8,137 matches
-
minimalizaseră cîndva. * În ciuda aparenței tinerești, bărbătoasă și înaltă, cu o cunună groasă de cozi castanii pe cap, directoarea Aneta Gărgăun purat la școală bluză și pantaloni de trening peste care trăgea o fustă „bliomarină”. Cam grosolane, trăsăturile sale nu erau urîte. Tot satul știa că atrăseseră atenția unui instructor de la raion. Părăsită de soț, viața ei sentimentală părea patronată de patima urii. La școala din Dobrina moda feminină trecea printr-o fază de tranziție. Eleganța era arbitrată de directoare, care impunea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
muriseră iar pe trei le alungase el.” De pe cărările pădurii care se deslușeau în luciul tocit al frunzișului ieșeau cîrduri de țigănci, cocîrjate sub panere de nuiele și coșuri din scoarță de tei, pline cu bureți. Stafidite, cele bătrîne erau urîte și schiloade. Ochioase și frumoase, țigăncile tinere priveau la noi cu plăcere. În marginea fagilor, o bătrînă cu picior de lemn se oprise după un copac. Avea profil de pasăre. Triști și dupuroși, pe imaș pășteau niște căiuți. Nu cred
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
al lui Odraslă. „Dacă dai o țigară!” Îi Întoarse Enin vorba. „Dau.” Se așezară pe marginea șanțului. Traseră adânc din țigări. Enin rupse tăcerea: „Care mai e treaba?”. Era cumva ușurat să vadă că Odraslă trăiește, deși știa că Îl urăște din toată inima. Tâmpiții de la Poliție Îl anchetaseră, vasăzică, pentru un omor care nici măcar nu avusese loc. Niște dobitoci. Bine, oricum, că se terminase așa. „Care treabă? Ce treabă să mai meargă?” se oțârî Odraslă și glasul lui tremura a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
drept cuvânt - nici cea mai măruntă șansă și eram convins că n-aveam În veci de veci să termin și ultimele două clase de liceu. Oricum, nimerisem acolo ca o muscă-n lapte. Cât de mult, cu câtă pasiune am urât acea perioadă din viața mea... Uram tot ce ținea de școală: clădirea imensă și amenințătoare, caietele, cărțile, profesorii, până și amărâtul de compas ori de echer cu care nu reușeam să fac cum trebuie vreo amărâtă de figură la geometrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
șansă și eram convins că n-aveam În veci de veci să termin și ultimele două clase de liceu. Oricum, nimerisem acolo ca o muscă-n lapte. Cât de mult, cu câtă pasiune am urât acea perioadă din viața mea... Uram tot ce ținea de școală: clădirea imensă și amenințătoare, caietele, cărțile, profesorii, până și amărâtul de compas ori de echer cu care nu reușeam să fac cum trebuie vreo amărâtă de figură la geometrie ori la cine știe ce materie. (O ingineră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de porumb. Însă nu gândul pentru soarta soldatului Cătănuță - despre care nu se mai auzise nimic de la arestare - Îl trezea acel miros: tot pentru niște știuleți arși fusese condamnat la moarte și executat un inginer tânăr, pe care Foiște Îl urâse din tot sufletul și căruia ajunsese să-i dorească chiar moartea. Mai târziu, după ce execuția avusese loc și vestea ei se răspândise prin ziare ca să se știe că nu era de glumă cu economia națională, profesorul chiar se simțise răspunzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
carte. Autoritățile profitaseră de faptul că inginerul nu avea rude care să-i ia apărarea pe căi mai drepte ori ocolite și, cum erau hotărâte să dea un exemplu, Îi făcuseră repede de petrecanie. Foiște cel neputincios cu femeile Îl urâse cu deznădejde pentru că Îndrăznise și izbutise să-i sucească mințile unei educatoare cu părul auriu și numai inele, căreia poetul Îi Închinase pe ascuns nenumărate poeme de iubire delicate și Înflăcărate, pe care mucosul de fiu al Directorului o asemăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întâmplare - cum se simțise acel om când, cu banda neagră pe ochi și mâinile legate la spate, auzise comenzile și mișcările celor din plutonul de execuție. Ectoraș se bănuise și el, cumva, răspunzător de sfârșitul inginerului, căci și el Îl urâse de moarte, mai ales după ce mezina Împăratului din basme Îl pusese să dirijeze cu un bețișor - În fața nesuferitului parfumat, cu Început de chelie, cu dungă la pantaloni și Îmbrăcat În cămașă albastră - corul de copii de grădiniță. Urechea muzicală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sărac, și a trăit și el, ca fiecare. Era un om cuminte, De când îl țin vecinii minte. Trecea pe drum încovoiat și frânt, Cu ochii veșnic în pământ, De parcă se temea Ca umbra lui să nu atingă umbra altcuiva, Era urât și‐l înșela nevasta - și doar atât avea și el pe lumea asta ... În ziua când a fost să moară, Cum se‐ ntorcea trudit spre casă, El s‐ a uitat în jurul lui întâia oară și a văzut că viața e
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și lănci, ieșeau din oraș într-o coloană prelungă, cu capetele încinse în căștile de fier. Orășenii se îmbulzeau pe marginile drumurilor pentru a privi plecarea armatei. Căutându-i din ochi pe binefăcătorii care le vizitaseră prăvăliile în trecut, le urau noroc cât puteau de tare și-i încurajau să facă fapte mari. Dar nici soldații în marș, și nici mulțimile care ovaționau nu știau că acel tablou nu era începutul unei campanii din apus, ci primul pas spre Kyoto. Cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zilei trecute, iar când, în sfârșit, se sătură, se lăsă pe spate, cu burta plină. Văzând că mesagerul terminase, Hikoemon îi făcu semn să-l urmeze și-l însoți până la o cameră din apartamentele preoților, unde se țineau depozitate sutrele. Urându-i somn ușor, îl introduse în odaie și încuie cu grijă ușa pe dinafară. Chiar atunci, Kyutaro apăru încet lângă Hikoemon și-i șopti ceva la ureche. — Domnia Sa e îngrijorat că vestea despre incidentul din Kyoto ar putea ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
culcare preocupat de complicațiile neplăcute ale unei asemenea situații, dar, în dimineața aceea, norii se risipiseră și cerul era mai albastru ca de obicei pentru acea perioadă a anului. Hideyoshi îl luă ca pe un semn de bun augur și, urându-și sieși succes, încălecă și ieși din tabăra de la Nawabu. Îl însoțeau doar câțiva vasali superiori și cei doi foști soli, Tomita și Tsuda. Când grupul traversă, în sfârșit, Râul Machiya, Hideyoshi își luase precauția de a ascunde un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Tomonobu și Tsuda Nobukatsu sosiră la Okazaki pentru a semna un tratat de pace. În ziua a douăsprezecea a Lunii a Douăsprezecea, fiul lui Ieyasu fu expediat la Osaka. Îl însoțiră și fiii lui Kazumasa și Honda. Războinicii care le urau drum bun ostaticilor stăteau aliniați de-a lungul străzilor, plângând. Astfel se sfârșea acțiunea lor de la Muntele Komaki - o acțiune care, temporar, zguduise întreaga națiune. Nobuo veni la Okazaki în ziua a paisprezecea, spre sfârșitul anului, și rămase până în cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vorbiți în ceasul acela; căci nu voi veți vorbi, ci Duhul Sfînt. 12. Fratele va da la moarte pe fratele său, și tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinților lor, și-i vor omorî. 13. Veți fi urîți de toți pentru Numele Meu, dar cine va răbda pînă la sfîrșit va fi mîntuit. 14. Cînd veți vedea "urîciunea pustiirii" stînd acolo unde nu se cade să fie, cine citește să înțeleagă, atunci cei ce vor fi în Iudea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
anunță regimentul că refuz misiunea încredințată. Colonelul Dumitrescu cere să mă justific personal. Raportez că nu e vorba de refuz, ci de o amânare pe timp de noapte pentru a evita sacrificiile inutile și, în final, încheie discuția cu mine urându-mi succes în această dificilă misiune. Mi-am scos oamenii din poziția abia consolidată, i-am adus discret pe baza de atac, stabilind fiecărei grupe direcția și obiectivul, apoi am așteptat ora declanșării, fiecare din noi cu noianul lui de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Odessei... Stalingradul... retragerea (,,Acum mergeam spre Țară cu rușii după noi...”), luptele de lângă satul Tudora - Cetatea Albă în care a fost grav rănit, internarea în spitalul din Făgăraș...23 august 1944, „alianța” cu foștii inamici în condiții umilitoare (,,...Rusia ne urăște și urmărește desființarea noastră ca popor și ca stat!”)...9 mai „ziua victoriei”...Hiroshima și Nagasachi... Apoi, „în vâltoarea vremurilor”,...6 martie 1945... ,,instaurarea guvernului Doctor Petru Groza, impus de Vâșinschi, bătând cu pumnul în masă la București”. Urmează capitolul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
am discutat antrenant, în cele patru ore și jumătate! Dacă era după amfitrionul meu, ar fi trebuit încă un timp, fiindcă fiecare dintre noi avea ceva interesant de spus. L-am lăsat bine dispus, mai vioi ca la începutul vizitei, urându-i să termine cu bine opera începută și să se și cruțe pentru propria lui plăcere de a trăi. Fără să vreau, în momentul relatării mă gândesc la o vizită pe care am făcut-o cu câțiva ani în urmă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Israel, bătrînii Galaadului s-au dus să caute pe Iefta din țara Tob. 6. Ei au zis lui Iefta: "Vino de fii căpetenia noastră, și să batem pe fiii lui Amon." 7. Iefta a răspuns bătrînilor Galaadului: Nu m-ați urît voi, și nu m-ați izgonit voi din casa tatălui meu? Pentru ce veniți la mine acum cînd sunteți în strîmtorare?" 8. Bătrînii Galaadului au zis lui Iefta: Ne întoarcem la tine acum, ca să mergi cu noi, să bați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
Samson s-a dus să-și vadă nevasta, și i-a dus un ied. El a zis: "Vreau să intru la nevastă-mea în odaia ei." 2. Dar tatăl nevestei nu i-a îngăduit să intre. Am crezut că o urăști", a zis el, "și am dat-o tovarășului tău. Nu este soră-sa cea tînără mai frumoasă ca ea? Ia-o dar în locul ei." 3. Samson le-a zis: "De data aceasta nu voi fi vinovat față de Filisteni dacă le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
a făcut slujba specifică momentului înscăunării. În sfârșit, Duca domnea din nou din mila lui Dumnezeu, așa, după cum, se spune într-un astfel de ritual religios. Timp de câteva luni, nu a perceput nici un impozit, spre surprinderea locuitorilor care-l urau că era lacom de bani. Măsura a luat-o pentru că țara, din Iași și până la granița cu Polonia, fusese pustiită de tătari și pentru a atrage locuitorii în satele din care plecaseră. Bucurându-se de toate onorurile din partea sultanului, Duca
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cum!” - îi răspund în gând. Mi-a ghicit răspunsul și îndată a aprins o lumânare, plecând grăbit. După puțin timp, foamea îmi era astâmpărată. Îndată pe măsuță ședea și o oală cu apă proaspătă...Din prag îl aud pe bătrân urându-mi noapte bună, într-un fel alintat, ca unui copil... Sărut dreapta, părinte, și noapte bună! - i-am răspuns eu recunoscător pentru toate cele. După rugăciune, m-am culcat cu gândul la cele citite peste zi...Ca și cum locul ar fi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mă întâmpină cu mare bucurie: Bine ai venit, fiule! De câtă vreme te aștept! Bine te-am găsit, sfințite părinte! Mă bucur tare că te-am întâlnit. Dacă ai ști câtă nevoie am de sfinția ta! Întâi mi s-a urât să tot umblu de unul singur pe ulițe pe care nu le conosc. Apoi sunt nedumerit unde mă aflu de fapt, pentru că am văzut niște târgoveți care nu vorbeau limba noastră, ci una necunoscută mie. Apoi, fiule, ai nimerit taman
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mai primit ecouri și de la Budapesta, unde europarlamentarul „ROMÂN”, Laszlo Tokes, amicul Puterii băsesciene, stâlpul puterii PDL-iste, care a declarat ziua de 1 decembrie, zi doliu și ne-a prezentat cu tristețe de Ziua României, cele mai sincere condoleanțe, urându-ne să ne fie sărbătoarea de cap și să ne rupem gâtul la prima curbă. Printre cei câteva sute de degerați naționali, ce s-au încumetat să vină la Arcul de Triumf din București, se vânturau fătuci cu microfoane în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Îmi mai pese. Am fugit tot drumul către studioul de balet. Afară era Îngrozitor de frig și de pustiu. În timp ce picioarele mele, aflate În cele mai incomode cizme cu toc, mă implorau să mă opresc, m-am gândit cât de mult uram iarna. Totul era rece și trist. Totul, până și eu. Am ajuns cu două minute Întârziere la studio, dar am fost mulțumită. Adoram locul acela. Studioul putea fi definit ca o aglomerare de oglinzi Într un spațiu vast și totodată
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
adânc În abisul Înfricoșător al unei lumi lipsite de zâmbetul său. Așa că nu m-am mai opus gândurilor. M-am lăsat să mă văd alături de el, să-mi imaginez o clipă de perfecțiune netrăită și În același timp să mă urăsc pentru că-l lăsasem să plece. Eram șocată de felul În care toată euforia se preschimba rapid Într-o stare amară de regret. M-am scufundat În apă, În scopul unei deșteptări Întârziate. Niciun efect. Înnebuneam deja, simțeam că am febră
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]