44,517 matches
-
1926, profesor de filologie română la Universitatea din Cluj. A condus revistele "Glasul Bucovinei" din Cernăuți (1918) și "Cultura" din Cluj (1924). După crearea Legiunii Arhanghelului Mihail, Sextil Pușcariu își manifestă simpatia față de mișcarea extremistă, ca mulți alți intelectualii ai epocii, și chiar acceptă să devină membru al senatului legionar. În discursul lui Sextil Pușcariu, la Deschiderea Universității Transilvane la Sibiu, al cărei rector fusese numit, apare următorul pasaj semnificativ: După 23 august 1944 încep atacurile la adresa lui Pușcariu. Ziarul comunist "România
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
la index, câteva lucrări făcând totuși excepție. Fișele de la Dicționarul Tezaur al Limbii Române, reprezentând munca sa de o viață, au fost revizuite ideologic chiar de un elev al său, Dimitrie Macrea, care va deveni ulterior un important lingvist al epocii comuniste.
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
poeți francezi din secolul al XVI-lea cunoscuți sub denumirea de Pleiadă (în ), au resuscitat acest gen de poezie, făcând din el un gen monden și rafinat, care făcea parte din jocul dragostei, așa cum era el conceput de noblețea din epocă. Temele din rondeluri sunt aproape mereu legate de dragoste, de celebrarea bucuriilor sale, de evocarea necazurilor pe care aceasta le produce. Primii poeți francezi care au compus rondeluri remarcabile au fost: În epoca modernă, poeți ca Alfred de Musset și
Rondel () [Corola-website/Science/297583_a_298912]
-
așa cum era el conceput de noblețea din epocă. Temele din rondeluri sunt aproape mereu legate de dragoste, de celebrarea bucuriilor sale, de evocarea necazurilor pe care aceasta le produce. Primii poeți francezi care au compus rondeluri remarcabile au fost: În epoca modernă, poeți ca Alfred de Musset și Théodore de Banville au încercat să perpetueze această formă, dar maniera era puțin artificială. În literatura română, multe rondeluri a scris Alexandru Macedonski. Scriitorul este autorul celebrelor cicluri, "urile pribege", "Rondelurile celor patru
Rondel () [Corola-website/Science/297583_a_298912]
-
să fie nu un "„scriitoriu de cuvinte deșarte ce de dereptate“". Adversar al unei puteri domnești fără controlul boierimii, Ureche a scris cronica de pe poziția marii boierimi. A glorificat eroica luptă antiotomană a moldovenilor pentru neatârnarea țării și în special epoca lui Ștefan cel Mare. În politica externă, Grigore Ureche a promovat cu perseverență ideea polonofilă - izbăvirea Moldovei de turci numai în alianță cu Polonia. Într-un capitol intitulat " Pentru limba noastră moldovenească", remarcă influența altor limbi („așijderea și limba noastră
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
în 1848, ca ecou al Republicii Helvete napoleoniene, apărând pe monede din 1879, și fiind apoi înscris pe Palatul Federal în 1902 și utilizat după 1948 pe sigiliul oficial. El provine din termenul "Helvetii", trib galic de pe Platoul Elvețian dinaintea epocii romane. "Helvetia" apare și ca personificare națională a confederației în secolul al XVII-lea, cu o piesă de teatru scrisă în 1672 de Johann Caspar Weissenbach. Elveția există ca stat în forma sa actuală de la adoptarea Constituției Federale Elvețiene în
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
mai vechi triburi cunoscute din zonă fac parte din culturile Hallstatt și La Tène, ultima denumită după situl arheologic din La Tène, în partea de nord a Lacului Neuchâtel. Cultura La Tène s-a dezvoltat și a înflorit spre sfârșitul Epocii Fierului după anul 450 î.e.n., posibil sub influența civilizațiilor greacă și etruscă. Unul dintre cele mai importante grupuri tribale din regiunea Elveției au fost helvetii. În 58 î.e.n., la bătălia de la Bibracte, armatele lui Iulius Cezar i-au învins pe
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
a confederației față de Sfântul Imperiu Roman. Vechea Confederație Elvețiană dobândise o reputație de invincibilitate în aceste războaie timpurii, dar expansiunea federației a suferit un regres în 1515 după înfrângerea elvețienilor în bătălia de la Marignano. Aceasta a pus capăt așa-numite epoci eroice a istoriei elvețiene. Succesul reformei lui Zwingli în unele cantoane a dus la conflicte religioase intercantonale în 1529 și 1531 (Războaiele Kappelului). Abia la o sută de ani după aceste războaie civile, în 1648, prin Pacea din Westfalia, țările
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
viticole, cu combinații specifice de tipuri de sol, aer, altitudine și lumină. Vinurile elvețiene se produc în principal în Valais, Vaud (Lavaux), Geneva și Ticino, majoritare (cu puțin) fiind vinurile albe. Au existat podgorii în Elveția de astăzi încă din epoca romană, deși se pot găsi unele urme de origine și mai veche. Cele mai răspândite soiuri cultivate sunt Chasselas (denumit Fendant în Valais) și Pinot Noir. Merlot este principalul soi produs în Ticino. Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
literară și Folclor, care după moarte îi va purta de altfel numele. Va coordona revista Institutului, "Studii și cercetări de istorie literară și folclor"(1952-1965). Va fi rechemat ca profesor la Facultatea de Litere din București abia în 1961. Din epocă datează mai multe studii ale sale, preocupările sale vizează teme foarte diverse, estetica basmului, literatura spaniolă etc. Este autorul unor studii fundamentale despre scriitori români ("Viața lui Mihai Eminescu", "Opera lui Mihai Eminescu", "Viața lui Ion Creangă" ș.a.). Publică, dupa
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
este un roman despre căsătorie, "Bietul Ioanide" și "Scrinul negru" au în centru figura unor intelectuali (arhitectul Ioanide în "Bietul Ioanide" și apoi și în "Scrinul negru"), iar acțiunea lor are loc în perioada interbelică și imediat dupa aceasta, în epoca Republicii Populare Române. Ca fapt divers, titlul romanului " Scrinul negru" provine de la un obiect de mobilier real, un scrin de culoare neagră, pe care l-a cumpărat dintr-un talcioc și în care a descoperit arhiva unei familii. A mai
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
Populare Române în 1949. 2. Perioada 1953-1956, anii destalinizării hrușcioviene, în care însă România lui Gheorghiu-Dej nu se grăbește să urmeze exemplul Moscovei. Aceste evenimente politice îl găsesc pe Călinescu în faza încercării de creație a unor opere în stilul epocii, dar limbajul trădează imposibilitatea unei adaptări totale la stereotipiile din limba de lemn. În anul 1953 îi apare romanul "Bietul Ioanide" iar începând cu 1956 revine în publicistică printr-o rubrică permanentă ("Cronica optimistului") ținută în săptămânalul cultural "Contemporanul". 3
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
propriilor volume. A fost redactor, încă de la înființare, al revistei "Sămănătorul" (1901) a lui Nicolae Iorga, a colaborat și la "Adevărul", "Adevărul ilustrat", "Convorbiri literare", "Cumpăna" (al cărei fondator este, alături de Mihail Sadoveanu, Dimitrie Anghel și Ilarie Chendi), "Curierul literar", "Epoca", "Epoca literară", "Familia", "Floare albastră", "Literatură și artă română", "Pagini literare", "Ramuri", "Viața", "Viața Românească" ș. a. A debutat cu poezie în "Revista școalei" din Craiova, în anul 1892, cu poezia "Izvorul". A primit premii ale Academiei Române pentru volumele "Poezii", în
Ștefan Octavian Iosif () [Corola-website/Science/297598_a_298927]
-
volume. A fost redactor, încă de la înființare, al revistei "Sămănătorul" (1901) a lui Nicolae Iorga, a colaborat și la "Adevărul", "Adevărul ilustrat", "Convorbiri literare", "Cumpăna" (al cărei fondator este, alături de Mihail Sadoveanu, Dimitrie Anghel și Ilarie Chendi), "Curierul literar", "Epoca", "Epoca literară", "Familia", "Floare albastră", "Literatură și artă română", "Pagini literare", "Ramuri", "Viața", "Viața Românească" ș. a. A debutat cu poezie în "Revista școalei" din Craiova, în anul 1892, cu poezia "Izvorul". A primit premii ale Academiei Române pentru volumele "Poezii", în anul
Ștefan Octavian Iosif () [Corola-website/Science/297598_a_298927]
-
ani. Este sărbătorit și i se consacră o solemnitate la Uniunea Scriitorilor. Impresionantul "Caiet albastru", o biografie spirituală și colecție saint-simoniană de portrete ale contemporanilor săi, se citește ca romanul pasionant al unui destin și, parțial, ca o mărturie asupra epocii pe care a străbătut-o, una dintre cele mai complexe apărute după 1990.
Nicolae Balotă () [Corola-website/Science/297602_a_298931]
-
doar 2 ani după ce a cunoscut-o), îi dedică poezia "Steluța" și apoi întreg ciclul de poezii "Lăcrămioare". Vasile Alecsandri a fost unul dintre fruntașii Revoluției de la 1848. Mișcarea revoluționară din Moldova a avut un caracter pașnic (fiind denumită în epocă „revolta poeților”). La 27 martie 1848, la o întrunire a tinerilor revoluționari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iași, a fost adoptată o petiție în 16 puncte adresată domnitorului Mihail Sturdza, petiție redactată de catre Vasile Alecsandri. După
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
Ostașii noștri". Tot în anul 1881, cu prilejul încoronării regelui Carol I, Vasile Alecsandri a scris textul „Imnului regal român”. În evoluția artistică a lui Alecsandri se pot distinge cel puțin trei momente, trei vârste aflate în deplină corelație cu epoca plină de transformări prin care trece societatea românească a acelor timpuri. Debutul său stă sub semnul unui romantism tipic, entuziast, liric ("Buchetiera de la Florența", "Doine și lăcrimioare") dar și al unei necruțătoare critici a ridicolului social în piesa "Iorgu de la
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
pasteluri și din unele legende. Cea de-a treia etapă îl face să revină spre teatru, cu o viziune în general romantică, viziune filtrată însă printr-un echilibru al sentimentelor, printr-o seninătate a înțelegerii care îl apropie de clasicism. Epoca în care trăiește Alecsandri este fundamental romantică, dar fără îndoială că a vorbi despre clasicism și romantism la modul concret (implicând așadar o conștiință și practică concretă), e o aventură la fel de mare ca aceea de a descoperi marile curente europene
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
o coerență, care nu putea fi găsită decât în marile modele ale literaturii clasice, adică în încercarea de a obiectiva viziunea și mijloacele artistice, inițial, iar mai apoi în luciditatea interogării lumii, în gustul contrastelor tragice născute de interacțiunea dintre epoci, de ruptura dintre ele. Alecsandri începe să publice pasteluri în 1868, în diverse numere ale "Convorbirilor literare". Astfel de încercare de obiectivare a viziunii sunt pastelurile lui Alecsandri. Pastelul este o specie a genului liric cunoscută - în această formă - numai
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
o utilizare flexibilă și mai liberală de combinare a rădăcinilor cuvintelor pentru a crea cuvinte derivate și combinate prin aplicarea anumitor affixe aglutinante. În perioada care a urmat după invenția alfabetului, limbA Grabar (armeană clasică ) s-a menținut pînă în epoca modernă. Un efort de modernizare a limbii în Marea Armenia și Regatul armean din Cilicia (sec. XI- XIV) a condus la adăugarea a mai multor caractere la alfabetul, ridicând numărul total la 38 de simboluri. Cartea Prohodurilor de Gregory de
Limba armeană () [Corola-website/Science/297616_a_298945]
-
boemei și imagini ale peisajului marin. Simbolismul se îmbină în poezia lui cu notele romantice. Proza sa vădește înzestrare picturală, eleganță a stilului și vervă polemică. "„Fantezismul poetului este în bună parte o închinare către feerie, moștenită de la Eminescu, comună epocii și întărită prin anume urmări ale romantismului și parnasianismului din Occident. Puțină, impopulară, proza lui D. Anghel este excepțională și revoluționară. Fără ea nu s-ar înțelege proza de mai târziu a lui T. Arghezi care perfecționează și sistematizează maniera
Dimitrie Anghel () [Corola-website/Science/297599_a_298928]
-
oară în 1984. Redactând în tot acest timp mai multe versiuni, acestea au fost scoase pe ascuns din țară, două dintre ele ajungând în posesia Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca, la Paris. Cartea circulase în samizdat printre intelectualii epocii. Monica Lovinescu o difuzează în serial la microfonul postului de radio "Europa Liberă" între anii 1988 și 1989. Temându-se de noi intervenții din partea Securității, N. Steinhardt face apel la prietenul său mai tânăr Virgil Ciomoș pentru a-i salva
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
romancierilor din "obsedantul deceniu" având la dispoziție informații mai variate, pe care le culegea uneori intervievând pe cei implicați în evenimente, ca un veritabil sociolog. Poate și din această cauză romancierul a fost unul dintre cei mai cenzurați în acea epocă, luptându-se cu cenzorii pentru fiecare frază. Mai multe producții cinematografice și de televiziune au fost realizate pe scenarii de Augustin Buzura. " Interviuri "
Augustin Buzura () [Corola-website/Science/297625_a_298954]
-
ai revistei tradiționaliste "Sămănătorul", înainte de a deveni un scriitor realist și adept al curentului poporanist reprezentat de revista literară "Viața Românească". Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcții sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele și povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum "Creanga de aur" sau "Divanul persian"). În această etapă, acțiunea operelor sale are loc în general
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
în timp, și că autorul, odată ce a renunțat la liricizare, le-a folosit ca „un mijloc pentru simțuri pentru a se bucura de formele pe care natura le oferă omului.” A mai adăugat că estetica lui Sadoveanu amintește de arta Epocii de Aur din Olanda: „S-ar putea spune că Sadoveanu reclădește în Moldova zilelor noastre [...] ulcioarele cu vin olandeze și mesele pline cu vânat și pește.” Vianu susține că Sadoveanu nu a folosit descrierea numai pentru rolul ei estetic, ea
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]