415,373 matches
-
mulți au văzut ca o neglijare a echipei din partea Laurie, fost jucător de baschet, care a dorit o echipa din NBA, dar pe care nu a primit-o. La 29 septembrie 2005 s-a anunțat că Laurie a semnat un acord de a vinde Blues lui Dave Checketts. La 14 noiembrie 2005, echipa a anunțat că grupul Checketts, Sport Capital Partners, s-a retras de la negocierile pentru cumpărarea francizei. La 27 decembrie 2005, Blues a semnat o scrisoare de intenție de
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
Au fost inițiate convorbiri la nivel înalt între Moscova și Iran, - ce continuă până azi și în care sunt implicați miniștrii de externe rus și iranian, - cu privire la soluțiile posibile pentru conflictele siriene. Pe 24 iulie, la zece zile după semnarea acordului nuclear dintre Iran și țările P5+1, generalul Qasem Soleimani a vizitat Moscova. Deși se speculează mult despre conținutul exact al întâlnirii dintre Soleimani și Putin, există un consens tot mai mare potrivit căruia problema principală pusă în discuție este
Intervenția militară a Rusiei în Războiul civil din Siria () [Corola-website/Science/334923_a_336252]
-
similare a războiului civil din Spania. Tratatul a dus la întărirea legăturilor dintre Italia și Germania și la căderea lui Mussolini sub influența lui Adolf Hitler, influență de care „el nu a mai scăpat niciodată” În octombrie 1938, după încheierea Acordului de la München, Italia a pretins concesiuni din partea Franței. Acestea includea portul liber Djibouti, controlul asupra căii ferate Addis Ababa-Djibouti, participarea italiană la administrarea Canalului Suez, o formă de cooperare franco-italiană în exploatarea Tunisiei și angajamentul Franței că va păstra cultura
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
a adresat mulțimii din fața Palazzo Venezia din Roma. El a declarat că a implicat țara în război pentru rectificarea frontierelor sale maritime. Motivele reale ale lui Mussolini pentru participarea la război au fost subiect de dezbateri istorice, cercetătorii fiind de acord că acestea au fost de natură imperialistă și oportunistă. Până în septembrie 1939, frontul din Alpi era apărat de Armata a 6-a franceză comandată de generalul Antoine Besson. Generalul Besson avea în subordine 11 divizii cu 550.000 de oameni
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
de pe Via Cassia. Întâlnirea a durat doar 25 de minute. Generalul Roatta a citat cu voce tare termenii pe care îi propunea Italia, Huntziger a solicitat o pauză pentru consultări cu guvernul francez, pentru ca la sfârșit Ciano să fie de acord cu amânarea discuțiilor pentru ziua următoare. În timpul în care negocierile franco-italiene erau întrerupte, Hitler i-a mărturisit lui Mussolini că cererile italienilor păreau prea modeste și că o mai bună soluție ar fi fost unirea zonelor de ocupație germană și
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
și italiană. Roatta l-a convins însă pe Mussolini că discuțiile erau prea avansate pentru ca termenii propunerilor de armistițiu să fie modificați în mod semnificativ. La ora 19:15 pe data de 24 iunie, la Villa Incisa, după ce a primit acordul guvernului francez, generalul Huntziger a semnat armistițiul în numele Franței. Mareșalul Badoglio a semnat din partea Italiei. Cu doar câteva minute înaintea semnării armistițiului, Huntziger i-a cerut lui Badoglio să înlăture clauza care cerea repatrierea forțată a refugiaților politici italieni (așa cum
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Cu doar câteva minute înaintea semnării armistițiului, Huntziger i-a cerut lui Badoglio să înlăture clauza care cerea repatrierea forțată a refugiaților politici italieni (așa cum era cazul socialistului Pietro Nenni). Badoglio a cerut consimțământul lui Mussolini, care a fost de acord cu această ultimă modificare. Armistițiul franco-italian stabilea o zonă demilitarizată de dimensiuni reduse de aproximativ 50 km în interiorul teritoriului francez - ceea ce echivala cu eliminarea Liniei Alpine. Zona de ocupație italiană s-a limitat doar ceea ce fusese deja cucerit până la semnarea
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
trasa drept obiective de război cucerirea Nisei, Corsicăi, Tunisiei, Maltei, sudului Elveției și a Ciprului, precum și înlocuirea influenței britanice și franceze cu cea italiană în Egipt, Irak, Somaliland, Golful Persic și sudul Peninsulei Arabice. Istoricii militari sunt în general de acord că trupele italiene s-au comportat foarte slab în timpul invaziei. Pe 21 iunie 1940, Ciano a scris în jurnalul său că Mussolini a fost foarte umilit de prestația armatei în timpul invaziei în Franța, de vreme ce „trupele noastre nu au înaintat. Chiar
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Elveția, Canada, Danemarca și Germania au câștigat titluri mondiale. Începând cu 1989, campionatele masculin și feminin s-au ținut împreună, iar Norvegia a câștigat primul titlu la feminin. În 1995, Ford Canada și World Curling Federation au ajuns la un acord în urma căruia For a devenit sponsor al Campionatelor Mondiale de Curling. Japonia, prima echipă din Asia care participă la mondiale, își face debutul în 1990 la campionatul feminin, iar mai târziu, în anul 2000, la campionatul masculin. Coreea de Sud și China
Campionatul Mondial de Curling () [Corola-website/Science/334936_a_336265]
-
anul 2000, la campionatul masculin. Coreea de Sud și China s-au alăturat Japoniei în anii 2000. Scoția a câștigat primul titlu feminin în 2002, iar Statele Unita în anul următor. În 2005, campionatele feminin și masculin au fost separate și un acord a fost semnat între Federația Mondială de Curling și Federația Canadiană de Curling în urma căruia unul din cele două campionate urmează să fie sponsorizat de Ford Canada și se va desfășura în Canada în fiecare an. Canada a început să
Campionatul Mondial de Curling () [Corola-website/Science/334936_a_336265]
-
său cabinet, un guvern de uniune națională format din 24 miniștri. În afara acestei funcții, incepand cu 25 mai 2014 Salam îndeplinește și funcția de președinte ad interim al Libanului, în urma terminării mandatului președintelui Michel Suleiman și în urmă absenței unui acord în legătură cu alegerea unui nou președinte. Tammam Salam este căsătorit cu Lama Badreddin,(născută în 1961) activistă pe tărâm obștesc și pedagog, și are trei copii.
Tammam Salam () [Corola-website/Science/335009_a_336338]
-
într-un front unic - Frontul Ucrainean, numindu-l, totodată, pe Șcerbaciov comandant al acestui nou front și ocupat de Armata Republicii Populare Ucrainene, nou-formată. Generalul Henri Berthelot, șeful Misiunii Militare Franceze din România, l-a sprijinit pe Șcerbaciov, fiind de acord cu începerea de către acesta a negocierilor cu reprezentanții Puterilor Centrale. La 20 noiembrie/3 decembrie 1917, Șcerbaciov s-a adresat lui Mackensen și Arhiducelui Iosif, cu propunerea de a începe imediat negocieri de pace. Discuțiile s-au finalizat la 26
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
conducătorii bolșevici. Aceasta a fost urmată de dezarmarea trupelor bolșevice de către forțele Armatei Române. Lăsați fără arme și hrană, soldații ruși au fost nevoiți să plece în Rusia, pe jos, în decembrie 1917. La începutul anului 1918, trupele române, cu acordul lui Șcerbaciov, au intrat în Basarabia, pe motivul protejării granițelor României și Rusiei și, totodată, menținerii ordinii în spatele frontului. La 13 ianuarie 1918, Sovietul Comisarilor Poporului emite decretul prin care Șcerbaciov este declarat „dușman al poporului și pus în afara legii
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
1918, după capitularea Puterilor Centrale, Șcerbaciov se deplasează la București, unde intră în negocieri cu reprezentanții puterilor Antantei, conduși de generalul Berthelot. Cu această ocazie, va fi decorat cu Marea Cruce a Legiunii de Onoare franceză. A ajuns la un acord cu Berthelot de sprijinire de către acesta a trupelor alb-gardiste. La 30 decembrie 1918 ajunge la Ekaterinodar, unde a fost numit reprezentant militar al armatei ruse în Comandamentul Suprem Aliat. La 3 ianuarie 1919 s-a întâlnit cu atamanul Krasnov, cu
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
de către acesta a trupelor alb-gardiste. La 30 decembrie 1918 ajunge la Ekaterinodar, unde a fost numit reprezentant militar al armatei ruse în Comandamentul Suprem Aliat. La 3 ianuarie 1919 s-a întâlnit cu atamanul Krasnov, cu care a căzut de acord asupra unirii forțelor Armatei Donului, condusă de acesta, cu Armata Voluntarilor, condusă de generalul Anton Denikin. Imediat după aceasta pleacă, prin Serbia și Italia, la Paris. Aici creează o reprezentanță (împreună cu generalii Palițân și Ghermonius) însărcinată cu aprovizionarea armatelor alb-gardiste
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
a recâștigat adepți după victoria din Războiul de Șase Zile. Ideea unei anexări a tuturor teritoriilor palestiniene este însă susținută la evrei din Israel doar o de o mică minoritate de extremă dreapta religioasă și laică. Ca o urmare a Acordurilor de la Camp David dintre Israel și Egipt, guvernul israelian a creat in anul 1981 o administrație civilă a teritoriilor ocupate in Cisiordania și Fâșia Gaza. Aceste teritorii au fost recunoscute de circa o 135 state ca „Statul Palestina”, proclamat întâia
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]
-
Egipt, guvernul israelian a creat in anul 1981 o administrație civilă a teritoriilor ocupate in Cisiordania și Fâșia Gaza. Aceste teritorii au fost recunoscute de circa o 135 state ca „Statul Palestina”, proclamat întâia oară la Alger, câțiva ani înaintea Acordurilor de la Oslo, la 15 noiembrie 1988, în vremea în care Organizația pentru Eliberare a Palestinei își avea sediul în exil și se afla în conflict fățiș cu Israelul. Iordania a renuntat la pretenții asupra Cisiordaniei în favoarea Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]
-
exil și se afla în conflict fățiș cu Israelul. Iordania a renuntat la pretenții asupra Cisiordaniei în favoarea Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei. Partea esențială a zonelor locuite de arabii palestinieni au obținut o autonomie mai mult sau mai puțin completă în urma Acordurilor de la Oslo dintre Israel și Organizația pentru Eliberare a Palestinei. „Acordurile de la Oslo” au fost semnate în cele din urmă la Washington la 13 septembrie 1993. Ele au stabilit pe o perioadă tranzitorie de maximum cinci ani zone de autoguvernare
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]
-
renuntat la pretenții asupra Cisiordaniei în favoarea Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei. Partea esențială a zonelor locuite de arabii palestinieni au obținut o autonomie mai mult sau mai puțin completă în urma Acordurilor de la Oslo dintre Israel și Organizația pentru Eliberare a Palestinei. „Acordurile de la Oslo” au fost semnate în cele din urmă la Washington la 13 septembrie 1993. Ele au stabilit pe o perioadă tranzitorie de maximum cinci ani zone de autoguvernare palestiniană in sectoare ale Cisiordaniei și ale Fâșiei Gaza. Conform acordurilor
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]
-
Acordurile de la Oslo” au fost semnate în cele din urmă la Washington la 13 septembrie 1993. Ele au stabilit pe o perioadă tranzitorie de maximum cinci ani zone de autoguvernare palestiniană in sectoare ale Cisiordaniei și ale Fâșiei Gaza. Conform acordurilor, Israelul sub conducerea guvernului laburist condus de Itzhak Rabin și Shimon Peres a permis conducerii Organizației pentru Eliberarea Palestinei în frunte cu Yasser Arafat să se întoarcă din exil în teritoriile palestiniene. În anul 1994 a fost întemeiată în aceste
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]
-
40% din teritoriul Cisiordaniei. În ianuarie 1996 a fost ales Consiliul legislativ palestinian. Autoritatea Națională Palestiniană revendică drept capitală Ierusalimul de est, care fost inclus de Israel în Ierusalimul unit, proclamat în 1980 capitală „reunificată și eternă” a Israelului. Deoarece acordurile de la Oslo au exclus Ierusalimul, Autoritatea Națională Palestiniană și-a instalat ministerele și organele guvernamentale în orașul Ramallah, lângă Ierusalim , și la Gaza. În urma unui acord de la 4 mai 1994 s-a efectuat transferarea puterii în mâinile palestinienilor la Ierihon
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]
-
Israel în Ierusalimul unit, proclamat în 1980 capitală „reunificată și eternă” a Israelului. Deoarece acordurile de la Oslo au exclus Ierusalimul, Autoritatea Națională Palestiniană și-a instalat ministerele și organele guvernamentale în orașul Ramallah, lângă Ierusalim , și la Gaza. În urma unui acord de la 4 mai 1994 s-a efectuat transferarea puterii în mâinile palestinienilor la Ierihon și la Gaza, în alte zone ale Cisiordaniei, transferarea puterii efectuându-se la 28 septembrie 1995 (la 15 ianuarie 1997, sub primul guvern Binyamin Netanyahu s-
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]
-
efectuat transferarea puterii în mâinile palestinienilor la Ierihon și la Gaza, în alte zone ale Cisiordaniei, transferarea puterii efectuându-se la 28 septembrie 1995 (la 15 ianuarie 1997, sub primul guvern Binyamin Netanyahu s-a semnat protocolul cu privire la orașul Hebron) Acordurile de la Oslo prevedeau ca Israelul să păstreze pentru o perioadă de tranziție responsabilitatea asupra securității externe precum și cea a securității interne și ordinii publice în zonele de așezări evreiești în Cisiordania și Fâșia Gaza. După o pauză de trei ani
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]
-
Adunarea Generală a ONU și Consiliul de Securitate al ONU consideră teritoriile palestiniene ca fiind juridic „ocupate”. La 29 noiembrie 2012 Statul Palestina, al arabilor palestinieni, a fost primit ca stat observator la Națiunile Unite. Totuși Zona C definită în acordurile de la Oslo ca fiind sub control civil si militar israelian (și care urma să includă 72-74% din Cisiordania) ,conform acordurilor de la Wye River, include în prezent 60% din suprafata Cisiordaniei. Teritoriile sunt adesea descrise ca având vocația de a deveni
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]
-
2012 Statul Palestina, al arabilor palestinieni, a fost primit ca stat observator la Națiunile Unite. Totuși Zona C definită în acordurile de la Oslo ca fiind sub control civil si militar israelian (și care urma să includă 72-74% din Cisiordania) ,conform acordurilor de la Wye River, include în prezent 60% din suprafata Cisiordaniei. Teritoriile sunt adesea descrise ca având vocația de a deveni un viitor stat palestinian suveran. Statutul lor este un element cheie al rezolvării conflictului israelo-palestinian , alături de rezolvarea problemei refugiaților arabi
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]