415,373 matches
-
el nu a avut nici o șansă să dețină puterea regală adevărată. În 1331, Christopher a încercat să folosească conflictul dintre Contele Gerhard și Johan pentru a adera însă totul s-a încheiat cu o înfrângere militară la Dannevirke. În conformitate cu termenii acordului dintre conți, lui Christopher i s-a permis să păstreze titlul de rege, dar în realitate nu deținea nici o putere. I s-a dat o casă simplă la Sakskøbing pe Lolland, însă aceasta a fost arsă de mercenarii germani. Christopher
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
la tron a fost la fel de strictă ca cea a lui Christopher. Au existat unele prevederi, cum ar fi castelele regale din Scania care trebuiau demolate, iar toți nobilii au primit dreptul de a-și fortifica gospodăriile lor. Cel mai important acord a fost așa-numitul "Constitutio Valdemariana", care promitea ca în viitor, aceași persoană nu ar fi putut fi conducător în Slesvig și Danemarca în același timp. Valdemar a renunțat la patrimoniul său, Schleswig, oferindu-l unchiului și garnianului său, astfel
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
Suediei provinciile sale din sudul peninsulei scandinave (Skåne, Blekinge, Halland, Bohuslän). Încheierea păcii a fost urmată de un episod surprinzător. Frederic și-a exprimat dorința de a face cunoștință cu cuceritorul său iar Carol al X-lea a fost de acord să-i fie oaspete timp de trei zile la Palatul Frederiksborg. Splendidele banchete care au durat până târziu în noapte și conversațiile private între suveranii care abiau au ieșit dintr-o luptă pe viață și pe moarte au dus la
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
cauzeei Norvegiei însă nu a avut succes. Fiind presat de comisarii puterilor aliate în legătură cu uniunea dintre Norvegia și Suedia în conformitate cu termenii Tratatului de la Kiel, și întoarcerea în Danemarca, el a replicat că fiind rege constituțional nu poate face nimic fără acordul parlamentului, care nu poate fi convocat până nu se suspendă ostilitățile din partea Suediei. Suedia a refuzat condițiile lui Christian și a urmat o scurtă campanie în care armata norvegiană a fost învinsă de forțele suedeze ale Prințului Carol. Scurtul război
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
patrimoniu care conferă autenticitate ambientului creat. Având în vedere faptul că astfel de clădiri de patrimoniu devenite muzee nu trebuie să rămână pentru generațiile viitoare doar depozitarele unor colecții de obiecte și pentru o utilizare eficientă a contextului muzeal, în acord cu tendințele muzeologiei actuale, noua abordare tematică a impus amenajarea unor spații care să permită organizarea de activități specifice muzeului. Astfel, salonul-rotondă, păstrând caracteristici ambientale definitorii pentru secolul al XIX-lea, ilustrate de replicile realizate după mobilierul original al casei
Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu” () [Corola-website/Science/331349_a_332678]
-
soție, pe Patricia Stanley (Carole Gray) (care tocmai se întâmplă să fi scăpat de la un spital de boli mintale după ce părinții ei au murit). Tatăl lui Martin nu este fericit de această „intruziune”, dar în cele din urmă este de acord pentru că înțelege nevoile fiului lui. Toți încearcă să pară o familie fericită, totul până când sunt descoperiți oameni folosiți în experimente Patriciei și poliția aproape că descoperă laboratorul în timp ce o caută pe soția lui Martin. Toată lumea încearcă să fugă de acolo
Curse of the Fly () [Corola-website/Science/331392_a_332721]
-
piept cu un pistol. Cei patru membrii care au supraviețuit au fost luat în custodia federalilor. Pe 23 Ianuarie, FBI a primit informația unde se ascundeau ultimii doi. Ei se ascundeau într-un Holiday Inn în Colorado Springs, Colorado. Un acord s-a iscat între cei doi, Newbury și Murphy, permițându-le să apară live la TV înainte ca ei să fie arestați. în orele următoare ale zilei de 24 Ianuarie, un reporter local al KKTV, Eric Singer a fost luat
Cei șapte texani () [Corola-website/Science/331394_a_332723]
-
la sfârșitul Bătăliei Franței. În momentul semnării armistițiului, atât francezii cât și germanii credeau că ocupația avea să dureze doar până când britanicii aveau să semneze la rândul lor un armistițiu, ceea ce părea de neevitat. De exemplu, francezii au fost de acord ca soldații proprii căzuți prizonieri să fie eliberați doar după încetarea tuturor ostilităților. A treia Republică Franceză și-a încetat existența odată cu înfrângrea țării, iar locul ei a fost luat de "État français", al cărui suveranitate era limitată doar la
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
germană), și Corsica. Zona de ocupație italiană a fost adăugate de germani "zonei sud" după capitularea Italiei din septembrie 1943, cu excepția insulei Corsica, care fusese eliberată de Forțele Franceze Libere și trupele aliate. După ce Germania și Franța au căzut de acord să înceteze luptele, mareșalul Wilhelm Keitel, reprezentantul celui de-al Treilea Reich, și generalul Charles Huntzinger, reprezentantul guvernului francez condus de Philippe Pétain, au semnat armistițiul pe 22 iunie 1940 în luminișul Rethondes din pădurea Compiègne. Pentru că actul a fost
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
colonie", din perspectiva lui Zoë Boutin Perry.. Când John Perry și Jane Sagan, părinții ei adoptivi, primesc oferta de a deveni conducători în noua colonie de pe Roanoke care va fi locuită de către coloniștii de pe zece colonii umane, Zoë e de acord să-i însoțească. Ea este protejată de obinii Hickory și Dickory, care au față de ea un sentiment aproape religios din cauza faptului că tatăl ei biologic a oferit rasei lor conștiința. Pe drumul către Roanoke, Zoë se împrietenește cu adolescenții Gretchen
Povestea lui Zoë () [Corola-website/Science/334054_a_335383]
-
existat și în alte țâri germane, dar numai cu rang mai minor. Sub cuvântul german în sens militar „Zeug” s-a înțeles arma întreagă cu tot materialul care a fost folosit de către maeștrii de arme și acoliții lor, în urma unui acord voluntar cu conducătorii militari. Generalul, care a fost numit până la dizolvarea Sfântului Imperiu Roman în anul 1806 „Generalfeldzeugmeister”, a fost pe timpul armatelor mercenare în secolul al XVI-lea și al XVII-lea comandant suprem al artileriei. După Căpitanul de Câmp
Feldzeugmeister () [Corola-website/Science/334052_a_335381]
-
devenit preot. Cu toate acestea, fratele său Frumentie a plecat la studi la Alexandria, în Egipt. După ce a fost hirotonit preot s-a întâlnit cu patriarhul Atanasie căruia i-a vorbit despre entuziasmul etiopienilor pentru creștinism. Acesta a fost de acord să-l trimită pe Frumentie împreună cu mai mulți preoți și călugări într-o misiune de convertire în Etiopia. În anul 330 sau 350 d.Hr, Frumentie s-a întors în Etiopia unde l-a botezat pe regele Ezana și pe
Sfântul Frumentie () [Corola-website/Science/334141_a_335470]
-
apoi a lucrat la Universitatea din Haifa, unde a predat dreptul internațional în calitate de conferențiar universitar. Între anii 1971-1979 Meir Rosenne a fost consilierul juridic al Ministerului de externe. În această calitate el a participat la negocierile cu Egiptul pentru semnarea acordului de separare a forțelor militare și a acordului intermediar semnat la Geneva în 1975. De asemenea a luat parte la negocieri cu Siria.A fost trimis la Oslo, la scurt timp după explodarea afacerii Lillhammer, cu scopul de a întâlni
Meir Rosenne () [Corola-website/Science/334172_a_335501]
-
a predat dreptul internațional în calitate de conferențiar universitar. Între anii 1971-1979 Meir Rosenne a fost consilierul juridic al Ministerului de externe. În această calitate el a participat la negocierile cu Egiptul pentru semnarea acordului de separare a forțelor militare și a acordului intermediar semnat la Geneva în 1975. De asemenea a luat parte la negocieri cu Siria.A fost trimis la Oslo, la scurt timp după explodarea afacerii Lillhammer, cu scopul de a întâlni pe agenții israelieni care fuseseră arestați și a
Meir Rosenne () [Corola-website/Science/334172_a_335501]
-
Geneva în 1975. De asemenea a luat parte la negocieri cu Siria.A fost trimis la Oslo, la scurt timp după explodarea afacerii Lillhammer, cu scopul de a întâlni pe agenții israelieni care fuseseră arestați și a ajunge la un acord cu autoritățile norvegiene. După Războiul de Yom Kipur, Meir Rosenne a fost membru al delegației Israelului la negocierile dintre Israel și Egipt, care s-au desfășurat la kilometrul 101 depărtare de Cairo. În continuare, în 1978 a făcut parte din
Meir Rosenne () [Corola-website/Science/334172_a_335501]
-
a fost membru al delegației Israelului la negocierile dintre Israel și Egipt, care s-au desfășurat la kilometrul 101 depărtare de Cairo. În continuare, în 1978 a făcut parte din delegația israeliană la tratativele cu Egiptul, a participat la formularea acordurilor de la Camp David,la discuțiile asupra Planului Autonomiei pentru arabii palestineni și la negocierea tratatului de pace dintre Israel și Egipt, semnat la Washington în martie 1979. În 1979 Rosenne a fost numit ambasador al Israelului la Paris, post pe
Meir Rosenne () [Corola-website/Science/334172_a_335501]
-
Shamir și Shimon Peres și în perioada administrației Reagan și a secretarului de stat George Schultz. În vremea în care a fost ambasador la Washington, Statele Unite au crescut ajutorul economic dat Israelului și a fost semnat între cele două țări acordul de regiune comercială liberă. Pe de altă parte ambasadorul Rosenne a trebuit să se confrunte cu presiunile americane care au dus la suspendarea proiectului avionului militar Lavi, cu dezvăluirea afacerii Iran-Contras și cu criza în relațiile israelo-americane legată de descoperirea
Meir Rosenne () [Corola-website/Science/334172_a_335501]
-
a consituit o perioadă de deteriorare accentuată a relațiilor diplomatice dintre Republica Moldova și Ucraina, pe de-o parte și așa-zisa „Republică Moldovenească Nistreană” (RMN), susținută de Kremlin, în anul 2006. Din februarie 1996 și până în 2001, a existat un acord între autoritățile moldovenești și transnistrene, prin care „republica” separatisă exporta și importa bunuri în regiune, nefiind supusă taxelor stabilite de autoritățile centrale, așa zisa RMN utilizând doar sigiliul vamal al Republicii Moldova pentru produsele sale, era, de asemenea, convenită și înființarea
Conflictul transnistrean din 2006 () [Corola-website/Science/334237_a_335566]
-
stabilite de autoritățile centrale, așa zisa RMN utilizând doar sigiliul vamal al Republicii Moldova pentru produsele sale, era, de asemenea, convenită și înființarea unor centre vamale comune cu RM, la granița cu Ucraina. Cu toate acestea, RMN nu și-a onorat acordul, și a interzis accesul pe teritoriul regiunii, oficialilor moldoveni. La 3 martie 2006, Ucraina a implementat decizia de a permite exportul mărfurilor originare din Transnistria, în Ucraina sau în tranzit, pe teritoriul acesteia, numai dacă acestea poartă ștampilele vamale moldovenești
Conflictul transnistrean din 2006 () [Corola-website/Science/334237_a_335566]
-
la acel moment era clasat pe poziția 1 în lume, la categoria 80 kg. După aceasta, Cook s-a mutat în Insula Man, reprezentând această țară pe plan internațional din februarie 2013. În aprilie 2015, Cook a ajuns la un acord cu Federația Moldovenească de Taekwondo de a reprezenta Republica Moldova în competițiile internaționale și în special în parcursul către Jocurile Olimpice de vară din 2016 de la Rio de Janeiro, Brazilia. La scurt timp el a primit și permisiunea Comitetului Olimpic Britanic de
Aaron Cook () [Corola-website/Science/334210_a_335539]
-
Turneul de promovare a înregistrat un succes iar albumul a adus formației cea mai bună clasare în Statele Unite de până atunci, ajungând în Top 50. Totuși, în timpul înregistrărilor pentru următorul lor album, "Mystery to Me", s-a căzut de comun acord că stilul vocal și atitudinea lui Walker nu se potriveau cu restul formației iar în iunie 1973 a părăsit Fleetwood Mac. Dacă Walker a apucat să înregistreze ceva pentru "Mystery to Me", acest material nu a fost utilizat și nu
Penguin () [Corola-website/Science/334247_a_335576]
-
a povestirii. Cele patru paragrafe eliminate descriau o scenă în care Egaeus o vede pe Berenice înainte de înmormântarea ei și observă că ea este încă în viață pentru că-și mișca un deget și-i zâmbea. Poe nu a fost de acord cu plângerile cititorilor. La o lună după ce „Berenice” a fost publicată, i-a scris lui White spunând că multe reviste și-au dobândit faima grație publicării unor povestiri asemănătoare. Indiferent dacă era vorba de prost gust sau nu, el a
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
dobândit faima grație publicării unor povestiri asemănătoare. Indiferent dacă era vorba de prost gust sau nu, el a spus că scopul lui a fost să fie apreciat și „ca să fii apreciat trebuie să fii "citit"”. El a admis: „Sunt de acord că se apropie mult de pragul prost gustului - dar nu voi mai păcătui atât de flagrant din nou”. Chiar și așa, Poe a subliniat că povestirea nu ar trebui să fie judecată în funcție de gustul publicului cititor. Prima traducere în limba
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
ar fi mecanică de fotografiere, au fost numite "frustrant" de Eurogamer, care a susținut că "mai mult de jumătate din timpul de direcționare reticulul refuză să recunoască un inamic din sens opus, pana acestea sunt practic în fața ta." GameSpot de acord, menționând că "AI este mult mai rău în mai multe nivele orientate spre acțiune." [11] 1UP.com a spus că unul a devenit repede "obosit de [] violență [...] AI quirks [și] la nivel repetitive Design. "[12] CONTROVERSĂ The controversy surrounding the
Manhunt (joc video) () [Corola-website/Science/334248_a_335577]
-
un peu de vinaigre, sel et muscade, et un jaune d’œuf pour lier la sauce” („... cu unt proaspăt bun, un pic de oțet, sare, nucșoară și, precum un gălbenuș de ou pentru a lega sosul”). Cei mai mulți istorici sunt de acord, că sosul olandez originar provine din Normandia, pe atunci numit sos Isigny, pe baza orașul Isigny-sur-Mer. La acea vreme, localitatea a fost bine cunoscută pentru producția ei de unt excelent. În timpul Primului Război Mondial, producția de unt se opri aproape pe deplin
Sos olandez () [Corola-website/Science/334287_a_335616]