44,517 matches
-
Partidul Popular, Sadoveanu și-a motivat alegerea sa, într-o scrisoare a Octavian Goga, având convingerea că intelectualitatea are resursele necesare pentru a participa în politică: "S-ar părea că este în primul rând nevoie de contribuția intelectualilor, într-o epocă în care nivelul intelectual global este în scădere.” Sinceritatea lui a fost pusă la îndoială de către contemporanii săi: atât de prietenul său Gheorghe Jurgea-Negrilești și comunistul Petre Pandrea din cauza solicitării, în 1926-1927, de către Sadoveanu și Păstorel Teodoreanu a fonduri publice
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
a locuit mai târziu), unele episoade din "Ion" au păstrat cadrul toponimic și onomastic al Maierului (" Cuibul visurilor", cum mai este intitulat într-una din povestirile publicate de scriitor). A început cursurile școlii primare în 1891. Autorul va rememora această epocă: "Cele dintâi plăceri ale slovei tipărite și ale științei de carte tot în Maieru le-am avut, în forma primelor lecturi care m-au pasionat, "Poveștile ardelenești" ale lui Ion Pop-Reteganul, vreo cinci volume". A urmat în anul 1895 două
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
că nu stăpânește cum se cuvine limba literară românească: Revenit intre timp la București întâmpină o serie de greutăți financiare: Am sosit cu 300 de lei în buzunar... Și aici... aici... aici începe un capitol întunecat al vieții mele, o epocă grea, de luptă dârză cu mizeria și pasiunea de scriitor. [...] Am venit în contact cu toți corifeii literaturii de atunci. Gârleanu mai ales era marele prozator al epocii. În vremea aceea, am încercat acest gen nou de nuvele, care nu
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Și aici... aici... aici începe un capitol întunecat al vieții mele, o epocă grea, de luptă dârză cu mizeria și pasiunea de scriitor. [...] Am venit în contact cu toți corifeii literaturii de atunci. Gârleanu mai ales era marele prozator al epocii. În vremea aceea, am încercat acest gen nou de nuvele, care nu prea era înțeles de gingașii povestitori din jurul meu. Până atunci, nuvela era un fel de anecdotă, scrisă viu, curgător, cu înflorituri de stil, dar fără nici o preocupare a
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Partidului Comunist Român. Își face debutul literar în revista "Viața studențească" (nr. 5, din mai 1957), cu schița "Doamna din vis". În perioada 1958-1960, Nicolae Breban rămâne, prin excelență, un autodidact, instruindu-se, mai mult, în afara mediului universitar al acelei epoci. „Acei ani au fost ani de lectură”, declara scriitorul în "Confesiuni violente". „Eram mult mai liber decât colegii mei de generație, care erau înregimentați în acele abatoare care se chemau universitățile staliniste”. Frecventează un timp cenaclul de pe lângă revista"Tânărul scriitor
Nicolae Breban () [Corola-website/Science/297624_a_298953]
-
pentru multiple domenii artistice - inginer, profesor, diplomat, grafician, ziarist, pictor, tipograf, arhivist, dramaturg - Gheorghe Asachi s-a risipit cu dărnicie din dorința generoasă de a impulsiona dezvoltarea culturii românești. Desfasurlndu-si cea mai rodnica activitate într-o perioadă de hotar între epoca feudala și începuturile orînduirii burgheze, Asachi poate fi revendicat în aproape orice domeniu al culturii. În 1813, Asachi înființează o clasă de inginerie și hotărnicie în limba română, unde preda arhitectură, istoria artelor, geodezia, matematică, dezva-luindu-si un neobosit talent pedagogic
Gheorghe Asachi () [Corola-website/Science/297627_a_298956]
-
cu Titu Maiorescu, citind în 1886 la cercul de la Convorbiri nuvela . Din 1885, scriitorul va publica la ziarul "Drepturile omului", iar mai târziu la "Literatură și știință", revistă condusă de C.D. Gherea. Scriitorul ia parte, de asemenea, la înființarea ziarului "Epoca", al cărui prim-redactor va fi de la 16 noiembrie 1885 până la 23 ianuarie 1886, printre colaboratori aflându-se Al. Vlahuță și Anghel Demetriescu. Delavrancea va publica aici, printre altele, două articole semnificative: "Cum suntem guvernați" și "Fiii poporului și sărăcia
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
la "Lupta", ziar condus de Gheorghe Panu, gazetarul probează o bună conduită critică. În 1888, Delavrancea se angajează ca redactor și colaborator la ziarele "Democrația" și "Voința națională", unde se va remarca prin numeroase articole. Face critică muzicală și dramatică ("Epoca", 1886), polemizează cu Maiorescu într-o serie de articole ce vor demonstra multiple însușiri intelectuale ("O familie de poeți"). E prezent în aproape toate domeniile artei și ale vieții publice, încercându-și talentul în numeroase direcții. La 19 aprilie 1887
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
determinat să scrie articolul "Poeți și critici", publicat în Convorbiri literare la 1 aprilie 1886. Cu mult înaintea lui Ibrăileanu, Delavrancea semnala succint ideea caracterului specific național al literaturii, având în vedere o strictă condiționare socială și istorică. Beneficiind, din epoca studiilor pariziene, și de o serioasă cultură plastică, Delavrancea va realiza în câteva articole și unele observații deosebit de interesante în acest domeniu. Seria de foiletoane din "România liberă" (1883) va reprezenta primul examen al tânărului critic de artă, pe cale de
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
confruntările și acțiunile politice și culturale, "elocința" (arta cuvântului) a jucat și la români un rol esențial. Primele noastre manifestații și creații oratorice își găsesc începuturile în cele mai importante împrejurări ale istoriei neamului. De la discursurile lui Gheorghe Lazăr din epoca revoluționară a lui Tudor Vladimirescu se anticipau cele ale lui M. Kogălniceanu și Simion Bărnuțiu, cu un puternic impuls pe care îl dădeau eforturile pentru unirea principatelor și pentru dobândirea independenței naționale. În același timp s-a afirmat pe un
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
lui, drept „fiara cuvântului“. Gheorghe Adamescu, confirmă în "Istoria" sa a literaturii române: „Ca orator, el a dobândit o mare notorietate. D-l Maiorescu - după ce Delavrancea s-a alipit la politica conservatoare - l-a declarat "cel mai mare orator al epocii noastre". E drept că în acțiune sunt puțini ca el; are mare putere de a ridica masele; dar discursurile citite nu mai produc același efect.” În campania oratorică dezlănțuită de N. Iorga, Take Ionescu, N. Titulescu, Delavrancea cutreiera țara, cerând
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
vechi locuite din lume. Cele mai vechi colonizări neolitice ca Çatalhöyük, Cayonu, Nevali Cori, Hacilar, Gobekli Tepe și Mersin sunt considerate a fi printre cele mai timpurii colonizări umane din lume. Colonizarea Troiei a început în Neolitic și continuă până în Epoca de Fier. Istoric, anatolienii vorbeau limba indo-europeană, semitică și kartveliană, ca și multe alte limbi de afiliere necunoscute. De fapt, având în vedere vechimea limbii Indo-Europeane hitite și Luwian, unii savanți au propus Anatolia ca centru ipotetic de la care provin
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
armate și șef al Marelui Stat Major General au fost, succesiv, după 30 august 2008, generalul Ilker Bașbug, urmat de generalul Ișik Koșaner (care și-a înaintat demisia, la sfârșitul lunii iulie 2011, motivând că Turcia a intrat într-o epocă în care Armata nu mai poate fi garantul laicității, rol care îi fusese prevăzut de Kemal Atatürk, încă de la nașterea Republicii Turce, și, apoi, reconfirmat prin constituția din 1982), înlocuit de Erdogan cu lșeful Jandarmeriei, generalul Necdet Ozel Turcia este
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
a lungul timpului. Acest articol se concentrează asupra sonetului italian sau petrarchist și asupra celui englezesc sau shakesperean. Regulile sonetului italian au fost stabilite de Guittone d'Arezzo (1235-1294), care a scris aproape 300 de sonete. Alți poeți italieni din epoca să, incluzându-i pe Dante Alighieri (1265-1321) și Guido Cavalcanti (c. 1250-1300) au scris sonete, dar cel mai faimos sonetist a fost Francesco Petrarca (1304-1374). În forma sa originală, sonetul italian se împărțea într-o octava de opt versuri (formate
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
au fost matematicianul Nicolae Ciorănescu, poetul Ioan Ciorănescu, scriitorul ziarist George Ciorănescu și chimista Ecaterina Ciorănescu-Nenițescu. Tatăl lor, Ion Ciorănescu, născut Cioranu, a fost institutor și director al școlii primare din comuna natală, autor al unor manuale foarte răspândite în epocă și promotor al învățământului special pentru școlile de surdomuți din România. De altfel, , Alexandre Cioranescu și Alejandro Cioranescu sunt cele trei variante sub care același Alexandru Ciorănescu este bine cunoscut în România, Franța și Spania, și a semnat diferite lucrări
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
chiar din primii ani ai acestei lupte, punctul de vedere cel mai cuminte. Scrisorile acestea sunt un bogat izvor de informații de tot felul, de care nu se poate lipsi cel care voiește să cunoască viața socială și culturală a epocii dintre 1838-39. Negruzzi s-a ocupat și de teatru. Știm că a fost unul din cei care au pornit mișcarea din 1840. Pentru aceasta a tradus din franceză și a scris și lucrări originale - slabe ca întocmire dramatică, dar cu
Constantin Negruzzi () [Corola-website/Science/297630_a_298959]
-
complexă, biolog și medic, s-a făcut cunoscut însă mai ales ca pictor. Numele lui a izbucnit exploziv în primăvara lui 1965, odată cu neuitata lui retrospectivă postumă, care a situat publicul pe negândite în fața unuia dintre marii pictori europeni ai epocii de după război. Ion Țuculescu s-a născut la 19 mai 1910 la Craiova, provenit dintr-o familie de intelectuali. Urmează cursurile Colegiului Național "Carol I" din Craiova, unde în orele de desen primește primele îndrumări de la profesorul său Eugen Ciolac
Ion Țuculescu () [Corola-website/Science/297659_a_298988]
-
prin devotament și abnegație, biologia devine celălalt pol al existenței sale în calitate de cercetător științific la Academia Română, zilele și nopțile împărțindu-le între paletă și microscop. Pictura a învățat-o ca autodidact și distanța de la primele sale tablouri până la cele din epoca maturității a parcurs-o muncind cu înverșunare disperată. Deși a fost prezent în viața artistică fără întrerupere, opera lui a rămas aproape fără ecou, adevăratele sale dimensiuni vădindu-se abia în anii când nu mai expune, claustrat în locuința lui
Ion Țuculescu () [Corola-website/Science/297659_a_298988]
-
fond o banală axiomă sintagmatică și în al doilea rând pentru că limita canonului estetic occidental a fost deja depășită. Conform previziunilor făcute de Alexandre Leupin într-un articol intitulat La fin du sex și apărut în Art Press [noiembrie 1999], epoca sexismului a început să apună iar încercările puerile de revigorare au fost și vor fi sortite eșecului. Astăzi nu mai impresionează pe nimeni utilizarea unui limbaj literar vulgarizat doar în intenția de-a capta binevoitoarea atenție a publicului cititor." "Potențialul
Deprimism () [Corola-website/Science/297662_a_298991]
-
iată-l la 15 ianuarie 1779 din nou la Salzburg, unde rămâne doi ani. Între timp compune opera "Idomeneo", cu care înregistrează un mare succes. Se decide totuși în 1781 să plece la Viena, capitala imperiului. Viena era în acea epocă capitala mondială a muzicii clasice. Mozart se simte în sfârșit independent și își creează un cerc de relații, conștient de faptul de a fi un virtuoz fără egal al pianului. Înregistrează primul mare succes cu opera "Răpirea din serai", fiind
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
cursuri la care puteau participa și femei. Intră în organizația clandestină feministă "Universitatea Ambulantă" și ia legătură cu concepțiile pozitiviste ale lui Auguste Comte. Maria ar fi dorit să își continue studiile la Universitatea din Varșovia. Deoarece în Polonia acelei epoci, aflată sub dominația Rusiei țariste, femeile nu aveau dreptul la studii universitare, Maria se decide să își continue studiile peste hotare. Nici acest lucru nu era posibil din motive financiare, mai ales că tatăl ei pierduse foarte mult investind într-
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
Paris în ianuarie 1886, cu promisiunea că, după ce va deveni medic, să finanțeze și studiile Mariei. predă patru ore zilnic fiicei celei mari a familei și trei ore celei mai mici ale unei familii înstărite din Varșovia. Deoarece în acea epocă guvernatele ajutau și la treburile casei, puținul timp liber pe care îl are la dispoziție Marie Curie îl dedică studiului științific ajungând să se relaxeze rezolvând probleme de matematică. Dar inteligența și valoarea ei nu întârzie să iasă la lumină
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
Institutul Curie. În 1926 se înființează și la Varșovia un institut de cercetare a radiului. Deși plină de succese științifice răsunătoare, viața Mariei Curie a fost umbrită și de efectele umilitoare ale discriminării femeii, care încă era predominantă în acea epocă. Mai întâi de toate, nu i s-a permis să efectueze studii superioare în patria natală deoarece era femeie. Pe când era studentă la Paris, mai ales datorită faptului că numărul femeilor în universități era extrem de mic, era adesea acostată de
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
decedat) reprezintă un moment unic în istoria academică a Franței, pentru care era un lucru neobișnuit ca o femeie să dețină o astfel de funcție. În 1911 se supune la vot admiterea Mariei Curie în cadrul Academiei de Științe. Într-o epocă în care discriminarea femeii era încă predominantă, propunerea a fost respinsă. Eforturile de denigrare a femeii-savant nu se opresc aici: Un ziar parizian din același an sugerează existența unei posibile relații sentimentale între Marie Curie și Paul Langevin. Langevin provoacă
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
al întregii sale beletristici este aici mai vehement ca oriunde. Personajul tutelar se „repausează estetic, abandonându-se febril unei neînfrăne trâiri în ficțiune” (C. Robu). Gustul unei astfel de proze este învățat, probabil de la Fr. Kafka, tradus la noi, în epocă, de către Felix Aderca. Emil Botta este unu dintre poeții mari ai liricii noastre, fiind între clasicii interbelici și generația războiului (grupările Albatros și Cercul literar de la Sibiu) un pisc. Mai apropiat de ultimii decât de primii, el aparține, paradoxal, mai
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]