5,010 matches
-
toată atrocitatea sa. Generoasă în chin, nemuritoare. Iar amneziile sînt, poate, atavismele, blestemele de a nu ne putea mîntui.” Un alter ego viitor privește imobilizat în sticlă o uriașă pasăre violet care și-a prins aripa în marea întărită. Se zbate-ncet în aerul cleios și mișcările ei împrăștie, izbindu-se de magmă, în jur, sunete de bronz: bang, bang! E clopotul de-ngropăciune. Acum văd clar în viitor fiindcă nimic nu mă mai sperie. Clopotul răsună. Un oligofren îmi lovește creierul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-o nouă naștere. Către o nouă condamnare de a fi. 15 Întins pe un pat de spital. Un miros puternic de putreziciune acoperă totul. Întorc capul în stînga și-n dreapta dar nu pot scăpa de el. Dau să mă zbat și din trup, fără durere, mi se desprind bucăți de carne friabilă, neagră, din care se degajă aburi cu iz greu. Vreau să le îndepărtez imediat scîrbit dar degetele nu mă ascultă. Se desprind și cad și ele. Și nu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-Știu, știu”-îl întrerup. De vină e, probabil, mirosul. Îmi pare că a început deja să se descompună. Tu nu simți nimic?” Prietenul se miră și mă întreabă din priviri arătîndu-mi țigara. „-Creierul e de vină”-îl liniștesc. „-Mintea se zbate degeaba. Doar inima o poate înnobila și limpezi. O inimă putredă va distruge gîndirea oricît de ascuțită ar fi ea. O va perverti.” Mă chinui să mă ridic dar o crîncenă durere de cap mă țintuiește. „-Aici am greșit”-continui
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Doctorul tace și fumează în continuare țigara aceea care nu se mai termină. Deasupra fumului din încăpere mintea mea se-ncețoșează. Cuvintele gîndite, demonii rostiți dor în fiecare deget. Dor în fiecare fibră, în inimă; tendoanele se strîng, mușchii se zbat. Ce o să se întîmple cu mine de acum încolo? Ce rost mai am, nemernicul de mine, căci orice gest aș face, nedreptățile lăsate în urmă mi-o vor reproșa. Nu-mi rămîne decît să mă rog ca lumea, amestec de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
dragoste lîngă suferința și ura, lîngă flăcările și mirosul cărnii din clipa în care m-am înfierat. Fie, iubiților, primiți-mă ca jertfă, poate voi fi iertat. Am mai murit puțin, încă odată. Acesta-i miracolul: mîndria eului, conștiința, se zbate să revină în primul plan cînd renunțarea și dăruirea de sine s-au instalat. Dar nu se mai poate face nimic. Moartea a sublimat și nu-l mai sperie. Puternicul se vede măcinat de spaimă pe cînd cel slab a
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
noi și adânci sacrificii. Ca o femeie nebună voi alerga să-mi găsesc liniștea sprijinită de timp pentru înțelepciunea stelară. RĂNILE STELELOR Nimic nu se mai poate întâmpla într-o viață; când sufletul a fost înecat în durere, el se zbate între golurile unor lumi imposibile. Rănile stelelor au început să putrezească; ca un puroi se vor răsfrânge peste acest timp uitat de liturghiile nopților... Voi, cei ce uitați să iubiți vă cerșiți în străzile orașului cu capetele plecate această furtună
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
flămânde. Deasupra cerul plânge că mi-a murit iubirea Și viața mi este plânsă și trupul mi-e străin Departe în vecie e-un chip ce-a dus gândirea Din prea multă iubire un înger e hain. Privește cum mă zbat prin noroaie și furtuni Și-n nopți de grea durere sunt condamnat să rabd, Corola de iubire în patul meu de ASTRE și genuni E o taină arsă-n zile de un APUS prea cald. Când voi muri, nu știu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
o tăcere din plapuma de soare Și port în mine dorul din patul îngeresc Departe-n lume arde un timp de întristare, Și-n urletul de CER, sunt AERUL FIRESC. TRUPUL PĂMÂNTULUI Din pieptul nopților, aud un suflet cum se zbate cu un vis în inima CĂLĂTORULUI, ce-mi strivește liniștea și-mi calcă iubirea în PICIOARE DE LEMN. Dar mi se pare că prin vene de AER nu mai curge Sfântul fior de sânge. Prin CLOPOTUL DURERILOR, doar o noapte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
vis în inima CĂLĂTORULUI, ce-mi strivește liniștea și-mi calcă iubirea în PICIOARE DE LEMN. Dar mi se pare că prin vene de AER nu mai curge Sfântul fior de sânge. Prin CLOPOTUL DURERILOR, doar o noapte se mai zbate, și-n calme amintiri, iubirea-mi răcnește prin ciudățenii deșarte ce-mi sărută umbra ta și o dezmiardă cu o ninsoare târzie Din liniștea ce-mi picură-n nopți fărâme de suflet etern, ascult cum din TRUPUL PĂMÂNTULUI sicriul dorului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în van. Până noaptea m-aș nunti în dorințe Spre cerul meu flămând de univers. Mi-e viața albită de sensuri, Mi-e mantia albită de vers. Și nu mai pot să țip să mă auzi Cum în cutremure mă zbat pentru esență. În suflet mi-e focul aprins Și-n singurătăți mi-e țipătul demență. Eu te privesc și ascult O simplă poveste de șoapte. Tu, iartă-mă prinț din văzduh Și lasă-mi în zile culoarea de noapte. CENUȘA
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mult. În felul acesta spațiul dintre crengi se mărea văzând cu ochii, dar bietul băiat nu putea trage lanțul. Înțelesese că dacă eliberează o mână nu va mai apăsa cu aceeași forță. Îi venea să țipe de furie și se zbătea puternic sperând că lanțul va începe singur să se tragă din închizătoare. Puterile-i slăbeau. Știa că nu mai putea sta mult așa și se îngrozea la gândul că cele două crengi se vor apropia din nou. S-a uitat
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
fi știut unde să le găsești, i-a răspuns mama. —Locul lor e pe frigider, a replicat Helen. Acolo îmi las întotdeauna lucrurile. Neața, am zis eu veselă. Toată lumea m-a ignorat. Fără nici un motiv aparent, ușa din spate se zbătea deschisă și rafale din aerul dimineții, venite parcă din Siberia, intrau în bucătărie. Era ridicol. Eu aveam un copil mic în zonă. Sigur o să răcim cu toții. Cu Kate pe un braț, am mers plină de energie până la ușă, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la birou, mă Întorc din altă parte, rîd, am redus la maximum prieteniile, convorbirile, ca să nu-mi fure nici un strop din seva creatoare, și-aștept. Uneori inspirația vine pe la două, alteori nu vine deloc, seamănă cu autobuzul 137. Să te zbați ca disperatul timp de douăzeci de ani pentru a atinge o țintă bine precizată și să ajungi nu la ea, ci la una cu mult mai Îndepărtată, pe care nici n-ai sperat s-o visezi, și dintr-odată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de plante cum ne-a zis președintele, era același uriaș, desăvîrșit prost gust, lucru pe care l-am semnalat cu respect și-n Dreptatea vremii. Subiectul filmului este simplu, pe Înțelesul poporului: o familie muncitorească (Fane, Lucreția și copiii) se zbate-n blînd definitiv dereglata tranziție care de la o vreme a dobîndit Înălțimi uluitoare tocmai pe niște plaiuri cu oameni plați, domoli, cu o frică moderată și pașnică de Dumnezeu și insondabil, Înălțimi identice cu cele ale cărților scriitoarelor de limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Sunshine of the Spotless Mind de M. Gondry.) Nu doar un antitalent complet, bestial, incalificabil, apucat de cele mai atroce grimase la tot pasul și tocmai cînd credeai c-ai scăpat, dar chiar un simbol al vremii În care ne zbatem fără rost. Noroc cu William Hurt, care rămîne cu dresoarea de cîini. Dar Edward nu mai latră cînd i se năzare, ai cumplita impresie că ți-ai pierdut auzul și-atunci apare Jean Simmons din celălalt film și ți-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe suveranitatea națională, „idei asupra cărora acesta revenea mereu”. În realitate nu revenea, pentru că nu plecase vreodată, stătea pe ele tot timpul. După introducere În arta mormintelor, autorul ne dă cu steagu-n cap ca la Bobîlna, iese-n evidență, se zbate, scrie tremurînd: „Ar fi ceva rău dacă tricolorul ar flutura În fiecare zi la intrările În clădirile primăriilor, ale sediilor organelor, ale școlilor?” N-ar fi rău. Să fluturească. Îl arunc pe Cernea la gunoi și, pe fundul găleții, văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Și toate astea atunci cînd, În mod cît de cît normal, ar fi trebuit prezentat măcar un singur om internat abuziv prin clinicile de psihiatrie. Dară nu, acestor redactori scoși din ulcică nu li se pare importantă chestiunea, fiindcă se zbat pe programul doi. Ei cred că dacă aruncă-n camera chiar că de luat vederi niște afirmații magice precum budinca, e gata emisiunea. Ne ciocănesc În ecrane cu dicția unui domn foarte bătrîn cu niște aripi enorme, cel mai frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
român, chirpici se găseau peste tot, erau mai ușori ca piatra, Îi ridica și-un copil, pe urmă-i lipea cu apă de Nil și gata Giseh-ul. Și asta-n vreme ce-n Universul Bucureștilor vedem că lumea științifică se zbate să găsească o soluție pentru a restaura mormîntul lui Tutankhamon. Păi, ce atîta chin, doar am citat, puțin lut, cîteva paie, și gata chirpiciu’ faraonului. Din Vremea, aflăm că dintre tablourile furate de regele Mihai, unul l-a vîndut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o femeie. Aici dăm peste-o cugetare a doctorului Prema Bali, profesor la Institutul Indian de Studii Medicale. Profesorul crede că dispariția apetitului sexual la femei „poate fi o consecință a slăbirii legăturilor vaginului”. Așa-i la indieni, vaginul se zbate-n legături, e pedepsit, vai de el. Noi stăm mai bine, cum scrie și pe-un perete: „Bebe + Pitica = Love”. Propoziție matematică ce-mi dă impresia că suprarealismul este specialitatea președintelui Iliescu. Care În alocuțiunea rostită cu ocazia zilei naționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tot a venit primăvara. Alegerile au trecut cu bine, mai ales la Galați. Ce bucurie pe Verdeț, căruia muncitorii de la Construcții navale Îi vor face-un vaporaș, să se dea cu el prin cadă. Domnii Stolojan și Roman s-au zbătut și ei În cadă, pe programul doi, și, peste o zi, În canalul național. Idolul cu gît de lebădă a spus, printre altele, că a făcut niște lucruri minunate, Împreună cu niște oameni minunați, la niște strunguri, cînd stătea el la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
decît aceiași Îngeri În picaj, extratereștri oribili și vile pe lîngă care stau Înșirate macarale, harpe și sticle cu apă pi, așa că-i place mai mult să coboare. PÎnă la noi. Mai rîde și El. În vremea asta, creațiile se zbat să fie cît mai umane cu putință cînd, de fapt, sunt mai feroce ca niciodată. Ne Înmiresmează credința că ne pasă de viața altora, asta poleiește totul, ne perfuzează sufletul taliban, ne-a cuprins deodată dragostea de semeni și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la care m-au apucat dracii și l-am Întrebat dacă a văzut și cum trăiesc medicii români, fiindcă tot a adus vorba, În ce căcat de villages, dacă a urmărit la televizorul lui Panasonic mizeria panasonică În care se zbat oamenii normali, pentru că-n cotidianul lipsurilor generale trebuie să instituim acum priorități, iar prioritatea numărul unu o constituie indivizii sănătoși, ei ar trebui să trăiască În condiții decente, nu malformații, m-a luat valul, ce să fac, am uitat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
știu exact dacă-i chiar așa dar În memoria mea s-a păstrat că izbutește, deoarece finalul te pune pe gînduri, Donald se trezește În sicriu, e Întuneric, e cuprins de groază și aprinde bricheta, rîcÎie pereții de lemn, se zbate, scena pare filmată chiar În coșciug, simți teroarea din acel loc sinistru și strîmt pentru totdeauna, mai vezi flacăra brichetei, o dată, de două ori, apoi nimic, beznă completă, nu se mai aude decît zgomotul inutil al pietrei de brichetă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rezervă, atașate la centură. Sergentul Exley nu a folosit forța pentru a-și recupera cheile de rezervă. Alte detalii: Stensland luînd-o razna. Polițiștii bătînd deținuții lipsiți de apărare. Bud White săltînd de ceafă pînă la tavan un om care se zbătea. Sergentul Exley Îi ordonă polițistului White să Înceteze. Polițistul White Îi ignoră ordinul. Sergentul Exley se simți ușurat cînd arestatul s-a eliberat singur, eliminînd necesitatea de a continua confruntarea. Ed tresări și continuă să scrie 25 decembrie 1951: violențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
potrivea cu Duke Cathcart - asta cu două săptămîni Înainte de asasinatele de la Nite Owl. I-a arătat cîteva din pozele cu mutra lui Cathcart și omul a zis „Seamănă, da’ nu răsare!“ Legistul de la Nite Owl presupuse că Susan Nancy se zbătuse și dăduse din mîini ca să-l atingă pe omul de la masa vecină, Duke Cathcart - de fapt cel care se dădea drept Duke și pe care, În principiu, ea n-ar fi avut cum să-l cunoască. De ce stăteau la mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]