43,048 matches
-
oripila. Folosirea prezentului contribuie la realismul teribil pe care Jules Verne îl compară cu cel al lui Géricault, cel care a pictat "Pluta Meduzei" - tabloul care făcuse senzație cu ocazia vernisajului din 1819 și împărțise criticii. Trecând de la poveste la discurs, Jules Verne abandonează forma istoriilor extraordinare care îi aduseseră succesul, pentru a scrie un lung monolog dramatic asupra societății și a oamenilor. La data începerii redactării "Cancelarului", în 1870, Franța se afla încă sub șocul războiului cu Prusia. Amărăciunea unei
Cancelarul (roman) () [Corola-website/Science/305108_a_306437]
-
așa numita Provincie Posen), și orașul industrial Posen/Poznań. Populația majoritară poloneză din zonă trăia în incertitudine cu privire la viitorul lor. Nu se poate spune cu siguranță care a fost scânteia care a declanșat insurecția, dar mulți polonezi atribuie acest rol discursului ținut de pianistul polonez Ignacy Paderewski pe 27 decembrie 1918 și contramăsurilor germanilor. Este încă o problemă disputată care parte - cea germană sau cea poloneză - poate fi făcută vinovată de deschiderea ostilităților. Polonezii începuseră pregătiri serioase în vederea declanșării unei insurecții
Marea Revoltă Poloneză () [Corola-website/Science/305107_a_306436]
-
sau cea poloneză - poate fi făcută vinovată de deschiderea ostilităților. Polonezii începuseră pregătiri serioase în vederea declanșării unei insurecții imediat după abdicarea Kaiserului Wilhelm al II-lea de pe 9 noiembrie 1918 și proclamarea Republicii de la Weimar. După numai câteva ore de la discursul lui Paderewski, locuitorii polonezi ai Poznańululi și ai altor orașe inițiaseră insurecția împotriva Germaniei. Forțele insurecționale erau formate din voluntari veterani ai primului război mondial și din membrii Polska Organizacja Wojskowa (Organizația Militară Poloneză) din zona ocupată de Prusia la
Marea Revoltă Poloneză () [Corola-website/Science/305107_a_306436]
-
aleasă, fiind alcătuită din senatori de drept, mareșali, amirali, cler, membri ai casei “regale”) și Consiliul de Stat care împreună cu guvernul, pregătea proiecte de legi. În 1852, după un turneu prin provincie întreprins de președinte, a ținut o serie de discursuri în favoarea reinstaurării imperiului. Printr-un document adoptat de Senat, Franța se proclamă Imperiu, evident fiind organizat un nou plebiscit. Marea majoritatea populației a acceptat. Pe 2 decembrie 1852, Ludovic Bonaparte Napoleon este încoronat împărat ca Napoleon al III-lea al
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
III-lea. În 1869 au loc ultimele alegeri în care s-au desfășurat campanii electorale fără ca puterea imperială să intervină. Opoziția organizându-se bine, alcătuită din liberalii lui Thiers și republicanii lui Gambetta, în cursul campaniei electorale, Napoleon susține un discurs cunoscut ca "Programul de la Belleville" ce presupunea separarea Bisericii de stat, crearea unui învățământ laic, desființarea armatei permanente, înlocuirea acesteia cu o Gardă Națională, înarmarea poporului, alegerea funcționarilor, introducerea unor impozite care să-i taxeze pe cei bogați. Susținătorii lui
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
de idei, în timp ce SFIC afirmă opoziția față de capitalism și socialismul tradițional, urmând directivele sovietice, adoptând politică clasa contra clasa, interzicând orice apropiere de mișcările de stânga ce competitau pe același electorat. A înregistrat succese electorale în 1924 și 1928 datorită discursurilor radicale, însă au pierdut numeroși aderenți , menținându-și fiefurile electorale din suburbiile pariziene și departamentele rurale la vest de Masivul central. S-a dezvoltat Radicalismul, un curent tradițional francez radical ce se definea prin atașamentul față de Republica, laicitatea statului și
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
că Poincare, Laval, Briand sau Tardieu. Extremă dreapta era antirepublicană și monarhistă și se exprimă prin formațiunea Acțiunea Franceză reprezentată de Charles Maurras și Leon Daudet ce obținuse un număr redus de locuri în Adunarea Națională. Era condamnată pontifical pentru discursul extrme de agresiv împotriva Republicii, evreilor și străinilor, având sprijinul cotidianului Echo de Paris și dispunând de gruparea paramilitară les camelots du roi. Opoziția de dreapta s-a exprimat prin mișcări activiste, ligi , organizații ierarhizate, disciplinate, ce se declarau franceze
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Allon l-a înlocuit pe Abba Eban (Even) ca ministru de externe în noul guvern format de colegul său din mișcare, Itzhak Rabin. Ca ministru de externe al Israelului, Allon a fost cel dintâi care, în 1974, a ținut un discurs în ebraică (limba sa maternă), în fața Adunării Generale a ONU. Considerat "porumbel" din punct de vedere al opiniilor sale în legatură cu rezolvarea conflictului du arabii, Yigal Allon a fost, în 1968 (în zilele când era vice- prim ministru) arhitectul
Igal Alon () [Corola-website/Science/306041_a_307370]
-
să rostească replici stereotipe. Ion Finteșteanu a fost sărbătorit la 25 noiembrie 1967 cu prilejul aniversării a 50 de ani de activitate teatrală, interpretând rolul Tartuffe din piesa omonimă a lui Molière. În pauza spectacolului au fost susținute mai multe discursuri de omagiere a personalității sale de către Costache Antoniu (rectorul IATC), academicianul Zaharia Stancu (directorul Teatrului Național „I.L. Caragiale”), academicianul Victor Eftimiu, dramaturgii Mircea Ștefănescu și Aurel Baranga și alții. Prin Hotărârea Secretariatului C.C. al P.C.R. nr. 3991 din 1971 a
Ion Finteșteanu () [Corola-website/Science/306112_a_307441]
-
unul din ele fiind că aici este locul casei lui Simon tăbăcarul, prieten al Sfanțului Petru la care el se refugiază în timpul prigoanei române și tot din acest loc pornește Sf. Petru în călătoriile sale în Anatolia și Romă. În discursul Sfanțului Petru din Ierusalim ținut în duminică cincizecimi când se coboară Sfanțul Duh, el convertește și botează peste 3000 de suflete, aceasta fiind prima comunitate creștină cunoscută ce-și avea ca semn distinctiv semnul peștelui. O parte a acestei noi
Biserica Ortodoxă Greco-Română din Jaffa () [Corola-website/Science/306119_a_307448]
-
dialogul dintre solii atenieni și reprezentanții melienilor. Părerile asupra autenticității dialogului sunt împărțite. De exemplu în dialogul melian sunt discutate topici care la momentul respectiv nu erau încă stringente. Stilul sofist folosit de către Tucidide pune mai multă emfază pe calitatea discursului decât pe conținut. Deasemenea conținutul dialogului este foarte apropiat de subiectul discuțiilor sofiste ale timpurilor: faptul că moralitatea este fictivă și că cel puternic are o dominație înnăscută asupra celui slab. În cadrul capitolului „Despre dialogul Melian” sunt evidențiate argumentele clasice
Dialogul melian () [Corola-website/Science/306185_a_307514]
-
concept" este compatibil cu mai multe interpretări, începând de la semnificația minimala a unui cuvânt izolat, trecând la semnificația contextuala a unui cuvânt înglobat într-un mesaj, apoi la semnificația unui șir de cuvinte și sfârșind cu semnificația unitară a unui discurs specific, tratând un anume subiect. ul poate defini o idee introdusă fie în spațiul științific, tehnologic, managerial, politic, cultural, filozofic, social sau critic evaluant. În accepțiunea cotidiană utilizăm cuvintele concepte că desemnanți și semnificanți ai fiecăreia din componentele realității sau
Concept () [Corola-website/Science/306183_a_307512]
-
nu agreă o astfel de idee deoarece, prin supunerea trupelor germane conducerii NATO, Germania Federală ieșea astfel de sub controlul francez și intră sub puterea de influență a Americii. O altă soluție avea să fie propusă de Winston Churchill printr-un discurs extraordinar ținut la Londra în martie 1950. Acesta propunea crearea unei armate europene care să fie subordonată unui minister de apărare european. Planul Pleven s-a nascut având la bază ideea lansată de Winston Churchill și inițiativa lui Jean Monnet
Comunitatea Europeană pentru Apărare () [Corola-website/Science/306191_a_307520]
-
Fiul lui Istrate Micescu povestește că la Micești „era momentul de destindere, dar nu era un moment de destindere frivol, pentru ca acolo tata îl citea pe Platon, pe Tucidide; momentul ăsta de liniște sufletească era împănat cu discuții care erau discursuri, cu versuri care se făceau și care se recitau și, în serile de liniște, cânta la flaut. Dar asta nu putea să și-o permită decât acolo, unde nu erau clienți". După cărți, o altă pasiune era vânatoarea. În pădurile
Istrate Micescu () [Corola-website/Science/306200_a_307529]
-
atunci cand nu se afla la tribună. Era poate puțin prea conștient de valoarea lui, dar acest orgoliu, care uneori devenea relativ suparatoare vanitate (...). Era un om de mare cultură. Știa latinește și grecește cum știau puțini (...), nu erau secrete ale discursului care să-i fie străine. I se citau cuvintele de spirit în toate saloanele și în toate cafenelele. Aventurile sale matrimoniale provocau, în schimb, surâsuri." N. Carandino
Istrate Micescu () [Corola-website/Science/306200_a_307529]
-
acest referat, direct, fără translator, Ion Antonescu a intrat singur să discute cu Hitler și Ribbentrop, lăsându-l pe ministrul de externe să aștepte afară. Stenograma convorbirii, întocmită de Paul Otto Schmidt, arată că Antonescu s-a lansat într-un discurs extrem de lung, începând cu istoria Transilvaniei, în loc să pună accentul pe problemele imediate și stringente ale românilor ardeleni, expulzați, terorizați și omorâți de unguri, și fără sugera vreo soluție, sau chiar să încerce un târg cu Hitler, așa cum ar fi făcut
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
mers până la ruinele acestuia pe dealul deasupra micului oraș Hambach, din provincia Palatinat din Bavaria. Ducând steaguri, bătând tobe și cântând, marșul a durat o bună parte din dimineață și din amiază și, odată ajunși la castel, participanții au ascultat discursuri ale oratorilor naționaliști de toate culorile politice. Conținutul discursurilor sugerează o diferență fundamentală între naționalismul german al anilor 1830 și naționalismul francez de la Revoluția din Iulie: cel german se concentra pe educația maselor; odată ce populația este educată și știe de ce
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
Hambach, din provincia Palatinat din Bavaria. Ducând steaguri, bătând tobe și cântând, marșul a durat o bună parte din dimineață și din amiază și, odată ajunși la castel, participanții au ascultat discursuri ale oratorilor naționaliști de toate culorile politice. Conținutul discursurilor sugerează o diferență fundamentală între naționalismul german al anilor 1830 și naționalismul francez de la Revoluția din Iulie: cel german se concentra pe educația maselor; odată ce populația este educată și știe de ce are nevoie, ea își va îndeplini scopurile. Retorica de la
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
pozițiile numeroșilor oratori ilustrau agendele lor disparate. Uniți doar de ideea unificării, niciunul dintre ei nu avea un plan specific despre realizarea acesteia, bazându-se doar pe ideea nebuloasă că "Volk" (poporul), dacă este bine educat, va aduce singur unificarea. Discursurile fulminante, drapelurile, studenții exuberanți și picnicurile nu s-au tradus într-un nou aparat politic, birocratic și administrativ; nu a apărut ca prin minune nicio constituție, deși s-a vorbit foarte mult despre așa ceva. În 1848, naționaliștii au căutat să
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
Agendele lor combinate au făcut din Prusia principala putere germană printr-o combinație de victorii diplomatice în politica externă, susținute de posibila utilizare a forței militare prusace și moderarea pragmatică în politica internă: "Realpolitik". Bismarck a exprimat esența "Realpolitik" în discursul său devenit celebru „Sânge și fier” ținut în fața Comisiei pentru Buget a Camerei Deputaților Prusiei la 30 septembrie 1862, la scurt timp după ce a devenit Ministru-Președinte: „Marile chestiuni ale timpului nu se vor rezolva cu discursuri și cu decizii ale
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
exprimat esența "Realpolitik" în discursul său devenit celebru „Sânge și fier” ținut în fața Comisiei pentru Buget a Camerei Deputaților Prusiei la 30 septembrie 1862, la scurt timp după ce a devenit Ministru-Președinte: „Marile chestiuni ale timpului nu se vor rezolva cu discursuri și cu decizii ale majorității—aceasta a fost marea greșeală din 1848 și 1849—ci prin fier și sânge”. Discursul - bine presărat cu toate clișeele reacționare ale vremii: "constituția e bună, dar nu la noi (ci la francezi)"; "presa nu
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
la 30 septembrie 1862, la scurt timp după ce a devenit Ministru-Președinte: „Marile chestiuni ale timpului nu se vor rezolva cu discursuri și cu decizii ale majorității—aceasta a fost marea greșeală din 1848 și 1849—ci prin fier și sânge”. Discursul - bine presărat cu toate clișeele reacționare ale vremii: "constituția e bună, dar nu la noi (ci la francezi)"; "presa nu reflectă opinia publică, care și așa e schimbătoare"; "oamenii sunt prea critici la adresa cârmuirii și unii dintre ei, care n-
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
unei constituții, pentru că sunt "prea 'cultivați, și de aceea prea independenți și prompți critici ai măsurilor guvernului", sugerând că în plus în Prusia există o grămadă de disperați care ar vrea să asiste la răsturnări de regim. Cu ocazia aceluiași discurs Bismarck afirmă că presa nu reflectă opinia publică, pentru că aceasta este schimbătoare. Bismarck își încheie discursul afirmând că granițele Prusiei la acel moment "nu sunt favorabile unei vieți publice sănătoase", de aceea Prusia trebuie să mențină o armată bine pregătită
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
guvernului", sugerând că în plus în Prusia există o grămadă de disperați care ar vrea să asiste la răsturnări de regim. Cu ocazia aceluiași discurs Bismarck afirmă că presa nu reflectă opinia publică, pentru că aceasta este schimbătoare. Bismarck își încheie discursul afirmând că granițele Prusiei la acel moment "nu sunt favorabile unei vieți publice sănătoase", de aceea Prusia trebuie să mențină o armată bine pregătită și gata să intre în acțiune când se ivește ocazia, și să nu mai rateze aceste
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
bine pregătită și gata să intre în acțiune când se ivește ocazia, și să nu mai rateze aceste șanse cum s-a întâmplat în trecut. În acest context, afirmă Bismarck că "marile chestiuni ale vremii nu se vor rezolva cu discursuri și cu decizii luate de majorității, asta fiind doar o mare eroare a lui 1848, ci prin fier și sânge." Cuvintele lui Bismarck, „fier și sânge” (sau „sânge și fier” cum sunt adesea citate), au fost citate greșit și interpretate
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]