le convine deloc mafioților. Personal cred că e mai bine că unii membri ai guvernului gafează și nu umblă cu fraze ticluite, cum se lucra pe timpul guralivului dr. Ponta! Desigur, boborul ar fi vrut ca peste noapte să se schimbe totul, ceea ce este imposibil. Nu poți repara în câteva luni ce a stricat Sistemul Mafiot Român în 26 de
TABLETA DE WEEKEND (142): ŞI DĂ-I ŞI LUPTĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370678_a_372007]
-
uitate prin Siberii și Kazahstane! Dacă renunțăm la Basarabia, Rusia va încerca să ajungă până la Carpați. Și dacă noi nu ne revendicăm drepturile acum în ceasul al 12-lea mâine alții vor încerca să ne dezmembreze țară. Dodonii și Putinii umbla deja cu hărți trunchiate și cu amenințări. Să stăm neclintiți și să avem curajul să susținem adevărul. Basarabia e pământ românesc și punctum! Chiar și dușmanii te respectă atunci când îți susții cauza cu demnitate. Cerem Președinției, Guvernului și Parlamentulului României
COMITETUL ROMÂNO-AMERICAN PENTRU BASARABIA de NICHOLAS DIMA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370694_a_372023]
-
ori, de ce nu: Iosif Visarionovici); dar prenumele Ilarion se „întregește“ prin numele Bujdea < bujdea / bujdă „cocioabă / bordei ca de / din calea migratorilor“ (cf. bujdi, „a năvăli / țâșni“ - DEX-75, 102), amintind și faptul că Ilarion Bujdea, pe când „avea vreo doisprezece ani“, «umbla cu șatra din sat în sat» (p. 20), apoi, ca „soț al Glafirei“, a devenit, grație „transformărilor socialist-colhoznice“ și „agricultor fruntaș pe raion“. Se poate spune că Bujdea este „un țigan integrat colectivității sătești, cinstit, muncitor“. Onomasticul valah, Gavrea - ține
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
la gavră „urs“, ori la gavrilă, „urs mare“, cu trans-semantizare / simbolizare și în „jucător de urs“, „ursar“ etc. Eroii nic-țic-uani, Ilarion Bujdea și Gavrea, se cunoșteau bine din copilărie: Se știu mai demult, de când aveau doisprezece ani; pe atunci, Ilarion umbla cu șatra din sat în sat, iar Gavrea alerga cu limba scoasă să găsească un stăpân; odată, de Anul Nou, Gavrea s-a luat la harță cu stăpânul, pentru simbrie; de la harță au ajuns la bătaie; băiatul s-a ales
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
nădăjduind că strigătele mele l-ar fi putut trezi, n-am îngăduit să fie îngropat, șapte zile și șapte nopți, până ce l-au năpădit viermii. De când m-a părăsit, nu mai înțeleg nimic din viață, și nu încetez să tot umblu, ca un vânător care întinde capcane, în inima pustiului...” Atunci hangița Siduri îl ajută să dea de urma corăbierului lui Uta-Napiștim, singurul în măsură să-l conducă spre îndepărtatele ținuturi ale nemuririi: "Spune-mi, cum te cheamă? Eu sunt Urșanabi
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]