415,373 matches
-
de pământuri și așezarea de refugiați și imigranți evrei în Galileea. A mers la Istanbul pentru a susține această cauză în fața autorităților otomane pentru a le obține consimțământul la o concesiune teritorială în nordul Palestinei. A obținut la început un acord al guvernului otoman, dar deși Pliphant era cunoscut ca simpatizant al Turciei, sultanul Abdul Hamit al doilea a respins planul de teama unei intrigi britanice. Despre faptele și trăirile în Levant Oliphant a scris cartea „The Land of Gilead with
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
lui Corneliu Mănescu în cea de Ministru de Externe au deschis perspective noi. De parte austriacă, Ministrul de Externe Bruno Kreisky a influențat în mod pozitiv relațiile bilaterale. Perioada bunelor relații diplomatice din anii ´60 s-a evidențiat prin semnarea Acordului româno-austriac privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, semnat în 1963 de Corneliu Mănescu și Bruno Kreisky. Seria acordurilor bilaterale încheiate ulterior a fost accentuată și de ridicarea Legației Austriei la rang de ambasadă în același an, 1963. Din acel moment
Relații diplomatice dintre Austria și România () [Corola-website/Science/328084_a_329413]
-
Externe Bruno Kreisky a influențat în mod pozitiv relațiile bilaterale. Perioada bunelor relații diplomatice din anii ´60 s-a evidențiat prin semnarea Acordului româno-austriac privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, semnat în 1963 de Corneliu Mănescu și Bruno Kreisky. Seria acordurilor bilaterale încheiate ulterior a fost accentuată și de ridicarea Legației Austriei la rang de ambasadă în același an, 1963. Din acel moment, s-a dezvoltat un intens schimb de vizite la cel mai înalt nivel politic, iar vizita președintelui austriac
Relații diplomatice dintre Austria și România () [Corola-website/Science/328084_a_329413]
-
ale acesteia) și Contrareforma inițiată de Biserica Romano-catolică. Încă mai există o dispută privitoare la faptul că Articolele Confederației de la Varșovia ar fi garantat toleranța religioasă doar pentru nobilime sau pentru toți oameni liberi, inclusiv țăranii. Majoritatea istoricilor sunt de acord cu ultima interpretare. În 2003 textul articolelor Confederației de la Varșovia a fost inclus în Patrimomiul UNESCO. „Cu siguranță, textul și spiritul declarației de toleranță cuprinsă în articolele Confederației de la Varșovia din 28 ianuarie 1573 au un caracter excepțional pentru Europa
Confederația de la Varșovia (1573) () [Corola-website/Science/328090_a_329419]
-
formarea unei coaliții guvernamentale pro-comuniste la Moscova, fără să consulte guvernul polonez în exil de la Londra. Acest fapt a fost descris ca o trădare a Occidentului din partea Puterilor Aliate pentru a-l mulțumi pe liderul sovietic, evitând un conflict direct. Acordul de la Potsdam din 1945 a ratificat frontierele vestice ale Poloniei iar noul teritoriu a fost așezat între liniile de demarcație Oder-Neisse și Curzon. Ca urmare a celui de-al Doilea Război Mondial, Polonia devenise pentru prima dată în istoria sa
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
est de Linia Curzon, aproximativ 2 milioane de polonezi au fost strămutați și expulzați din aceste teritorii către teritoriile nordice și vestice aflate la vest de linia Oder-Neisse, pe care sovieticii le-au dat în folosință Poloniei de la Germania după Acordul de la Postdam. Stabilirea populației din părțile centrale ale Poloniei a dus la creșterea numărului de polonezi ajungând până la cinci milioane în 1950, pe care guvernul a considerat-o ca fiind Teritoriile recuperate. Fosta populația de 10 milioane de germani a
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
Polonia îi va intra intra în sfera de influență. În 1943, după masacrul de la Katyń, Stalin încordase relațiile cu guvernul polonez în exil de la Londra. Cu toate acestea, pentru a satisface Statele Unite și Regatul Unit, Uniunea Sovietică a fost de acord la Conferința de la Ialta din februarie 1945 să se formeze un guvern de coaliție format comuniștii Partidului Muncitoresc Polonez, membrii ai guvernului polonez în exil pro-occidental, și membrii ai mișcării de rezistență Armia Krajowa („Armata Teritorială”), precum și să se desfășoare
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
razy TAK; 3×TAK"). Referendumul cuprindea trei întrebări cu privirea la Senat, industriile naționale și granițele vestice. Prin acesta, se verifica popularitatea inițiativelor comuniste în Polonia. Deoarece în acea perioadă, partidele importante erau de stânga - și puteau să fie de acord cu toate cele trei alegeri - partidul lui Mikołajczyk a decis să le ceară susținătorilor săi să se opună uneia dintre acestea: desființarea Senatului. Comuniștii au votat „de 3 ori DA”. Adevăratele rezultate (reverificate de PSL) au arătat că tabăra comunistă
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
iar comunismul polonez a urmat o orientare mai independentă. Cu toate acestea, Gomułka era conștient că sovieticii nu vor permite Poloniei să părăsească Pactul de la Varșovia datorită poziției strategice a țării dintre Uniunea Sovietică și Germania. Acesta a fost de acord ca trupele sovietice să rămână în Polonia, și nu vor fi permise izbucnirile antisovietice. Prin aceasta, Polonia evita riscul unei intervenții sovietice, așa cum se petrecuse în Revoluția ungară din 1956. De asemenea, au existat încercări repetate de către academicieni și filozofi
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
lui Avraam că va avea mulți urmași și o țară și coborârea copiilor lui Israel în Egipt. Exodul, Leviticul și Numeri continuă povestea eliberării de către Dumnezeu a israeliților din sclavia Egiptului, întâlnirea acestora cu el în pustie, unde sunt de acord să-l accepte ca zeul lor și călătoria lor mai departe până la granița Canaanului, unde se afla țara pe care Dumnezeu le-a promis-o. În aceste trei cărți figura umană centrală este Moise, cel mai mare dintre profeții biblici
Autori ai cărților lui Moise () [Corola-website/Science/328149_a_329478]
-
a trădării lui Richard al II-lea de Aquila. Guillaume a atacat pe urma Benevento, unde Papă Adrian al IV-lea era adăpostit de către Robert de Militello și de Andrei de Rupecanina. În iunie 1156, s-a ajuns la un acord între rege și suveranul pontif — așa-numitul tratat de la Benevento — prin care lui Robert de Loritello și lui Andrei, ca și altora, li se acordă exilul. Cu toate acestea, după ce Abruzzi s-a supus regelui Guillaume, Andrei s-a reunit
Andrea di Raviscanina () [Corola-website/Science/328155_a_329484]
-
tabăra contelui Roger al II-lea de Sicilia în contextul pretențiilor acestuia în succesiunea Apuliei. Cu toate acestea, în 1129, Grimoald și câțiva alți baroni notabili din Apulia s-au răsculat după ce papa Honoriu al II-lea și-a dat acordul pentru noul titlu al lui Roger. Cu o flotă de 60 de vase, amiralul George de Antiohia a blocat portul din Bari și l-a asediat pe Grimoald vreme de 6 luni, din primăvară până în august, când Grimoald a fost
Grimoald de Bari () [Corola-website/Science/328166_a_329495]
-
-lea, desi nu se cunoaște un an concret când aceasta a fost construită și este singura din Republica Moldova care are picturi murale. Lăcașul sfânt este afundat pe jumătate în pământ. Legenda spune că în timpul dominației tătărești, tătarii au căzut de acord să se construiască o biserică ortodoxă, doar cu condiția ca aceasta nu va fi mai înaltă decât un soldat călare. Biserica era descrisă astfel de un călător francez de la sfârșitul secolului XVIII: După Primul Război Mondial, biserica se găsea încă
Bisericile Mitropoliei Proilaviei () [Corola-website/Science/328186_a_329515]
-
pentru o înfrîngere, bătălia de la Rignano a avut un efect pozitiv asupra lui Roger al II-lea: dat fiind că ducele Sergiu al VII-lea a murit fără a avea urmași, iar aristocrația napolitană nu a putut ajunge la un acord asupra persoanei care să succeadă în Napoli, Roger și-a putut stabili controlul direct asupra ducatului, numindu-l pe fiul său, Alfons ca nou duce.
Bătălia de la Rignano () [Corola-website/Science/328193_a_329522]
-
Sergiu însuși căzând în luptă. Destul de ironic, înfrângerea lui Roger la Rignano a deschis calea acestuia pentru ocuparea Neapolelui însuși, dat fiind că Sergiu a murit fără a avea urmași, iar nobilimea napolitană nu a reușit să ajungă la un acord asupra succesorului ducal. Roger a absorbit în cele din urmă Ducatul de Neapole în noul său regat în 1139, când papa Inocențiu al II-lea și nobilimea napolitană l-au acceptat ca duce pe tânărul Alfons de Hauteville.
Sergiu al VII-lea de Neapole () [Corola-website/Science/328204_a_329533]
-
Austria și avea mandat pentru o misiune socială planificată inițial să dureze 6 luni (inițierea unui dialog cu copiii străzii și înființarea unui adăpost pentru aceștia). Observând dimensiunea nevoilor copiilor străzii bucureșteni, călugărul a solicitat superiorilor din ordinul său monastic acordul pentru continuarea activității, în România. În calitate de asociație de sprijin, Caritas Austria a susținut continuarea activității acestuia doar pentru o perioadă, după care preotul a trebuit să se descurce singur. În timp, asistența socială destinată copiilor în dificultate avea să devină
Georg Sporschill () [Corola-website/Science/328213_a_329542]
-
a învestit pe Guiscard ca duce de Apulia, Calabria și Sicilia. Guiscard, devenit acum "prin grația lui Dumnezeu și a Sfântului Petru duce de Apulia și Calabria și, dacă El îmi dă putere, viitor stăpân al Siciliei", a fost de acord să își păstreze titlurile și domeniile prin acordarea unei rente anuale către Sfântul Scaun. În următorii 20 de ani, el a inițiat o serie de cuceriri, în vederea cuceririi titlului ducal al Siciliei. La momentul deschiderii conciliului de la Melfi din iunie
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
el a căzut bolnav la Trani și dus la Bari, unde soția sa, Sichelgaita i-a convins pe baroni să îl proclame ca moștenitor pe fiul său, Roger Borsa. Abelard a fost singurul dintre baroni care nu a fost de acord cu alegerea acestuia, pretinzând că moștenitorul de drept al ducatului de Apulia era el însuși. El s-a răsculat din nou în 1078, având alături pe Godefroi de Conversano și pe Petru al II-lea de Trani și bucurându-se
Abelard de Hauteville () [Corola-website/Science/328227_a_329556]
-
în criza teroristă din timpul Jocurilor Olimpice de la München și în pofida sprijinului acordat lui Willy Brandt în politica de reconciliere cu blocul comunist, prin acțiunile sale ulterioare (eforturile de aplanare a războiului rece, întâlnirea cu Lech Wałęsa în Polonia în 1988, acordul realizat în 1989 cu autoritățile cehoslovace pentru a permite ca miile de est-germani refugiați în ambasada Germaniei să poată pleca spre Republica Federală Germană), Genscher a devenit unul dintre cei mai populari miniștri de externe. A rămas în funcție până în
Ministerul Afacerilor Externe (Germania) () [Corola-website/Science/328233_a_329562]
-
nu se mai află la prima tinerețe, așa că nu a apărut niciun urmaș. Regele Balduin era condamnat pentru bigamie (dat fiind că Ardă era încă în viață), iar patriahul Arnulf fusese depus. Papă Pascal al II-lea a fost de acord să îl restaureze pe patriarh în 1116, însă în condițiile în care ar fi anulat căsătoria dintre Balduin și Adelaida. Balduin a acceptat, după ce căzuse bolnav și credea că, renunțându-se la acuzația de bigamie, și-ar fi revenit. În
Adelaida del Vasto () [Corola-website/Science/328243_a_329572]
-
de-a doua republici Poloneze să aibă acces la Marea Baltică, între 1919 - 1939. A revenit nou-constituitului stat polonez prin Tratatul de la Versailles, coridorul lat de 30 - 110 km separa Prusia de Est de restul Germaniei. Germanii nu au fost de acord cu această repartizare, deși regiunea aparținuse Poloniei din punct de vedere istoric încă dinaintea divizării acesteia, fiind locuită de o majoritate poloneză. Adolf Hitler a preluat puterea în Germania în 1933, la început el (Hitler) a inițiat o politică de
Coridorul polonez () [Corola-website/Science/328255_a_329584]
-
ani pentru rezolvarea problemelor de stat din sudul Italiei. În cele din urmă, în octombrie 1126, odată împlinită vârsta de 18 ani, Bohemund a părăsit Apulia, plecând către Antiohia. Potrivit cronicii lui Guillaume de Tyr, el a ajuns la un acord în fața vărului său Guillaume al II-lea de Apulia, potrivit căruia acela dintre ei care va muri primul să lase posesiunile sale din Italia în mâinile celuilalt. Această ipoteză este categoric contrazisă de cronica lui Alexandru din Telese, care afirmă
Bohemund al II-lea de Antiohia () [Corola-website/Science/328256_a_329585]
-
a lăsat teritoriile posedate în Italia sub administrarea papei, și de către Romuald de Salerno, care notează că regența asupra Taranto a trecut pe seama unei rude a lui, contele Alexandru de Conversano. Indiferent de soarta Principatului de Tarent, ca parte a acordului privitor la venirea la Antiohia, Boemund a fost nevoit și să se căsătorească cu fiica regelui Balduin al II-lea, Alice. Potrivit lui Matei de Edessa, se presupune că Balduin i-ar fi promis lui Bohemund și coroana Ierusalimului, însă se
Bohemund al II-lea de Antiohia () [Corola-website/Science/328256_a_329585]
-
Arpadine . Beneficiind de sprijinul oferit de rudele sale germane, Ștefan a ieșit învingător în lupta decisivă de Veszprém din 998. După această victorie, el a cerut Papei Silvestru al II-lea să fie încoronat ca rege, care a fost de acord, având și acceptul împăratului Otto al III-lea al Sfântului Imperiu Roman. Ștefan a fost încoronat primul rege al Ungariei pe 25 decembrie 1000 sau pe 1 ianuarie 1001. El și-a consolidat domnia prin acțiuni militare încununate de succes
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Svačić, iar monarhul croat a fost ucis în luptă. Prin așa-numita "Pacta conventa", un document de la sfârșitul secolului al XIV-lea, se recunoaște că regele maghiar Coloman a fost încoronat ca monarh al Croației doar după ce a semnat un acord cu 12 nobili locali. Deși părerea a numeroși cercetători este aceea că documentul este de fapt un fals, el reflectă statutul real al Croației, care a fost legată de Ungaria fără a fi niciodată încorporată însă în statul vecin. Spre deosebire de
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]