415,373 matches
-
frontiere în conformitate cu dreptul internațional public?” Aplicând principiul de "uti possidetis", Comisia răspuns că „granițele dintre Croația și Șerbia, dintre Bosnia și Herțegovina și Șerbia, și posibil și celelalte state independente învecinate, nu pot fi modificate decât dacă se stabilește un acord între părțile implicate” și „exceptând cazul unui acord specific, fostele granițe devin frontiere protejate prin drept internațional”. La 20 decembrie 1991, Ministrul Afacerilor Externe al Republicii Socialiste Bosnia și Herțegovina a cerut statelor membre Comunității Europene recunoașterea republicii. Comisia a
Comisia de Arbitraj a Conferinței de Pace pentru fosta Iugoslavie () [Corola-website/Science/331205_a_332534]
-
uti possidetis", Comisia răspuns că „granițele dintre Croația și Șerbia, dintre Bosnia și Herțegovina și Șerbia, și posibil și celelalte state independente învecinate, nu pot fi modificate decât dacă se stabilește un acord între părțile implicate” și „exceptând cazul unui acord specific, fostele granițe devin frontiere protejate prin drept internațional”. La 20 decembrie 1991, Ministrul Afacerilor Externe al Republicii Socialiste Bosnia și Herțegovina a cerut statelor membre Comunității Europene recunoașterea republicii. Comisia a răspuns că Bosnia și Herțegovina putea primi recunoaștere
Comisia de Arbitraj a Conferinței de Pace pentru fosta Iugoslavie () [Corola-website/Science/331205_a_332534]
-
să mai existe, prin urmare procesul s-a încheiat. La 18 mai 1992, Carington a întrebat Comisia cum să fie rezolvată problema statelor succesoare ale fostei RSFI. Comisia a răspuns că statele succesoare trebuie să rezolve toate aspectele secesiunii prin acord. De asemenea, niciun stat succesor nu poate reprezenta RSFI în organizațiile internaționale, dar fiecare poate aplica pentru statutul de membru nou. La 18 mai 1992, Carington a întrebat Comisia dacă Republică Federală Iugoslavia trebuie să aplice pentru statutul de membru
Comisia de Arbitraj a Conferinței de Pace pentru fosta Iugoslavie () [Corola-website/Science/331205_a_332534]
-
-i oprească din scoaterea la iveală a înșelătoriei cu Suburban Redevelopment Fund. În afara tunelurilor, Phelps este ajutat de un asistent, care îl împiedică pe șeriful corupt să mai trimită patrule după el, și încheie un târg în care este de acord să-i toarne pe conspiratorii înșelătoriei Suburban. Kelso îl omoară pe Hogeboom pentru a-i curma suferințele bolii, iar el și Phelps reușesc să o găsească pe Elsa și să o salveze. În cele din urmă, nivelul apei din acele
L.A. Noire () [Corola-website/Science/331196_a_332525]
-
o studentă” a Madonnei oglindind către ”"Confessions on a Dance Floor"” și ”"Holiday"” cu cântece precum ”Applause” sau ”Fashion!”, de asemena auzind "ARTPOP" că o parodie a eforturile anterioare ale lui Gâgă. Adam Markovitz de la Entertainment Weekly a fost de acord, scriind că ”majoritatea cântecelor de aici chiar s-ar potrivi” cu "The Fame" și "Born This Way". În august 2012, după obținerea unui tatuaj, Gâgă a anunțat pe Facebook și Twitter că albumul se va numi "ARTPOP" și a declarat
Artpop () [Corola-website/Science/331226_a_332555]
-
și de stilul lor nomad, ea l-a contactat pe tatăl lui James Stuart ("Bătrânul Pretendent") și și-a exprimat dorința de a asigura o educație catolică pentru Charlotte și să se retragă la o mănăstire. James a fost de acord să-i plătească o rentă de 10.000 de livre și, în iulie 1760, există dovezi care sugerează că a ajutat-o să scape de vigilentul Charles împreună cu fiica ei în vârstă de șapte ani, la o mânăstire din Paris
Charlotte Stuart, Ducesă de Albany () [Corola-website/Science/331236_a_332565]
-
înainte de Crăciun. Acolo s-a întâlnit cu conducătorul local, Birger Brosa, care era căsătorit cu sora lui Sigurd Munn, Brigit Haraldsdotter. Sverre i-a dezvăluit lui Birger Brosa pretenția sa la tron, dar Birger la început nu a fost de acord să-l ajute. El a fost sprijinit de un alt grup, Birkebeiners. Acest grup a crescut în 1174, sub conducerea lui Øystein Møyla, care a pretins a fi fiul regelui Eystein Haraldsson. În 1177, grupul Birkebeiners au întâlnit o înfrângere
Casa de Sverre () [Corola-website/Science/331247_a_332576]
-
schimb au primit vestea morții sale, în noiembrie 1035. În 1035, Hardeknud la succedat pe tatăl său pe tronul Danemarcei sub numele de Cnut al III-lea. El a fost în imposibilitatea de veni în Anglia și a fost de acord ca fratele lui Svein, Harold Picior-de-Iepure să acționeze în calitate de regent, cu Emma de Wessex în numele lui Hardeknud. În 1037, Harold a fost acceptat ca rege, iar Hardeknud, potrivit Cronicilor anglo-saxone, fiind "părăsit pentru că era de prea mult în Danemarca", în timp ce
Casa de Knýtlinga () [Corola-website/Science/331251_a_332580]
-
civil între regele Niels și susținătorii fratelui vitreg al lui Knut, Eric. Regele Niels avea o bază de sprijin puternică în Iutlanda și pe cea a bisericii. El a avut asigurat sprijin din partea Sfântului Imperiu Roman după ce a fost de acord să subordoneze Arhiepiscopia daneză de Lund din Scania, către Arhiepiscopia germană de Hamburg-Bremen, ceea ce l-a determinat pe Arhiepiscopul Asser din Lund să-l sprijine pe Eric. Eric a făcut puține progrese în Danemarca și a participat la bătălia de la
Niels al Danemarcei () [Corola-website/Science/331269_a_332598]
-
al II-lea al Danemarcei, fiul lui Eric I și Knut al V-lea al Danemarcei, fiul lui Magnus. Valdemar a deținut Iutlanda iar războiul cuvil a durat mai bine de zece ani. În 1157, cei trei au fost de acord să împartă țara în trei. Svend a găzduit un banchet mare pentru Knut, Absalon, și Valdemar în care a planificat să scape de toți rivalii săi. Knut a fost ucis, dar Absalon și Valdemar scăpat., Valdemar revenind în Iutlanda. Svend
Valdemar I al Danemarcei () [Corola-website/Science/331272_a_332601]
-
reușit să-l alunge pe Knut în 1150 iar Knut a reintrat în țară alături de trupele germane în 1151. În 1152, Frederick I a fost încoronat regele Germaniei și a intermediat o afacere în Merseburg mai târziu în acel an. Acordul său l-a făcut pe Svend "rege primar" iar Knut să fie eligibil să primească o parte substanțială din Danemarca și Valdemar să păstreze ducatul de Schleswig. Cu toate acestea, Svend i-a acordat lui Knut teritorii mici, rupând acordul
Svend al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331271_a_332600]
-
Acordul său l-a făcut pe Svend "rege primar" iar Knut să fie eligibil să primească o parte substanțială din Danemarca și Valdemar să păstreze ducatul de Schleswig. Cu toate acestea, Svend i-a acordat lui Knut teritorii mici, rupând acordul, iar poziția lui Svend in Danemarca a fost subminată în continuare de către presupusele sale maniere de tiran și de comportamentul său pro-german. În 1154, Svend a fost rasturnat de către o alianță făcută între Knut și Valdemar, Valdemar fiind încoronat co-guvernator
Svend al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331271_a_332600]
-
a treia și un interlocutor privilegiat în relațiile dintre Nord și Sud. În aceeași perioadă a obținut cea mai mare consacrare a carierei sale - aceea de a prezida sesiunea Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite în 1974. Încheie cu Franța acordul din 27 decembrie 1968 privind forța de muncă și de ședere în Franța a cetățenilor algerieni și a familiilor lor, cea care va fi piatra de temelie a politicii de emigrare algeriane. El a păstrat postul până la moartea președintelui Houari
Abdelaziz Bouteflika () [Corola-website/Science/331264_a_332593]
-
astfel lui Liamine Zeroual, pe 27 aprilie 1999. Fiind el însuși diplomat de carieră, Bouteflika își dorește să reabiliteze imaginea Algeriei pe plan internațional. Acesta conduce medierea între Eritreea și Etiopia (în războiul din 1997), care este încoronat cu semnarea acordului de pace de la Alger în 2000. În ceea ce privește Sahara Occidentală, pozițiile Algeriei și ale Marocului sunt în continuare divergente, iar relațiile dintre cele două țări sunt și în prezent tensionate. Bouteflika este de asemenea preocupat de relațiile Algeriei cu Statele Unite, cu care
Abdelaziz Bouteflika () [Corola-website/Science/331264_a_332593]
-
țării sale în lupta contra-terorismului. Acest domeniu de cooperare se dovedește a fi fructos având în vedere experiența Algeriei dobândită în timpul războiului civil. În ceea ce privește relațiile cu Franța, întrevederea cu presedintele Jacques Chirac în anul 2003 la Alger, duce la un acord pentru semnarea unui tratat de prietenie între cele două țări. Totuși votarea Legii din 23 februarie 2005 de către parlamentul francez (recunoscând, în special, rolul pozitiv al colonizării) face ca acest acord să nu mai aibă nicio finalitate. Pe parcursul alegerilor prezidențiale
Abdelaziz Bouteflika () [Corola-website/Science/331264_a_332593]
-
Chirac în anul 2003 la Alger, duce la un acord pentru semnarea unui tratat de prietenie între cele două țări. Totuși votarea Legii din 23 februarie 2005 de către parlamentul francez (recunoscând, în special, rolul pozitiv al colonizării) face ca acest acord să nu mai aibă nicio finalitate. Pe parcursul alegerilor prezidențiale din 1999, cele două partide politice majoritare din Kabylia (FFS și RCD), au boicotat alegerile, rata absenteismului fiind de 95% în această regiune din Algeria. Pentru a promova politica sa de
Abdelaziz Bouteflika () [Corola-website/Science/331264_a_332593]
-
el nu a avut nici o șansă să dețină puterea regală adevărată. În 1331, Christopher a încercat să folosească conflictul dintre Contele Gerhard și Johan pentru a adera însă totul s-a încheiat cu o înfrângere militară la Dannevirke. În conformitate cu termenii acordului dintre conți, lui Christopher i s-a permis să păstreze titlul de rege, dar în realitate nu deținea nici o putere. I s-a dat o casă simplă la Sakskøbing pe Lolland, însă aceasta a fost arsă de mercenarii germani. Christopher
Christopher al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331278_a_332607]
-
lui Valdemar să cedeze și a luptat cu suedezii și norvegienii. A fost pregătit să preia controlul treptat în Iutlanda de sud însă a căzut bolnav. Valdemar a apelat la ajutorul Papei George al XI-lea care a fost de acord să excomunice danezii răzvrătiți. Dar înainte ca toate acestea să fie făcute, Valdemar a murit la Castelul Gurre în nordul Zeelandei, pe 24 otombrie 1375. Valdemar a fost îngropat la Abatia Sorø in 1375. Valdemar s-a căsătorit cu Hedwig
Valdemar al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331280_a_332609]
-
primului născut. Dar Ulrica Eleonora a afirmat că ea era cea mai "apropiată" rudă în viață a ultimului rege și a citat precedentul creat de regina Cristina a Suediei. A fost recunoscută drept succesoare de "Riksdag" după ce a fost de acord să renunțe la puterile monarhiei absolute introdusă de tatăl ei Carol al XI-lea. A abdicat în 1720 în favoarea soțului ei, Frederic I al Suediei.
Casa Palatinate-Zweibrücken () [Corola-website/Science/331300_a_332629]
-
produce: Cu acest procedeu se formează un cuvânt prin eliminarea unui sufix. De cele mai multe ori, astfel se formează substantive, eliminându-se sufixul de infinitiv al verbelor corespunzătoare. Uneori rămâne rădăcina verbului, formându-se un substantiv masculin ("accorder" „a acorda” > "accord" „acord”, "labourer" „a ara” > "labour" „arătură”), alteori se adaugă un e la rădăcină și rezultă un substantiv feminin: "attaquer" „a ataca” > "attaque" „atac”, "nager" „a înota” > "nage" „înot”. În cazul formării de substantive masculine, uneori are loc o schimbare fonetică în
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
reușit să-l alunge pe Knut în 1150 iar Knut a reintrat în țară alături de trupele germane în 1151. În 1152, Frederick I a fost încoronat regele Germaniei și a intermediat o afacere în Merseburg mai târziu în acel an. Acordul său l-a făcut pe Svend "rege primar" iar Knut să fie eligibil să primească o parte substanțială din Danemarca și Valdemar să păstreze ducatul de Schleswig. Cu toate acestea, Svend i-a acordat lui Knut teritorii mici, rupând acordul
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
Acordul său l-a făcut pe Svend "rege primar" iar Knut să fie eligibil să primească o parte substanțială din Danemarca și Valdemar să păstreze ducatul de Schleswig. Cu toate acestea, Svend i-a acordat lui Knut teritorii mici, rupând acordul, iar poziția lui Svend in Danemarca a fost subminată în continuare de către presupusele sale maniere de tiran și de comportamentul său pro-german. În 1154, Svend a fost rasturnat de către o alianță făcută între Knut și Valdemar, Valdemar fiind încoronat co-guvernator
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
să nu se țină de înțelegerile dintre ei. Knut a format o alianță cu Valdemar și Sverker, a cărui fiică, Helena a Suediei, a fost căsătorită cu Knut. Svend a fugit din Danemarca în 1154 și Knut a încheiat un acord cu Valdemar, făcându-l co-domnitor sub numele de Valdemar I. Knut a fost un rege inferior lui Valdemar și după reîntoarcerea lui Svned în Danemarca, un compromis final a fost dat în 1157, sub presiunea magnaților danezi. Svend, Knut și
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
al II-lea al Danemarcei, fiul lui Eric I și Knut al V-lea al Danemarcei, fiul lui Magnus. Valdemar a deținut Iutlanda iar războiul cuvil a durat mai bine de zece ani. În 1157, cei trei au fost de acord să împartă țara în trei. Svend a găzduit un banchet mare pentru Knut, Absalon, și Valdemar în care a planificat să scape de toți rivalii săi. Knut a fost ucis, dar Absalon și Valdemar scăpat., Valdemar revenind în Iutlanda. Svend
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
forțeze pe regină și pe Eric să renunțe la tron. În 1263, în calitate de regent al Danemarcei, regina i-a scris Papei Urban al IV-lea rugându-l să intervină în legătură cu Arhiepiscopul Erlandsen. După mai mulți ani, Papa a fost de acord cu mai multe elemente pe care regina le dorea. Urban a emis o dispensă de a modifica termenii succesiunii daneze care permitea femeilor să moștenească tronul danez. Acest lucru făcea posibil ca una dintre surorile lui Eric să devină regină
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]