43,292 matches
-
Administrației Prezidențiale. s-a născut la data de 2 noiembrie 1948, în comuna Ceptura (județul Prahova). A studiat la Liceul “Ion Luca Caragiale” din Ploiești (1962-1964), urmând apoi cursurile Liceului Militar “Dimitrie Cantemir” din Breaza (jud. Prahova), unde a obținut diploma de bacalaureat (1964-1966). După absolvirea Liceului, a urmat cursurile Școlii Superioare de Ofițeri Activi “Nicolae Bălcescu” din Sibiu, arma infanterie (1966-1969), la absolvirea căreia i-a fost acordat statutul de ofițer activ în cadrul Forțelor Armate, cu gradul de locotenent (26
Constantin Degeratu () [Corola-website/Science/304924_a_306253]
-
Armatei a IV-a (1983-1990). În paralel cu funcțiile operative, Constantin Degeratu a mai urmat un curs postuniversitar de informatică organizat de ITC Cluj-Napoca (noiembrie 1975 - aprilie 1976), precum și Facultatea de Drept a Universității “Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca (1978-1983), obținând diploma de licență în Drept, cu o lucrare de licență privitoare la combaterea terorismului internațional prin mijloace juridice. De asemenea, a fost avansat la diferite grade: căpitan (1976), maior (1982), locotenent-colonel (1987) și colonel (1990). Apoi, în perioada mai 1990 - decembrie
Constantin Degeratu () [Corola-website/Science/304924_a_306253]
-
București, într-o familie de intelectuali, tatăl său fiind inginer de geodezie, iar mama sa inginer în îmbunătățiri funciare. A urmat între anii 1987-1992 cursurile Facultății de Tehnologia Construcțiilor de Mașini (TCM) - secția Mașini unelte - din cadrul Universității Politehnice București, obținând diplomă de inginer mecanic. Ulterior a absolvit studii postuniversitare în Managementul firmei la A.S.E. București (1999) și cursurile de Master în Business Administration (MBA) - Programul MBA Româno-Canadian, specializarea Finanțe (2000). După absolvirea facultății, a lucrat ca director comercial la SC BACO
Bogdan Pascu () [Corola-website/Science/304946_a_306275]
-
s-a născut în satul Bucium (Valea Ursului) în anul 1917, dar a trăit în orașul Român până la plecarea în Israel. A absolvit Facultatea de Matematică și Facultatea de Inginerie de Mașini din Beer Seva (Israel), obținând în anul 1980 diplomă de inginer mașini-matematică. A lucrat ca profesor de matematică și ofițer în armata israeliană. a ieșit pentru prima dată din Israel în anul 1996, când avea 41 de ani. A vizitat mai întâi Germania, iar apoi a revenit în România
Nati Meir () [Corola-website/Science/304943_a_306272]
-
aceste districte românești au obținut, individual sau în grup, din partea regalității maghiare, o serie de privilegii. Un număr de opt districte s-au detașat prin calitatea și unicitatea privilegiilor obținute, comparabile doar cu cele ale scaunelor secuiești sau săsești. O diplomă emisă de regele Ungariei Ladislau al V-lea Postumul în august 1457,a reînoit, la cererea adunării tuturor nobililor, cnezilor și a altor români din cele opt districte, vechile privilegii acordate lor de către înaintașii săi . Aceste privilegii au fost reconfirmate
Districtele românești bănățene () [Corola-website/Science/304965_a_306294]
-
de Fundația Româno-Elvețiană (1998). Între anii 1998-1999, urmează cursuri de pregătire privind derularea fondurilor europene organizate de Comisia Europeană. Apoi, în anul 2000, a absolvit cursuri postuniversitare la Facultatea de Științe Politice și Administrative din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, obținând diploma de "Manager în Administrația Publică". Ca urmare a studiilor absolvite, a îndeplinit funcțiile de Șef de serviciu la Agenția pentru Dezvoltare Regională "Centru" (1999-2001) și de Director al Unității de Implementare " Proiectul de dezvoltare rurală a Munților Apuseni" - finanțat de
Dan Motreanu () [Corola-website/Science/304944_a_306273]
-
diminutivul lui Vičeslav = Visalv = Vitoslav) + de + Sus. Numele vechi a localității este "Între Râuri". Orașul Vișeu de Sus, după cei mai mulți autori de monografii, este atestat documentar din 2 februarie 1365 (Ketwyssou). . Această primă menționare a Vișeului ca localitate apare în diploma regelui maghiar Ludovic de Anjou. După alți autori, localitatea este atestată din anul 1549, cu denumirea de „Vișeul Nou” sau „Între Râuri”, fiind situată la confluența celor două râuri - nume întâlnit până la începutul secolului XX. În anul 1373 se marchează
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
lui Glad, a fost descoperit aici (în 1799) un tezaur medieval timpuriu, compus din 23 de obiecte din aur, expus în prezent la Viena. Așezarea s-a dezvoltat în strânsă legătură cu "Morisena" feundală (Cenad), aflată în imediata vecinătate. În diplomele regale din 1217 și 1256 este menționată cu numele de "Sân-Nicolau", după numele mănăstirii de aici care avea hramul „Sf. Nicolae”. Mai târziu a fost proprietate a episcopiei catolice de Cenad, fapt atestat de dijmele papale din anul 1334. În timpul
Sânnicolau Mare () [Corola-website/Science/297047_a_298376]
-
a localității este "Baia de Sus". Orașul Baia Sprie are un însemnat trecut istoric. Urme ale unor vetre de așezări omenești se regăsesc încă din secolele unu și doi, după Hristos. Orașul va fi atestat documentar relativ târziu într-o diplomă din 1329, în timpul regelui maghiar Carol Robert care acordă locuitorilor primele privilegii. Denumirea latineasca era Mons Medius ceea ce în traducere înseamnă Muntele Mijlociu. Din această perioadă orașul își leagă existența de minierit și de-a lungul secolelor va apărea în
Baia Sprie () [Corola-website/Science/297032_a_298361]
-
Wagner, deși el era mai mult interesat de muzica lui Wagner decât de punerea pe scenă. Nu se știe dacă Mahler a asistat la vreo operă a lui Wagner în perioada studenției. Mahler a părăsit Conservatorul în 1878 cu o diplomă, dar fără prestigioasa medalie de argint acordată pentru realizări excepționale. S-a înscris apoi la Universitatea din Viena și a urmat cursuri ce reflectau atracția sa crescândă pentru literatură și filozofie. După ce a părăsit Universitatea în 1879, Mahler a câștigat
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
de artilerie. A îndeplinit apoi funcția de comandant de pluton și baterie artilerie (1947-1949). Este selectat să urmeze cursurile Academiei Militare de Artilerie și Rachete a URSS-ului de la Moscova (1949-1954), absolvind ca șef de promoție. În anul 1963, această diplomă i-a fost echivalată cu diploma de absolvire a Academiei Militare Generale, Facultatea Arme și Servicii, Secția Artilerie, din cadrul Ministerului Forțelor Armate ale României. În timpul facultății, în anul 1950 a fost înaintat la gradul de căpitan. A urmat ulterior și
Vasile Ionel () [Corola-website/Science/304995_a_306324]
-
de comandant de pluton și baterie artilerie (1947-1949). Este selectat să urmeze cursurile Academiei Militare de Artilerie și Rachete a URSS-ului de la Moscova (1949-1954), absolvind ca șef de promoție. În anul 1963, această diplomă i-a fost echivalată cu diploma de absolvire a Academiei Militare Generale, Facultatea Arme și Servicii, Secția Artilerie, din cadrul Ministerului Forțelor Armate ale României. În timpul facultății, în anul 1950 a fost înaintat la gradul de căpitan. A urmat ulterior și cursurile Academiei "Ștefan Gheorghiu" din București
Vasile Ionel () [Corola-website/Science/304995_a_306324]
-
iar peste numai doi ani, la 30 decembrie 1965, la cel de căpitan, în mod excepțional. Între anii 1966-1972, Ștegan Gușă a urmat cursurile de la Facultatea Militară Tehnică, secția Tancuri și Auto din cadrul Academiei Militare Generale din București, absolvite cu diploma de inginer. Remarcat în timpul facultății, este desemnat să îndeplinească funcția de șef al grupei de studii și avansat la gradul de maior la 30 decembrie 1971. Pentru o scurtă perioadă (martie - octombrie 1972) predă ca șef de lucrări la Catedra
Ștefan Gușă () [Corola-website/Science/304994_a_306323]
-
cu consum redus de combustibil și care susținea că a inventat un . A primit diferite distincții și premii de anvergură redusă precum: Premiul Arca, Premiul Ifia Eco pentru cea mai bună invenție ecologică (triciclu electric sau hibrid, împreună cu Marian Velcea); diplomă Eureca Gold Medal pentru același aparat; diplomă Salonului Internațional de invenții de la Geneva și Premiul Dan Voiculescu și multe altele. s-a nascut pe 22 februarie 1933 în localitatea Măgureni din județul Prahova unde a copilărit împreună cu sora să, Georgeta
Justin Capră () [Corola-website/Science/305011_a_306340]
-
susținea că a inventat un . A primit diferite distincții și premii de anvergură redusă precum: Premiul Arca, Premiul Ifia Eco pentru cea mai bună invenție ecologică (triciclu electric sau hibrid, împreună cu Marian Velcea); diplomă Eureca Gold Medal pentru același aparat; diplomă Salonului Internațional de invenții de la Geneva și Premiul Dan Voiculescu și multe altele. s-a nascut pe 22 februarie 1933 în localitatea Măgureni din județul Prahova unde a copilărit împreună cu sora să, Georgeta Viorica. Tatăl său, Constantin, a fost învățător
Justin Capră () [Corola-website/Science/305011_a_306340]
-
și Școala superioară de aviație de la Mediaș (1952-1956), care pregătea ofițeri, unde a absolvit că subinginer în aviație. În 1974, la insistențele ministrului Octavian Groza, se va prezenta la Institutul Politehnic din București pentru echivalarea studiilor, primind, abia atunci, si diplomă de inginer. Anii de școală, 1944-1956, au fost tulburi; în 1952, bunicii lui au fost ridicați de pe moșia lor , fiind declarați chiaburi, si obligați să locuiască la Măgureni (domiciliu forțat). Tatăl lui făcuse seminarul la Buzău și Teologia la București
Justin Capră () [Corola-website/Science/305011_a_306340]
-
Paris și Madrid. Din 1993, Gabi Luncă nu mai cântă decât la slujbele Bisericii Penticostale din București retrăgându-se complet de pe scena muzicală lăutărească. În 2007, într-un interviu acordat celor de la Jurnalul Național, cântăreața mărturisea: A fost răsplătită cu diplome de recunoaștere pentru întreaga activitate artistică. Alături de Dona Dumitru Siminică, Romica Puceanu și Victor Gore, Gabi Luncă aparține generației „clasice” a muzicii lăutărești urbane (mahala). Aparținând celei de-a doua generații de interpreți ai muzicii de metisaj cultural între țigani
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]
-
europarlamentare. Cristian Preda s-a născut la data de 26 octombrie 1966, în orașul București. A absolvit, ca șef de promoție, cursurile Facultății de Filosofie din cadrul Universității din București, în anul 1991. În același an a obținut un D.E.A. (diplomă de studii aprofundate) în istoria filosofiei la Universitatea Paris 1 Panthéon-Sorbonne, obținând calificativul „foarte bine”. El a continuat să se perfecționeze și după terminarea facultății, urmând după anul 1989 stagii de cercetare masterală, doctorală și postdoctorală finanțate de Guvernul Francez
Cristian Preda () [Corola-website/Science/305035_a_306364]
-
de prelucrare a strugurilor: "Nis-Struguraș" SĂ și "Săniș Vin" SRL. "Nis-Struguraș" SĂ a fost dată în exploatare la sfârșitul anilor 1980. La combinat se prelucrează și îmbuteliază brandy, vinuri țări, vinuri seci, spumant care au fost distinse cu medalii și diplome la prestigioase concursuri naționale și internaționale de specialitate. Cea mai cunoscută marca este "Spumant de Nisporeni" care este comercializat atât în țară cât și peste hotare. Compania "DK-Intertrade" SRL din Federația Rusă a devenit din 2004 noul proprietar. "Săniș Vin
Nisporeni () [Corola-website/Science/305046_a_306375]
-
28 sept. 1950 în familia preotului Dionisie. A absolvit cu medalia de aur școala medie nr. 1 din Bălți, a făcut studii la Institutul de Cultură din Moscova, în 1971 a montat pe „V. Alecsandri” din Bălți spectacolul său de diplomă „Tribunalul”. Actor, regizor, prim-regizor, apoi și director artistic al Teatrului republican de păpuși „Licurici”. A montat spectacole nu numai la Chișinău, ci și la Craiova, Kiev, Simferopol, Moscova și Sankt-Petersburg. Premiul Național în domeniul literaturii, artei și arhitecturii. Reciful
Cobani, Glodeni () [Corola-website/Science/305174_a_306503]
-
liceul romano-catolic al călugărilor premonstratensi din Oradea (în prezent Colegiul Național Mihai Eminescu din Oradea). Studiile universitare le-a făcut la Academia de Drept din Oradea (1820-1821), la Academia de Drept din Pojon (1821-1822), iar mai apoi la Budapesta (1822-1824). Diploma de avocat a obținut-o la Budapesta, pentru ca mai târziu să o ia și pe cea de "notar cambial". În 1824 s-a așezat la Budapesta ca avocat și politician. Emanuil Gojdu era mândru de originea sa de român ortodox
Emanoil Gojdu () [Corola-website/Science/305992_a_307321]
-
clasa a XI-a era condiționat de promovarea examenului de treaptă. Planul de școlarizare a fost diminuat treptat, încât în aceeași clasă se pregăteau și învățători și educatoare. Absolvenților cu 4 ani li se eliberau certificate de calificare și nu diplomă de învățători sau de educatoare, așa cum se întâmpla până în 1979. În anii ’80 se introduce dubla calificare pentru elevii liceului pedagogic, iar planul de școlarizare se limitează la o clasă. În aceste condiții, când școala avea 4 clase de liceu
Liceul Pedagogic „Carmen Sylva” din Timișoara () [Corola-website/Science/305982_a_307311]
-
străinătate; unii profesori au primit burse de specializare la universitățile catolice din Occident; regulamentul și programele analitice au fost restructurate; biblioteca s-a mărit prin achiziționare de numeroase cărți din străinătate; s-a reluat editarea revistei Seminarului diecezan, "Drumuri deschise"; diplomele de absolvire eliberate de Seminarul diecezan au început să fie recunoscute de către Ministerul Învățământului și Științei, Seminarul a fost vizitat de numeroase personalități din țară și străinătate, clădirile Seminarului au fost extinse (D1 și D2); terenurile aparținând Seminarului au fost
Aurel Percă () [Corola-website/Science/306010_a_307339]
-
de imigranți ilegali din Cipru între anii 1947-1949. Este ales ca membru al Înaltului Comitet al Imigranților Ilegali din Cipru. Abia în anul 1949, i se permite să emigreze în Israel. A studiat la Universitatea Politehnică din orașul Haifa, obținând diploma de inginer. Ulterior a absolvit și un Master în Administrarea Afacerilor (MBA) la Universitatea din Tel Aviv. În perioada studenției, a fost membru al Prezidiului Uniunii Studenților Sioniști “Hashmonai”. Lucrează apoi ca inginer în Israel. Îndeplinește în paralel funcția de
Elyakim Badian () [Corola-website/Science/306031_a_307360]
-
anul 1946 a emigrat și el în Israel. În perioada 1947-1950 a fost membru al colectivului agricol „Bambak” (care a creat așezarea Aloney Abba). Ajuns în Israel a studiat la Facultatea de Drept și Economie din cadrul Universității Țel Aviv, obținând diplomă de avocat. În aceeași perioadă, a fost redactor-adjunct al cotidianului „Zmanim” (Timpuri) și președinte al consiliului redacțional al acestuia 1944-1946. A lucrează o perioadă de timp că funcționar pentru relații cu publicul și informații în cadrul Administrației Fiscale din Israel („Keren
Yitzhak Artzi () [Corola-website/Science/306033_a_307362]