41,442 matches
-
o perspectivă tehnică este utilizat conceptul de circuit logic iar din perspectiva programării noțiunea de limbaj de programare universal este esențială. Fiecare din aceste concepte clasice are un analog pentru calcululatorul cuantic Echivalentul cuantic al funcțiilor parțial recursive sunt operatorii unitari.Așa cum fiecare problemă computaționala clasică poate fi reformulata drept calcularea valorii unei funcții parțial recursive, fiecare calcul cuantic poate fi descris printr-un operator unitar.Descrierea matematică a unui operator este în mod inerent declarativa și poate fi tratat că
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
clasice are un analog pentru calcululatorul cuantic Echivalentul cuantic al funcțiilor parțial recursive sunt operatorii unitari.Așa cum fiecare problemă computaționala clasică poate fi reformulata drept calcularea valorii unei funcții parțial recursive, fiecare calcul cuantic poate fi descris printr-un operator unitar.Descrierea matematică a unui operator este în mod inerent declarativa și poate fi tratat că o cutie neagră. În analogie cu o mașină Turing (TM) clasică mai multe tipuri de mașini Turing cuantice (QTM) au fost propuse ca model pentru
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
n, i.e. numărul total al intrărilor trebuie să coincidă cu numărul total al ieșirilor. Sunt permise numai porți n la n. Nu este permisă ramificarea inputului.Această restricție este direct legată de imposinilitatea copierii cubiților, i.e. nu există o operație unitară Copy |u>|0> → |u>|u> cu |u>∈ C2 care poate să transforme o stare generală a unui cubit într-un produs al stării respective cu ea însăși. Nu sunt permise terminații.Din nou,aceasta din cauza că ștergerea unui cubit Erase
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
poate să transforme o stare generală a unui cubit într-un produs al stării respective cu ea însăși. Nu sunt permise terminații.Din nou,aceasta din cauza că ștergerea unui cubit Erase|u>→ |0> cu |u>∈ C2 nu este o operație unitară. Limbajele de programare cuantică folosesc un calculator cuantic Mq că un oracol pentru o mașină clasică Mc permițând programelor cuantice să descrie algoritmi compleți și nu doar transformări unitare. Din punctul de vedere al ingineriei software putem privi formalismul algebric
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
cubit Erase|u>→ |0> cu |u>∈ C2 nu este o operație unitară. Limbajele de programare cuantică folosesc un calculator cuantic Mq că un oracol pentru o mașină clasică Mc permițând programelor cuantice să descrie algoritmi compleți și nu doar transformări unitare. Din punctul de vedere al ingineriei software putem privi formalismul algebric că un limbaj de specificare, descrierea matematică a algoritmilor cuantici este în mod inerent declarativa și nu asigură nici un mijloc de a derivă o unică descompunere în operații elementare
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
și nu asigură nici un mijloc de a derivă o unică descompunere în operații elementare pentr-un anumit sistem hardware cuantic. Formalismele de nivel jos precum circuitele cuantice în schimb sunt de obicei restricționate la anumite cerințe specifice precum descrierea transformărilor unitare și le lipsesc generalitatea de a exprima toate aspectele algoritmilor neclasici. Scopul limbajelor de programare este în consecință dublu permițând exprimarea semanticii computaționale într-o manieră abstractă precum și generarea automată a unei secvențe de operații elementare.Orice limbaj de programare
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
În frazeologie, o unitate frazeologică, un frazem sau un frazeologism este o îmbinare mai mult sau mai puțin fixă de cuvinte care se opune prin această caracteristică îmbinării libere de cuvinte. În legătură cu această noțiune nu există o viziune unitară printre cercetători, fiind controversate denumirile diferitelor tipuri de unități frazeologice, definirea acestor tipuri, delimitarea lor unele de altele și clasificarea lor. Pentru diversele îmbinări de cuvinte parțial sau total fixe se întâlnesc o mulțime de termeni. Pe de o parte
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
o atitudine față de acesta, își exprimă sentimente și stări psihice sau fizice, intră în contact cu destinatarul, se conformează convențiilor sociale și foarte multe altele. Unii autori includ printre unitățile frazeologice pragmatice și proverbele, dictoanele și sloganele. Terminologia nu este unitară nici în domeniul acestor unități. Unitățile frazeologice pragmatice se deosebesc de celelalte tipuri de asemenea unități prin unele caracteristici. În primul rând sunt supuse unei constrângeri specifice, aceea că unitatea întreagă este comandată de o anumită situație, o anumită intenție
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
marfă...) sau alte companii feroviare, garantând accesul echitabil al tuturor acestor companii. Pretul unui bilet Île-de-France variază în funcție de distantă. Poate fi achiziționat la bucată sau în carnet de 10 bilete. Acesta din urmă permite o economie de 20% față de prețul unitar, atât la biletele întregi cât și la cele reduse. Este posibilă folosirea liniilor feroviare (practic RER) în interiorul orașului Paris cu un ticket t+, cu una sau mai multe corespondențe cu metroul, dar fără să fie posibilă corespondența cu autobuzele sau
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
față de celelalte variante ale limbii, cât și rolul său în literatură, în cultură, în învățământ și în societate. În sensul originar al termenului, limba literară este limba literaturii artistice, inclusiv a scrierilor religioase. Înainte de a se putea vorbi de limbi unitare ale unor națiuni, s-au format variante literare ale unor idiomuri considerate dialecte după formarea limbilor naționale din care fac parte acestea. Astfel, pentru limba română, Gheorghe Ivănescu susținea existența în secolul al XVI-lea a cinci „dialecte literare”, după cum
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
valoare cu privire la folosirea unei forme sau construcții apreciate drept corectă sau greșită în varietatea literară a limbii”. În legătură cu limba maghiară, într-o lucrare din 1971 se afirmă că limba literară „este varianta cea mai bogată, cu caracter artistic, diferențiată, totodată unitară și normativă a limbii întregului popor, [...] care are un rol directiv în dezvoltarea atât a limbii în general, cât și a variantelor sale”. La unii lingviști, pe lângă noțiunea de limbă literară apare și cea de limbă comună. Gheorghe Constantinescu-Dobridor definește
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
limba literară și limba comună. Unii autori nu mai fac nicio legătură între limba literară și limba standard. Lingvistul maghiar László Cseresnyési arată că „uneori expresia limbă literară (precum în germană "Literatursprache") nu se referă la tipul de limbă național unitar, ci pur și simplu numai la limbajul operelor literare (fie chiar dialectale)”. Această concepție se vede bine în cazul limbii franceze. Standardizarea limbii literare a avut loc în perioada clasicismului (secolul al XVII-lea), pe baza limbajului aristocrației de la curtea
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
diferită: marile râuri sunt paralele cu munții, nu perpendiculare ca în cazul Munteniei, astfel că la început comunicarea dintre cele două state nu a fost lesnicioasă. O consecință a direcției apelor sale este că Moldova nu a fost de la început unitară. Impunerea autorității statale s-a putut face doar treptat, în etape, ceea ce explică de ce statul păstrează numele unui râu secundar din nord-vest, al cărui bazin a fost teritoriul statului în primă etapă. Înaintarea spre gurile Dunării și Nistrului îndreptățea în
Dualismul politic românesc () [Corola-website/Science/335325_a_336654]
-
de formă mai mult sau mai puțin diferită de cea a adjectivelor. Sunt în general considerate adjective demonstrative cuvintele corespunzătoare celor românești "acest(a)" și "acel(a)" (forme de bază), dar gramaticile diverselor limbi și ale diverșilor autori nu sunt unitare în ceea ce privește categoriile de cuvinte considerate adjective demonstrative. Pe de altă parte există diferențe între limbi în a distinge două sau mai multe grade de apropiere/depărtare. Gramaticile tradiționale ale limbii române disting mai multe categorii de adjective demonstrative. Acestea au
Adjectiv demonstrativ () [Corola-website/Science/335353_a_336682]
-
pot fi împărțite și grupate astfel: Este greu de determinat vechimea baladelor, cu excepția celor păstorești. În dezvoltarea sa, balada și-a creat mijloace artistice, poetice și muzicale, corespunzătoare. Întinzându-se pe o perioadă ce numără secole, ele nu mai apar unitare, nu numai din punct de vedere literar, ci și muzical. În forma sa cea mai bună, balada se bazează pe improvizație. Din baladele culese de-a lungul timpului, doar câteva par a avea formă fixă, pe când majoritatea au formă liberă
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
societatea francofonă de aici, dar nu este o limbă vitală, de asimilare. Pentru anglofonii din afara Québecului, franceza nu este esențială, ci doar o limbă a cărei cunoaștere prezintă un avantaj social și profesional important. Sunt și țări în care limba unitară și oficială este limbă secundă pentru marea majoritate a populației. Este de exemplu cazul țărilor foste colonii ale Franței din Africa Subsahariană, în care se vorbesc multe idiomuri, dintre care niciunul nu a putut deveni limbă unitară și oficială, această
Limbă secundă () [Corola-website/Science/335396_a_336725]
-
în care limba unitară și oficială este limbă secundă pentru marea majoritate a populației. Este de exemplu cazul țărilor foste colonii ale Franței din Africa Subsahariană, în care se vorbesc multe idiomuri, dintre care niciunul nu a putut deveni limbă unitară și oficială, această funcție fiind îndeplinită de franceză. Astfel sunt Beninul, Nigerul, Togo etc. Altă situație este cea a limbii secunde precum franceza în țări în care limba națională și oficială este alta. Este cazul țărilor arabe foste colonii franceze
Limbă secundă () [Corola-website/Science/335396_a_336725]
-
ies din starea de echilibru: În cazul oscilațiilor mecanice, mărimea care variază periodic este distanța sau unghiul, iar în cazul celor electromagnetice variază periodic sarcina electrică din circuit, deci curentul electric. Analogia dintre mărimile mecanice și electrice conduce la tratarea unitară a acestor procese și înțelegerea fenomenelor care au loc în circuitele electrice de curent alternativ având ca model oscilațiile mecanice. Un caz simplu de oscilație armonică liniară îl constituie mișcarea unui sistem format dintr-un corp de masă "m", fixat
Oscilator armonic () [Corola-website/Science/331564_a_332893]
-
să fie minoritară. Este vorbită de toată lumea numai la Paris și în alte câteva orașe din nord, iar în restul teritoriului de către aristocrație și marea burghezie, pe lângă limba locală. Cărturarii încep să fie conștienți de necesitatea unei limbi franceze literare unitare. Pe aceasta o opun în primul rând limbilor „moarte”, în special latinei, și se ridică împotriva latinizării francezei, spre exemplu de către cei care au studiat la Sorbona, universitatea din Paris dominată de biserică. Și pe aceștia îi satirizează François Rabelais
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
tendințe. Unii, ca Du Bellay, Ronsard și Michel de Montaigne acceptă ideea ca franceza literară să fie îmbogățită cu cuvinte din acestea, alții, ca Étienne Pasquier sau François de Malherbe, le combat în numele necesității de a avea o limbă literară unitară. Tot în secolul al XVI-lea apar primele descrieri ale lexicului, gramaticii și grafiei limbii franceze: dicționarul francez-latin al lui Robert Estienne (1539); manualul de franceză al englezului John Palsgrave, dedicat lui Henric al VIII-lea al Angliei și prințesei
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
Statul unitar este o formă de stat în care există o singură putere constituțională competentă să stabilească reguli aplicabile pe întregul teritoriu, activitatea de guvernare difuzându-se de la centru pe cale ierarhică, o singură putere politică la nivel central și local, un singur
Stat unitar () [Corola-website/Science/331821_a_333150]
-
centru pe cale ierarhică, o singură putere politică la nivel central și local, un singur rând de organe centrale (parlament, guvern, președinte etc.), o singură ordine juridică întemeiată pe o constituție unică, iar populația are o singură cetățenie. Conceptul de stat unitar se delimitează de cel de stat federal, unde coexistă mai multe centre de putere, statul fiind divizat la nivelul organizării politice și la nivelul ordinii juridice. Marea majoritate a țărilor din lume sunt state unitare.
Stat unitar () [Corola-website/Science/331821_a_333150]
-
singură cetățenie. Conceptul de stat unitar se delimitează de cel de stat federal, unde coexistă mai multe centre de putere, statul fiind divizat la nivelul organizării politice și la nivelul ordinii juridice. Marea majoritate a țărilor din lume sunt state unitare.
Stat unitar () [Corola-website/Science/331821_a_333150]
-
unitate militară de dimensiunea unei companii, devenită mai târziu Bateria 112 mortiere și formată numai din voluntari români pentru Armata Română. Refuzând propunerea de creare a unei unități cu specific național românesc, autoritățile americane au prezentat argumentul creării unei armate unitare, care să sporească eforturile de asimilare a imigranților într-o mare națiune americană. În calcul însă au fost luate atât evitarea creării unui precedent care ar fi putut fi urmat și de alte naționalități, cât și politica Antantei, care dorea
Voluntarii Români din America (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/335594_a_336923]
-
ani de rezistență pasivă în Ungaria până când, în urma conflictelor cu Prusia și cu Italia din 1866, slăbitul și vulnerabilul Împărat al Austriei s-a văzut silit, în 1867, să-i facă Ungariei concesii substanțiale prin Compromisul austro-ungar: în principal, transformarea unitarului Imperiu Austriac în dubla monarhie "Austro-Ungaria". Prin această transformare, Ungaria a obținut ca stat o autonomie internă completă în perioada 1867-1918. Din acel moment, s-a vorbit de două părți ale Dublei Monarhii, care în regiunile de limbă germană se
Țările Coroanei Sfântului Ștefan () [Corola-website/Science/335775_a_337104]