4,573 matches
-
Irina. Și reversul, desăvârșirea lui prin ele, era adevărat. Stătea întins pe patul Irinei, oscilând între iubirea față de inocență și patima pentru experiență, între refuz și dăruire, ajuns în momentul de vârf de unde orice cale ducea doar în jos. Elfrina Vultur. Triunghiul nu avea trei vârfuri, ci doar unul singur. Apoi momentul a fost pierdut pentru totdeauna, pentru că, în reveria lui, bărbatul a rostit un nume. — Elfrina, a spus el. Irina Cerkasova a înțepenit lângă el. Numele pe care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fi putut reda Elfridei liniștea, iar el s-ar fi mulțumit cu sufletul ei. I-ar fi putut oferi Irinei compania de care era lipsită și nu și-ar fi făcut niciodată griji spre cine se îndrepta afecțiunea ei. Elfrina Vultur, asta ar fi fost ei toți și ar fi durat o veșnicie. în schimb, acum erau din nou trei vârfuri și nu un unic vârf triunghiular. Un singur cuvânt, iată, a schimbat cursul istoriei. Ferma se afla la marginea drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cadă toți în jurul meu. Eu nu voi cădea. Eu voi duce povara. Dar nu și vina. Vina să cadă asupra cui trebuie, asupra locatarilor rămași în viață în casa morții, asupra ei, mormânt zugrăvit, cu gura uscată, și asupra lui, vultur ucigaș. Contesa Irina nu-și ia nici o vină asupra ei. Anthony St. Clair Peyrefitte Vânătorul se afla în Elbaroom când a sosit vestea morții lui Gribb. Prima lui reacție fusese una de încântare sălbatică. — Acum să vedem, a spus el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vostru oraș. Asta vreți? Mulțimea șovăi, morocănoasă. Flann O’Toole încetă să mai rânjească. — Ascultă, Iocasta! tună el. Pentru Dumnezeu, de ce-l aperi? Acum știi că noi n-am face așa ceva, să violăm sfințenia Casei ș-așa mai departe, dar Vulturul acela nu-i prieten nici cu tine, nici cu domnul Jones al tău. — Pleacă, O’Toole, spuse Iocasta. — Bine, spuse Peckenpaw. Bine, Iocasta. Ai câștigat. Dar vom sta de pază chiar aici, în pragul ușii tale. Și dacă Vultur-în-Zbor își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Toole. Acum, în așteptarea Ordonării Finale, revenea mereu la contemplarea anagramei fundamentale care dăduse naștere în mare măsură esenței insulei Calf - Re-Ordonarea care se putea crea pornind de la numele lui Grimus. Anagrama era Simurg. Gorful aștepta nerăbdător confruntarea iminentă dintre Vultur, prinț al păsărilor cerești, și Simurg, pasărea paradisului, mânuitor al Trandafirului de Piatră. I se părea foarte amuzant că numele lor conțineau aceste simboluri primordiale. Asta condimenta totul. Partea a treia GRIMUS CINCIZECI ȘI PATRU în căsuța vopsită în negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
spuse ea, întorcându-se către Vultur-în-Zbor. E timpul să afli totul despre Virgil Jones. Era de mult timpul să afli ce mare prost ești dacă ai încredere în el. Rămaseră acolo un moment, pătimașa Liv, cea plină de ură, și Vulturul cu cicatrice și fără culoare, în timp ce Virgil mormăia și se clătina, croindu-și drum cu greu prin jurul lor, enervat de prăpastia dintre încercare și reușită. Spații vaste le despărțeau viețile. Vultur-în-Zbor aproape că putea să vadă hăurile. Și totuși exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de posibilități uimitoare. Și eu am fost cel care a descoperit totul! — Voi sări peste partea următoare, spuse Liv pe un ton oficial. E ralatarea altor călătorii pe care le-au făcut ei. Camera era de-acum cufundată în întuneric. Vultur asculta absorbit acea recitare monotonă. 1 iulie, ziua Lunii Astăzi Grimus a făcut cea mai mare descoperire a sa și și-a expus planul lui măreț. Trebuie să spun că individul mă farmecă. Deggle este morocănos și închis și bănuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mare plăcere să vă privesc. Lui Virgil îi datorez scuzele mele. M-am jucat de-a v-ați ascunselea cu el. Cam crud, probabil, dar necesar. Lui Liv Sylwan Jones îi datorez cele mai multe mulțumiri. Ea l-a lămurit pe domnul Vultur, care este astfel, în sfârșit pregătit să mă întâlnească. Mă cunoaște - și încă foarte bine, cred. Mai important e însă faptul că a trecut dintr-o stare pe care aș numi-o conștiință de sine la o altă stare, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din cuibul în care te-ai născut. Dar nu din proprie voință, așa că ai devenit iarăși nidipet. îți cauți un cuib nou, nu? Admirabil. Absolut admirabil. Vultur-în-Zbor izbucni: — Grimus, ce înseamnă toate astea? Grimus păru ușor uimit. — Ce înseamnă, domnule Vultur? înseamnă, bineînțeles, moarte. Moarte, domnule Vultur - asta înseamnă viața. Lui Vultur-în-Zbor i se făcu deodată foarte frig. — Moartea cui? întrebă înfricoșat. — Dragul meu Vultur-în-Zbor, zâmbi Grimus. Moartea mea, normal. A cui credeai? Asta ești tu: îngerul morții mele. Pune-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
născut. Dar nu din proprie voință, așa că ai devenit iarăși nidipet. îți cauți un cuib nou, nu? Admirabil. Absolut admirabil. Vultur-în-Zbor izbucni: — Grimus, ce înseamnă toate astea? Grimus păru ușor uimit. — Ce înseamnă, domnule Vultur? înseamnă, bineînțeles, moarte. Moarte, domnule Vultur - asta înseamnă viața. Lui Vultur-în-Zbor i se făcu deodată foarte frig. — Moartea cui? întrebă înfricoșat. — Dragul meu Vultur-în-Zbor, zâmbi Grimus. Moartea mea, normal. A cui credeai? Asta ești tu: îngerul morții mele. Pune-ți astea, îi ceru Grimus. — De ce? — Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
trebuia să se întâmple. Grimus a spus: — Am aflat tot ce am vrut să aflu. Am fost tot ce am vrut să fiu. Sunt desăvârșit. Am plănuit asta. E timpul. Dar în vocea lui subțire și ascuțită se simțea nesiguranța Vulturului subsumat dinăuntrul lui, a celui de-al doilea eu, care protesta. El nu își alesese această moarte. Flann O’Toole a spus: — Unde-ți este mașinăria, domnule Grimus? Ai ținut-o ascunsă de servitoarea ta, asta știm sigur. Dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a terminat foarte repede. Stăteam în camera secretă cu Media, ce fusese cuprinsă de groază, și ne uitam în jos, spre sicriul Trandafirului de Piatră. Era gol. Trandafirul dispăruse, iar noi nu. Omul care fusese Vultur-în-Zbor și era acum parte Vultur, parte Grimus, făcea dragoste cu Media, care fusese curvă, iar acum era reazemul lui, și în acel moment gorful Koax, care se transportase pe vârful muntelui Calf, a simțit ceva ciudat. Cețurile din jurul insulei. Cețurile care o învăluiau și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
legendară din cultura indiană, prezentă în parabolele lui Buddhagosha. Pasăre legendară din mitologia turcă. Pasăre legendară din mitologia rusească. Păsări gigantice din mitologia chineză. Corespondent al păsărilor Pheng din mitologia iraniană. Pasăre de pradă mitică din cultura persană, asemănătoare unui vultur. Pasăre mitică asemănătoare phoenixului provenită din mitologia Orientului Mijlociu, o altă întruchipare a simurgului. Numele unei păsări mitice din cultura persană. Potrivit etimologiei populare, si ar însemna treizeci, iar pasărea era considerată puternică precum treizeci de păsări, atât de bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că eram mulțumit. Călcam apăsat prin spațiul camerei asemeni unui imperator. Mi-am Întors fața spre oglindă și am Început să țopăi. Descriam cu brațele prin aer mișcări când lente, când rapide. Trupul mi se ondula, irosinduse În forme diferite: vultur cu ghearele Întinse și capul puternic arcuit, dragon vălurindu-și solzii greoi, dar plin de semeție, arbore hărțuit de vânturi turbate. Apoi, dansul luă forma unui vârtej amețitor, tot mai amețitor. Mă roteam cu o repeziciune fantastică. Degetele Îmi amorțiseră și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vechiu Carpat, Dar el e mai mare, că ni-i Împărat. Atunci luna iese norilor regină, Fruntea lui cea pală roșu o-nsenină, Galbenele-i raze încing fruntea-i rece Că părea din munte diadem de rege. Și un stol de vulturi muntele-ncongior Cugetând că-i Joe, Dumnezeul lor, Când în miezul nopții, cununat cu nymb, Fulgere aruncă sus de pe Olymp. {EminescuOpIV 8} NU E STELUȚĂ Nu e steluță tremurătoare Să nu gândească în drum de nor La altă steauă strălucitoare, La
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un fulger fără țintă, Ca un cap fără zenit. Și din chinuri ce mă-nneacă, Eu sorb mirul cel curat Cum o lebădă se pleacă, Bând din lacul înghețat. Și cu moartea cea adâncă Am schimbat al vieței gând, Am fost vultur pe o stâncă Sunt o cruce pe-un mormânt. Care-i scopul vieții mele Întreb sufletu-mpietrit? Ochiu-i stins, buzele mele De dureri a-nvinețit. {EminescuOpIV 33} Crucea-mi pare gânditoare, Parcă arde-a vieți-mi tort Și prin neguri mormântare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca marea cea adâncă, Sunt ca moartea între vii. Dintre chinuri ce mă-nneacă Eu sorbeam mirul curat, Cum o lebădă se pleacă Bând din lacul înghețat. Dar cu moartea cea adâncă Azi eu schimb al vieți-mi gând, Am fost vultur pe o stâncă, Fire-aș cruce pe-un mormînt! Care-i scopul vieții mele, De ce gîndu-mi e proroc, De ce știu ce-i scris în stele, Când în van lumea o-nvoc. {EminescuOpIV 73} Crucea-mi pară gânditoare Parcă arz-a vieți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
EminescuOpIV 79} Îmi plac a nopții turburate oare, Îmi place de dureri să fiu învins; O de-aș orbi, de-aș amuți odată, Că-n lume nu văd lumea căutată! Eu nu văd munții înnecați de nouri, De care gîndu-mi vultur s-acăța; N-aud a mării înmiite-ecouri, Ce-n glasul meu măreț s-amestecă; În codri-antici n-aud muget de bouri, Trezind zilele vechi în mintea mea Codrul din munți, râul din vale-mi tace De ce nu pot în praf
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de soare, Cu dumbrave prăvălite peste coaste râzătoare Și cu stânci încremenite printre nouri de purpur. Peste văile adânce repezite-n regioane Nourate, stau ținute templele multicoloane, Parcă munții-n braț de piatră le ridică și le-arat- Zeilor din ceriuri. Vulturi peste văi înnegurate, Grei atârnă cu întinse aripi și priviri țintate Supra lumei ce sub dânșii stă adânc, împrăștiat. {EminescuOpIV 117} {EminescuOpIV 118} Astfel Grecia se naște din întunecata mare. Poartă-n ceruri a ei temple ș-a ei sarcini
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
liniștită, Răpăd munții cu tărie fruntea lor încremenită Și în valuri verzi de grâne îmblă văile adânci. Printre cremenea crăpată, din bazaltul rupt de ploae, Ridica copaci monastici trunchii ce de vânt se-ndoae, Scoțând veche rădăcină din pietrișul sfărâmat; Un vultur s-agață mândru de un pisc cu fruntea ninsă, Nouri lunecă pe ceruri flota lor de vânt împinsă Și răsună-n noaptea lumei cântul mării blând și mat. Și atuncea peste ape fața sfînt-a lunei pline Își ridică discul splendid
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ploi, Scuturi se îndrept spre dânsa oprind grindina de-aramă, Zeii urlă - stânci se clatin, norii-n fâșii se distramă Și de fulgeri lungi șiroaie curg în munții rupți și goi. Din Apus vin zeii Romei. Pe o stea de vulturi trasă, Zeus de nori-adunătorul urcă bolta maiestoasă, Mart încoardă arcul falnic spre Zamolxe ațintit; Ca să scape neamul nobil răsărit din a lui coaste, Însuși el a Urbei semne le ridică înspre oaste Și de-antica lui turbare tremur norii de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
e cerul, stâlpi de nori sunt a lui coarde. Vânturând stelele roșii prin argintul neguros, Ele lunecă frumoase prin îmflarea sîntă-a strunii, Gânduri d-aur presărate în cântările furtunii, Codri-antici de vânt se-ndoaie și răspund întunecos. {EminescuOpIV 137} Joe vulturilor lasă frânele. Cu-a lor aripe Lungi și negre ei întunec-soarele. Iară în râpe Goale și adânci de nouri e Zamolxe-n a lui car - El văzu capul lui Joe, cum l-apus de soare-n vale Vezi un vârf de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pustie, Unde Samum își zidește vise-n aer, din nisip. Ele trec pustiul mândru ș-apoi se coboară-n mare, Unde mitele cu-albastre valuri lungi, strălucitoare, Înnecînd a mele gânduri de lungi maluri le risip. {EminescuOpIV 148} Prefăcute-n vulturi ageri cu aripi fulgerătoare, C-ochi adânci și plini de mite, i-au trimis în cer să sboare, Dar orbite, cu-aripi arse pe pământ cad îndărăt; Prefăcute-n stele de-aur merg pân-la veciei ușă, Dară arse cad din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cad și în cădere alte lumi rup cu lovire; Într-a cerurilor domă tunetele să vuiască Ca mari clopote de jale, fulgere să strălucească Ca făclii curate, sfinte pe pămîntu-nmormîntat. Marea valur-le să-și miște și să tremure murindă, Norii, vulturii mariumbrii, a lor aripi să-și aprindă, Fulgeri rătăciți s-alerge spintecând aerul mort; În catapeteasma lumii soarele să-ngălbenească, Ai peirii palizi îngeri dintre flacăre să crească Și să rupă pînz-albastră pe-a cerimei întins cort. Fulgerele să înghețe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să-mi fie cât de grea, Voiu ști s-urmez, părinte, cu râvnă calea ta". {EminescuOpIV 156} II În munți ce puternici din codri s-ardică, Giganți cu picioare de stânci de granit, Cu fruntea trăsnită ei norii despică Și vulturii-n creeri palate-și ridică Ș-uimiți stau în soare privindu-l țintit. Acolo prin ruini, prin stânci grămădite E peștera neagră zăhastrului mag; Stejari prăvăliți peste râuri cumplite Și stanuri bătrâne cu mușchi coperite; Încet se cutremur copacii de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]