4,205 matches
-
apa rîurilor prin așezarea unei piei de oaie pe fundul apei. După un timp ea se punea pe un copac și după ce se usca, firele de aur se scuturau cu grijă. Grecii cînd au văzut asemenea minune li s-au umflat ochii cît cepele de uimire. Iar românii mai păstrează amintirea acelor vremuri prin numele de familie Colha și Culha. Diodor din Sicilia în scrierea Biblioteca istorică, Cartea lll, LX ne prezintă o legendă a lui Atlas, nume apropiat de cel
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
după ce i-a cucerit cetatea făcută din trunchiuri de co-pac. Deci galii erau undeva prin sudul Moldovei între Siret și Nistru sau Nipru, pentru că vajnicul get spune că a dat bărci oștenilor să poată trece înapoi pentru că apele s-au umflat rău datorită dezghețului. Vîntul Boreas amintit în textul lui Dio-dor dar și la alți greci mai vechi care au scris despre sciți sau geți, toți au precizat că bate în estul Europei în ținuturile locuite de aceste popoare. Alte legende
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
culme, la procedeul și stilul tradițional al demascării, amenințării și chemării drastice la ordine. Când cere dreptul la replică, de pildă la TV, în legătură cu obiecțiile unui critic, doar că nu pune pistolul pe masă și nu dă telefon la Secu: Umflați-l. Are gestul reflex al represiunii violente, instinctive, ripostei zdrobitoare, impulsul și voluptatea ultimului cuvânt definitiv. Este dogma invincibilă, în stare pură, stafia marxist-leninistă roasă de molii, care încă mai are iluzia că circulă în Europa (mai ales de Est
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sau sfătui numai printr-o poveste. Amintiți-vă, ce simțiți, când sunteți certați: jenă, durere, ori rușine? Indignare? Actualizați tumultul interior sau indignarea trezită de felul, cum sunteți certați. Imaginați-vă, că sunteți mustrați astfel: Era în primăvară. Mugurii se umflaseră, dar nu plesniseră și ramurile erau golașe, iar arborii despuiați și înfrigurați. Un înțelept se plimba prin pădure și gândea. Tot mergând și meditând, pentru că nu găsea răspunsuri mulțumitoare, s-a oprit în fața unei ramuri golașe, cerându-i: Vorbește-mi
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
în digresiune, o acțiune începe, se ramifică pînă la diluție în multiple dimensiuni, și cînd tocmai ai uita t-o, reapare cîteva zeci de pagini mai tîrziu, după o serie de ocolișuri și meandre din care narațiunea crește și se umflă ca un fluviu în drum spre mare. În fapt, nu i se poate reproșa lui Yann Moix că a scris un roman prea mare și greoi, deoarece nu e vorba de o "scăpare", de o stîngăcie de autor care, neavînd
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ardoarea combativă, înflăcărarea luptei m-au făcut să văd, cum ni se întâmplă foarte adesea nouă, celorlalți polemiști, erorile adversarului printr-o bucată de sticlă prea groasă. Fără îndoială, imaginația mea este cea care, pentru a avea mai ușor dreptate, umflă teoria Monitorului industrial 55 până la proporțiile celei din Popularul. Ce închipuire că mari industriași, proprietari cinstiți, bancheri bogați, abili oameni de stat s-au transformat, fără să o știe și fără să o vrea, în inițiatorii, în apostolii Comunismului în
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
modul bucureștean: Nu trecu câteva zile Ș-auzim de domn că vine, Unul ce a fost în treabă: Dragoman pe Marea Albă. Purtările domnului sunt descrise cu minunare sceptică de cetățean pățit și cu o suspectare ce insinuează scrântirea. Scriitorul umflă, recalcitrant la orice administrație, dând actelor domnului o grasă coloare de obstinație absurdă și țicnită. O sală de arme, indiciu al unui estetism muzeal, devine o încăpere de ospiciu, în mijlocul căreia domnul ni se arată ca o jivină rea, lătrătoare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în copace, țiganii visă, se cîrmează, locurile sunt puste, întîmplarea e jeloasă, soarta e scîrbeață, boierii sunt plini de bogătate. Numai Eminescu mai târziu a siluit limba sau a scociorât forme cu atâta sistemă. Budai n-a avut nevoie să umfle comedia ca Tassoni, pentru motivul că țiganii sunt de la sine o caricatură a societății umane. Fanfaronada, poltroneria, milogeala, spiritul de hărmălaie și orbească înfuriere sunt aspecte tribale obișnuite, și poetul n-a avut decât să le condenseze într-un limbaj
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ca să-ți urmez chemarea, Iar cerul este tatăl meu Și mumă-mea e marea. Plastica ideilor este și aici extraordinară. Chaosul are văi, izvoare, mări. Acolo nu-i "hotar", și vremea (ca o apă) n-are puterea de a se umfla în puțul ei și a ieși din "goluri": Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște, Și vremea-ncearcă înzadar Din goluri a se naște. Nu e nimic și totuși e O sete care-l soarbe, E un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și finală, fiindcă și experiența binelui atrage pe voievod. Nenorocul e un Faust parțial, înfățișînd numai pe solitari, pe investigativi. Adevărata vină a dramaturgului este că a făcut simpatică platitudinea lui Voie-Bună și odioasă anxietatea lui Nenoroc. Dealtfel meditația e umflată de vorbe și de colori, pierdută în fantastic, goală pe dinăuntru. Piesa se pierde în episoade de fantezie, cum e mascarada cu pretenții adânci din grădina lui Epicur. Declamația e facilă, tremolată, pompoasă, multicoloră, poleită cu felurite calități minore, nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Brăescu a scris și foarte simpatice Amintiri în care reexaminează cu bonomie ștrengăriile copilăriei sale. I. I. MIRONESCU Sforțîndu-se a copia fonetic limbajul eroilor, I. I. Mironescu (1883-1939) surprinde prin relativa vulgaritate a prozei lui, fenomen rar la moldoveni. Scriitorul umflă după maniera Pătrășcanu peripețiile, transformîndu-le în bufonerii. Astfel Tulie Radu Teacă, baci din Brețcu, călătorind la Viena ca să-și vadă feciorii, comite enorme boroboațe și se-ntoarce fără a-și fi atins scopul. Teatralizarea Amintirilor lui Creangă (Catiheții de la Humulești
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
replică diabolică la nativitatea cartofilor și smaraldelor, urmare la geneza mușiței pe care a invocat-o cu altă ocazie poetul: Pe tine, cadavru spoit cu unsoare, Te blestem să te-mpuți pe picioare. Să-ți crească măduva, bogată și largă, Umflată-n sofale, mutată pe targă. Să nu se cunoască de frunte piciorul, Rotund ca dovleacul, gingaș ca urciorul. Oriunde cu zgârciuri ghicești mădulare, Să simți că te arde puțin fiecare. Un ochi să se strângă și să se sugrume Clipind
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ce-i altfel? - Tot ce-i la fel. Proza lui Tudor Arghezi intră în sfera liricului și ar fi nedrept s-o judecăm altfel. O mare parte din compuneri sunt pamflete sterilizate, fără direcție reală. Slujindu-se de nume fictive, umflând realitatea, intrând în plin fantastic, diatriba argheziană depășește într-atît intenția de a vulnera, încît rămâne o construcție valabilă în sine, expresie cel mult a unei gratuite înverșunări de imagini. Este evident că în Icoane de lemn sunt zugrăvite figuri reale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nici pânze; catargul, mult prea mic; Dar jos, pe lunga sfoară, cusute între ele Uscau la vânt și soare tot felul de obiele, Pulpane de caftane, ori tururi de nădragi; Și prin cârpeli pestrițe și printre cute vagi, Un vânt umfla bulboane dănțuitoare încă. ION VINEA Ion Vinea a publicat proză cu aspect suprarealist și foarte dificilă la lectură, în care se întîlnește metoda lui Urmuz (excesul de importanță dat laturii minerale a omului) și unde în fond se cultivă autenticitatea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
poate ca un semn al conștiinței că rămâne în creația poetului ceva care scapă încă înțelegerii interpreților. Din păcate, exegeza eminesciană de până astăzi nu a fost scutită de excese. Saltul de la atitudinea encomiastică (" Fiecare cuvânt al textului eminescian e umflat de simboluri ca o rodie coaptă"1, afirmă G. Călinescu în legătură cu exagerările prezente în critica eminesciană) la atitudinea detractoare a celor care îl consideră pe Eminescu un autor depășit, care nu mai spune nimic noii generații (așa cum este exprimată ideea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
fără însă a pierde spiritul simplicității) 5. Alții, netrebnici și fără scrupule, încercând să-și scuze propria trândăvie, susțin că nu trebuie să studieze, ci e mai bine pentru ei ca frații să rămână în umilința simplității lor, deoarece știința umflă (1Cor 8,2) iar multa erudiție îi (prostește) îi face neînțelepți (cf. Fap 26,24). Acestora le răspundem că și celelalte virtuți pot fi ocazie de mândrie; într-adevăr, fără dragoste ele nu pot fi de folos, ba, dimpotrivă, pot
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
lectori din Ordin. Apoi a intrat Sfântul Francisc și, după ce a stat puțin în tăcere, a exclamat: «Ce rușine pentru voi, ca un frate lipsit de cultură să vă depășească meritele înaintea lui Dumnezeu». Apoi a continuat: «Și fiindcă știința umflă (cf. 1Cor 13,4), dar iubirea este cea care edifică, mulți frați culți ce sunt foarte respectați... vor fi un nimic în împărăția veșnică a lui Dumnezeu»]. 70. Un lector eminent, care a studiat cu mine la Oxford, avusese întotdeauna
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
s-a Întors să-l asculte. „Să te uiți tot timpul la fruntea lui Chuck În timpul ședinței”, i-a zis el. Încurcată, Carol l-a Întrebat de ce. „Păi”, a continuat directorul de vânzări, „are pe frunte o venă care se umflă când e gata să-și iasă din pepeni. Dacă Începe să se mărească În timp ce vorbești, probabil că ar fi mai bine să schimbi subiectul”. Mulțumindu-i pentru pont, Carol a Început să se Întrebe În ce se băgase. La un
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
îl înfruntă cu orice risc pe Augustus, pentru a-și ajuta prietenul (și ruda) din Sulmona, în momentul nenorocirii: "Eu, care într-un timp aveam mulți prieteni, dar un vânt puternic a suflat în velele mele și imediat ce s-au umflat apele sub impetuozitatea furtunii, am fost abandonat în mijlocul mării pe barca mea sfărâmată. Și în timp ce unii nu vor nici măcar să arate că m-au cunoscut, doar doi sau trei m-ați ajutat în timpul distrugerii mele. Dintre aceștia tu ai fost
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de cutremur la tot pasul, În tot locul! Unde vede-o stîncă naltă, el o macină cu palma. Bolovanii sub picioare-i dau de-a dura, dau de-a valma, Și cu peatra măcinată și cu petrele-aruncate El iezește, bate, umflă rîurile tulburate. Culmele trec peste șesuri, apele trec peste maluri, Valuri mari se sparg În zgomot, răpezite peste dealuri, Dar nici clopotul lor aprig, clăbucind, ferbînd În spume, Nici chiar troncătul de zdraveni bolovani În rostogol Nu-ngrozesc ca uriașul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
voios, rolul lui este să dea lumină și căldură, două dintre condițiile fecundității. Toate imaginile din Pastelurile primăverii și verii nuanțează această pregătire pentru facere. O vastă figură a fecundității se profilează: lumina devine caldă, cîmpia scoate aburi, pîraiele se umflă, mugurii se desfac, lunca „clocotește” de seve regeneratoare. Elementele materiale nu-și pierd, În acest obscur proces al creației, strălucirea și limpiditatea: pîraiele sînt „cristaline”, aerul e „viu și proaspăt”, „valuri limpide de aer” trec deasupra luncii, iarba coaptă, mustoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cetățean. Cu drepturi și datorii, dar mai ales cu profunda convingere că el există, trăiește și acționează dincolo, alături și uneori chiar împotriva statului. Că are acest drept și legitimare. Că este, efectiv, liber și independent. Că nu poate fi umflat niciodată în mod samavolnic de acasă sau de pe stradă. La noi, statul este văzut mereu, din nefericire, ca un supraorganism autoritar, agresiv și represiv. periculos și arbitrar. Te poate da afară din casă, de la serviciu, din viața civilă sau culturală
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
mare o constituie un alt clișeu repetat la nesfârșit: prezența emfatică a poetului. Oricând și oriunde, poetul vorbește În primul rând și pe larg despre sine: „Eu”Ă „Eu”Ă „Eu”Ă Aproape nu există poem În care „eul” acesta umflat cu un sentiment de autoadmirare să nu-și trâmbițeze importanța. În La frasinii de la răscruce Își marchează În repetate rânduri prezența. (Ă). Tot astfel, În Poveste de dragoste la mutarea În locuință nouăă În Despre pace, poetul vestește emfatic: « Scriu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
scăpat de asemenea devieri, nici În cele mai bune poeme ale sale: Balada despre Barta Iosif și ortacii săi și La frasinii de la răscruce. În primul poem, de pildă, cuvintele pe care le adresează secretarul de partid lui Barta, sunt umflate, generale, clișee simple: «Dragul meu, Începi un lucru mare Către care mult ai năzuit. Vei hrăni furnale și uzine; Lucrul tău să urce ca un zbor, Căci partidu-i veșnic lângă tine, Veșnic Îți va sta În ajutor» În La frasinii
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
al XXlea despovărează ținutele doamnelor de crinolină și turnură. Se purta fusta cloș, ce atârna liberă până aproape de pământ, formând cute firești, fără intersectarea și orinentarea lor de către croitor. Bluzele, în general, de mătase (muselină), aveau mânecile voluminoase - tipul balon -, umflate pe braț și mulate pe antebraț. În contrast cu dimensiunile, de multe ori, exagerate ale mânecilor, talia capătă suplețe datorită unui nou tip de corset, mai lung și mai elastic. Tot acum se impune taiorul, compus dintr-o fustă lungă, o jachetă
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]