42,681 matches
-
Nelu) Chirițoiu (n. 1947 - d. 2001). Cunoscută a fost și banda Telu Bolovan (d. 1932 - d. 1991) viorist și solist vocal din Cărbunești-Sat. El a fost fiul lăutarilor Constantin (Cică) Bolovan și Maria din Petrești-Bărbătești. În formația lui Telu a cântat soția sa, Mărioara, născută în 1936 la Pojogeni, fiica sa, Florentina (acordeon și voce) cu soțul acesteia, Eugen Pițigoi (bracist, basist și acordeonist). După moartea lui Telu Bolovan, Eugen Pițigoi și-a constituit propria bandă, în care cântă soția sa
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
Telu a cântat soția sa, Mărioara, născută în 1936 la Pojogeni, fiica sa, Florentina (acordeon și voce) cu soțul acesteia, Eugen Pițigoi (bracist, basist și acordeonist). După moartea lui Telu Bolovan, Eugen Pițigoi și-a constituit propria bandă, în care cântă soția sa Florentina, solista Adina Lătărețu (n. 1971), Romică Lătărețu (acordeon) și Gogă Pițigoi (braci). Actualmente mai activează în Târgu Cărbunești formația lui Gioni Pițigoi (n. 1973), fiul lui Alită Pițigoi, viorist și solist vocal. Cu el mai cântă bateristul
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
care cântă soția sa Florentina, solista Adina Lătărețu (n. 1971), Romică Lătărețu (acordeon) și Gogă Pițigoi (braci). Actualmente mai activează în Târgu Cărbunești formația lui Gioni Pițigoi (n. 1973), fiul lui Alită Pițigoi, viorist și solist vocal. Cu el mai cântă bateristul Marius Bălășoiu, basistul Daniel Cazacu (numai la hramuri și petreceri), iar ocazional acordeonistul Remus Lătărețu și soția sa, solista Adina Lătărețu. De asemenea, mai activează și taraful vioristului Aurel (Relu) Lătărețu (n. 1965), care mai cuprinde pe soția sa
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
timpul. Între acești din urmă erau de-alde bătrânul Alecu Forăscu, poreclit și Tololoiu, Grigore Cuza și alți câțiva de-alde aceștia, care, ținându-se de obiceiurile strămoșești, în toate sărbătorile ascultau cu evlavie slujbă bisericească de la început până la sfârșit, cântând și citind la strană de-a valma cu dascălii și preoții bisericii; iar la zile mari, ca să le ticnească veselia, împărțeau bucățica de pâine cu orfanii, cu văduvele și cu alți nevoiași, cum apucară din părinți. Atâta-i ajungea capul
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
clasice, cu cântece și melodii de joc cerute de toate categoriile sociale la care sunt chemați. Majoritatea pieselor pe care le interpretează sunt vocale sau vocal-instrumentale. Melodiile de joc sunt absolut toate instrumentale, în această zonă nefiind obișnuit să se cânte și cu vocea în timpul dansului, precum în Oltenia. În afara jocurilor, melodii instrumentale mai sunt câteva ce aparțin ritualului nupțial. Piesele vocale și vocal-instrumentale au text românesc, cu excepția unor cântece care au, parțial sau total, text țigănesc. Ca text, unele piese
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
care au adoptat melodii de doină, cum sunt "Radu Anghel" sau "Chirigiul" de exemplu. Ca mod de execuție, baladele din această zonă folclorică se încep cu un preludiu instrumental, numit turcește "taxîm”" bazat de obicei pe melodia ce va fi cântată de voce, dar îmbogățită cu ornamente și pasaje de legătură. Uneori, preludiul poate consta din improvizarea unui șir de arpegii sau a unor rulade, menite să fixeze mai în grabă tonalitatea, decât să creeze atmosfera necesară ascultării baladei. După preludiul
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
din Mavrodin. Doinele întâlnite în folclorul vlăscean-teleormănean se împart, din punct de vedere literar în două categorii: Doinele haiducești sunt creații în care se vorbește de exploatarea de altădată, în care este prezent dorul de răzbunare sau în care este cântată viața liberă dusă în mijlocul naturii. Perioada de înflorire a acestor creații este plasată, de obicei, în secolele XVII-XIX, când exploatarea feudală era în creștere continuă. Unele din doinele create pe atunci au supraviețuit, ca variante, până în ziua de astăzi. Textele
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
îmbinarea a diferite formule recitative, dar cele mai multe constă în împletirea unor recitative melodice cu părți adesea bogate melismatice. Scările ei sunt cromatice, uneori bogat cromatizate, cu trepte instabile, întinderea depășește octava, ornamentația este bogată, iar ritmul organizat. Formulele introductive, îndeosebi cântate pe interjecții, unele formule interioare și formulele finale sunt de lungimi mult mai mari decât în doinele propriu-zise. Cântarea lor, adesea, este însoțită de interjecții ca „neică”, „țață”, „dadă”, „puică” sau „lele” dând un farmec aparte melodiei. Cântecele de dragoste
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
cu predilecție în cursul banchetului nupțial. Versurile sunt de un erotism intens, sublime și carnale. În timpul interpretării, lăutarii aleg câteva dintre ele, le acomodează și le înseriază dependent de priceperea și gustul lor, dar și de cerințele auditorilor. Câteodată ei cântă versurile în grup, dar de cele mai multe ori le execută într-un fel de dialog-competiție, în care fiecare lăutar se străduiește să intervină pentru a produce vorbe mai neștiute, picante și atrăgătoare decât colegii lui. În grai local, lăutarii „se iau
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
dragoste din zonă este "Cuculețul". Aria sa de circulație este mai întinsă decât a tuturor cântecelor similare, dar nu depășește granițele Vlașcăi și Teleormanului. Imaginile sale poetice se rotesc în jurul cucului (pasăre investită cu virtuți miraculoase). De obicei, "Cuculețul" se cântă la nuntă, într-un dialog vocal în care se antrenează, fără excepție, toți muzicanții din taraf. Printre evenimentele importante la care se cântă în zona Vlașca-Teleorman sunt nunta și, mai puțin, înmormântarea. Nunta este prin principalul eveniment cu lăutari din
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
Teleormanului. Imaginile sale poetice se rotesc în jurul cucului (pasăre investită cu virtuți miraculoase). De obicei, "Cuculețul" se cântă la nuntă, într-un dialog vocal în care se antrenează, fără excepție, toți muzicanții din taraf. Printre evenimentele importante la care se cântă în zona Vlașca-Teleorman sunt nunta și, mai puțin, înmormântarea. Nunta este prin principalul eveniment cu lăutari din regiune. Înainte nunțile începeau sâmbătă seara și ținea, cel mai adesea, până luni seara. Astăzi obiceiul nu mai este același, durata fiind comprimată
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
și ținea, cel mai adesea, până luni seara. Astăzi obiceiul nu mai este același, durata fiind comprimată. Principalele momente ale nunții, însoțite de cântece rituale interpretate, bineînțeles, de lăutari, sunt: Dintre acestea, "gătitul miresei", "gătitul bradului" și "legatul miresei" se cântă pe aceeași melodie, în timp ce toate celelalte, cu excepția "adusului apei" (la care se poate cânta orice melodie de joc), au melodii proprii. De unele din aceste momente se leagă și câte un joc, dar melodiile nu sunt proprii, ci sunt preluate
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
durata fiind comprimată. Principalele momente ale nunții, însoțite de cântece rituale interpretate, bineînțeles, de lăutari, sunt: Dintre acestea, "gătitul miresei", "gătitul bradului" și "legatul miresei" se cântă pe aceeași melodie, în timp ce toate celelalte, cu excepția "adusului apei" (la care se poate cânta orice melodie de joc), au melodii proprii. De unele din aceste momente se leagă și câte un joc, dar melodiile nu sunt proprii, ci sunt preluate din repertoriul obișnuit de jocuri. Melodia pe care lăutarii din zonă o cântă la
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
poate cânta orice melodie de joc), au melodii proprii. De unele din aceste momente se leagă și câte un joc, dar melodiile nu sunt proprii, ci sunt preluate din repertoriul obișnuit de jocuri. Melodia pe care lăutarii din zonă o cântă la "bărbieritul ginerelui" este instrumentală și se întâlnește, ca variantă, pe o arie întinsă, începând din Oltenia, trecând prin Muntenia și Dobrogea, ajungând până în Moldova. Constantin Brăiloiu semnalează originea orientală a acestei melodii, ajungând la această concluzie pornind de la asemănarea
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
a melodiilor orientale. Un alt eveniment important la care participă lăutari este înmormântarea. Participarea lor la acest ceremonial este, bineînțeles, mult mai neînsemnată decât la nuntă, reducându-se la un marș (cel mai adesea un cântec trist, pe care îl cântă în drum spre cimitir) și, uneori, la alte câteva cântece și jocuri preluate din repertoriul obișnuit, executate după acoperirea coșciugului cu pământ. Obiceiul de a cânta muzicanți profesioniști la înmormântare este vechi, aflându-l și la romani. Astăzi obiceiul cântării
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
reducându-se la un marș (cel mai adesea un cântec trist, pe care îl cântă în drum spre cimitir) și, uneori, la alte câteva cântece și jocuri preluate din repertoriul obișnuit, executate după acoperirea coșciugului cu pământ. Obiceiul de a cânta muzicanți profesioniști la înmormântare este vechi, aflându-l și la romani. Astăzi obiceiul cântării la înmormântare a dispărut din rândul românilor, el mai existând, în mare măsură, în rândul țiganilor. După obicei, lăutarii erau chemați la înmormântarea tinerilor necăsătoriți sau
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
Pe valea râului Amaradia, în Podișul Oltețului se întâlnesc numeroase localități cu lăutari care au cântat inițial la vioară, bas, chitară și vuvă și rapsozi care au cântat la fluier, caval sau cimpoi. Satele de pe Amaradia au fost mult timp izolate și depărte de civilizație, fapt ce a înlesnit păstrarea unor cântece vechi, din care doar
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
Pe valea râului Amaradia, în Podișul Oltețului se întâlnesc numeroase localități cu lăutari care au cântat inițial la vioară, bas, chitară și vuvă și rapsozi care au cântat la fluier, caval sau cimpoi. Satele de pe Amaradia au fost mult timp izolate și depărte de civilizație, fapt ce a înlesnit păstrarea unor cântece vechi, din care doar câteva au fost înregistrate ori publicate în culegeri. Astfel, un aspect aparte
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
satele comunei Berlești, au existat în trecut importante familii de rapsozi și lăutari. Satul Lihulești a avut lăutari cunoscuți spre izvoarele Amaradiei. Prima bandă a fost cea condusă de vioristul Alexandru Chirițoiu, zis Pițian (n. 1911 - d. 1985). El a cântat împreună cu soția, Ioana Chirițoiu (voce și chitară), cu Valeria Chirițoiu, (voce și chitară) și cu Ion Văduva (bas). Un alt taraf vestit a fost cel al vioristului Gheorghe Holtea (n. 1913 - d. 1997), foarte apreciat pe Valea Amaradiei. Din formația
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
bas). Un alt taraf vestit a fost cel al vioristului Gheorghe Holtea (n. 1913 - d. 1997), foarte apreciat pe Valea Amaradiei. Din formația sa a mai făcut parte soția, Dafina Holtea (chitară și voce). În perioada 1937-1940, cei doi au cântat la București. Gheorghe Holtea a avut 11 copii, dintre aceștia, Alexandru și Nicu, au cântat la vioară cu părinții. Cu Gheorghe Holtea a cântat și vuvarul Alexandru Mitricioiu din Bârzeiu de Pădure. În continuarea Amaradiei se întâlnesc lăutarii din Scrada
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
1997), foarte apreciat pe Valea Amaradiei. Din formația sa a mai făcut parte soția, Dafina Holtea (chitară și voce). În perioada 1937-1940, cei doi au cântat la București. Gheorghe Holtea a avut 11 copii, dintre aceștia, Alexandru și Nicu, au cântat la vioară cu părinții. Cu Gheorghe Holtea a cântat și vuvarul Alexandru Mitricioiu din Bârzeiu de Pădure. În continuarea Amaradiei se întâlnesc lăutarii din Scrada, comuna Berlești. Vestit a fost taraful vioristului Ion Busuioc zis Nelu (n. 1905 - d. ?), care
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
a mai făcut parte soția, Dafina Holtea (chitară și voce). În perioada 1937-1940, cei doi au cântat la București. Gheorghe Holtea a avut 11 copii, dintre aceștia, Alexandru și Nicu, au cântat la vioară cu părinții. Cu Gheorghe Holtea a cântat și vuvarul Alexandru Mitricioiu din Bârzeiu de Pădure. În continuarea Amaradiei se întâlnesc lăutarii din Scrada, comuna Berlești. Vestit a fost taraful vioristului Ion Busuioc zis Nelu (n. 1905 - d. ?), care a cântat și la Constanța. Din banda sa făceau
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
vioară cu părinții. Cu Gheorghe Holtea a cântat și vuvarul Alexandru Mitricioiu din Bârzeiu de Pădure. În continuarea Amaradiei se întâlnesc lăutarii din Scrada, comuna Berlești. Vestit a fost taraful vioristului Ion Busuioc zis Nelu (n. 1905 - d. ?), care a cântat și la Constanța. Din banda sa făceau parte soția, Anica Busuioc (chitară și voce), vioristul Constantin Busuioc (fiul său, care avea să ajungă dirijor la Orchestra „Doina Olteniei” și la Ansamblul „Nicolae Bălcescu” din Dolj), Marița Fălciu (voce) și Ion
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
frumoase tradiții populare și cu un folclor muzical bogat este Logrești-Moșteni. Aici s-a născut, în jurul anului 1860 și a murit în anul 1912, lăutarul Ion Gușatu, zis Miteuț, fiul unui clăcaș de pe moșia lui Apostolescu. Alături de el au mai cântat soția sa Petria și vuvarul Nicolae. Ion Gușatu zis Miteuț a fost lăutar vestit pe Valea Amaradiei și între cei mai bătrâni. Pentru a-și demonstra virtuozitatea, a cântat și cu vioara ținută după cap. Peste 25 de ani formația
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
fiul unui clăcaș de pe moșia lui Apostolescu. Alături de el au mai cântat soția sa Petria și vuvarul Nicolae. Ion Gușatu zis Miteuț a fost lăutar vestit pe Valea Amaradiei și între cei mai bătrâni. Pentru a-și demonstra virtuozitatea, a cântat și cu vioara ținută după cap. Peste 25 de ani formația sa nu a lipsit de la nici o petrecere mare din zonă. În vecinătatea locurilor natale ale Justinei Băluțeanu se află satul Măru (numit și Tereujani), situat pe Dealul Muierii. Cel
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]