44,517 matches
-
monolitice și în schimb încurajează perspectivele fracturate, fluide și pe cele multiple. Un termen înrudit este postmodernitatea, care se referă la toate fenomenele care au succedat modernității. Postmodernitatea include un accent pe condiția sociologică, tehnologică sau celelalte condiții care disting Epoca Modernă de tot ce a urmat după ea. ul, pe de altă parte reprezintă un set de răspunsuri de ordin intelectual, cultural, artistic, academic sau filosofic la condiția postmodernității. Un alt termen conex este adjectivul postmodern (deseori folosit incorect sub
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
doar o parte componentă a cadrului mai larg, supra integrator al modernității. Filosoful german Jürgen Habermas este un puternic apărător al acestei teze. Ceea ce ridică o nouă problemă: este secolul XX o perioadă compactă, sau trebuie divizat în alte două epoci distincte? Filosofii postmoderni sunt adesea catalogați drept fiind o lectură dificilă, iar teoria critică a fost adesea ridiculizată pentru sintaxa ei înțepenită și încercările de a combina tonul polemic cu un vast arsenal de termeni nou inventați. Totuși, acuzații similare
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
drept fiind o lectură dificilă, iar teoria critică a fost adesea ridiculizată pentru sintaxa ei înțepenită și încercările de a combina tonul polemic cu un vast arsenal de termeni nou inventați. Totuși, acuzații similare fuseseră formulate și la adresa operelor din epocile precedente, de la idealismul lui Immanuel Kant, la tomurile voluminoase ale epocii Victoriene, cum ar fi "Nașterea tragediei" a lui Friedrich Nietzsche. Mai important decât rolul postmodernismului în limbaj este accentul pus asupra sensurilor implicite ale cuvintelor și formelor, structurile care
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
ridiculizată pentru sintaxa ei înțepenită și încercările de a combina tonul polemic cu un vast arsenal de termeni nou inventați. Totuși, acuzații similare fuseseră formulate și la adresa operelor din epocile precedente, de la idealismul lui Immanuel Kant, la tomurile voluminoase ale epocii Victoriene, cum ar fi "Nașterea tragediei" a lui Friedrich Nietzsche. Mai important decât rolul postmodernismului în limbaj este accentul pus asupra sensurilor implicite ale cuvintelor și formelor, structurile care exprimă puterea sunt parte ale felului în care cuvintele sunt folosite
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
căutarea în știință a trăsăturilor generale și universale, remarcându-le numai pe cele locale, singulare, particulare. Postmoderniștii, menționează L.A. Mikeșina, evită orice forma de monism și universalizare, tratează, în mod critic, reprezentările pozitiviste (logice), idealurile și modurile științei clasice, ale epocii modeme, în genere. Aceasta presupune reaprecierea fundamentalismului, recunoașterea imaginii multiple a realității, recunoașterea neexcluderii multiplicității descrierilor diferitelor puncte de vedere ș.a. Dar dânsa susține că nu trebuie atribuite postmodermsmului multe fenomene pozitive, ca, de exemplu, paradigma postneclasică a științei contemporane
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
postneclasică a științei contemporane (deși o anumită coincidență există). La metanivelul analizei general-filosofice a concepției posmoderniste, principiile de bază pot fi elucidate și conștientizate, în mod constructiv-critic, ca atitudini de depășire a dogmatismului, totalitarismului și standardizării, a tendințelor moștenite de la epoca raționalității rigide și a determinismului univoc. în postmodernism, e important faptul că el evită toate formele de monism și universalism, se implică critic nu numai față de reprezentările pozitiviste logistice, dar și față de idealurile și normele științei clasice, ale științei epocii
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
epoca raționalității rigide și a determinismului univoc. în postmodernism, e important faptul că el evită toate formele de monism și universalism, se implică critic nu numai față de reprezentările pozitiviste logistice, dar și față de idealurile și normele științei clasice, ale științei epocii moderne, în genere. În loc de aceasta, ei proclamă multiplicitatea și diversitatea, varietatea și concurența paradigmelor, coexistenta elementelor heterogene, recunoașterea și stimularea unei varietăți de proiecte contemporane de viață, interacțiuni sociale, învățături filosofice și concepții științifice. Aceasta presupune reevaluarea fundamentalismului, recunoașterea aspectului
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
răspândi creștinismul în regat a eșuat. În 1319 Suedia și Norvegia au fost unite de regele Magnus Eriksson. În 1349 pesta a omorât între 50 și 60 % din populație, rezultând o perioadă de declin social și economic. Politica regală a epocii a însemnat o serie de uniuni personale între țările nordice. Norvegia, Danemarca și Suedia au ajuns să fie stăpânite de regina Margrethe I a Danemarcei, când s-a creat uniunea de la Kalmar. Deși Suedia a decis separarea sa de uniune
Norvegia () [Corola-website/Science/297678_a_299007]
-
tot din opera lui E. A. Poe - „Scrisoarea furată și alte povestiri extraordinare”, Institutul de Editură „Ralian și Ignat Samitca” din Craiova, Biblioteca de Popularizare - Literatură, Știință, Artă, nr. 30; - 1897 - susținute bacalaureatul la București; rezultatul este publicat în ziarul bucureștean "Epoca, "vineri, 26 sept. 1897, Seria II, Anul III, nr. 570, p. 3; 1898 - se înscrie, fără să obțină, însă, licența la Facultatea de Litere și Filozofie și la Facultatea de Matematică din București. Studiază temeinic franceza, germana și engleza; cunoștea
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
octombrie 1897. "Poliția din Brăila", semnat Erics, III, 16 octombrie 1897. "Omagiul d-lui Zaharia", semnat Erics, III, 17 octombrie 1897. "Paraziții gloriei altora", semnat Senez, III, 21 octombrie 1897. "Liberalii și străinii", semnat Ștefan, III, 23 octombrie 1897. "După „Epoca”, „Țara”", semnat Step, III, 24 octombrie 1897. "Junimiștii și Regele", semnat Ștefan, III, 29 octombrie 1897. "Începe lupta," semnat Ștefan, III, 29 octombrie 1897. "Boalele în țară, "semnat Ștefan, III, 30 octombrie 1897. "Mărturia „Liberalului"”, semnat Erics, III, 31 octombrie
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Ovid. Densușianu, "Șt. Petică,Cântecul toamnei, serenade demonice, "in „Viața nouă”, V, nr. 16, 1 octombrie 1909, p. 331. DENSUȘIANU 1911: Ovid. Densușianu, "Marginalia," în „Viața nouă”, VII, nr. 19, 15 noiembrie 1911, p. 372. DOBOȘ 1912: Constantin Doboș, "O epocă nouă", în „Freamătul”, II, nr. 4-5, aprilie-mai 1912, pp. 98-100. DOBOȘ 1924: Constantin Doboș, "Ștefan Petică", în „Cele trei Crișuri”, V, nr. 7, iulie 1924, pp. 104-107. DONGOROZI, ȘEICARU 1912: I. Dongorozi, Pamfil Șeicaru, "Foi veștede, "în „Freamătul”, 2, nr.
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Johann Adam Reinken. În 1703 obține primul post de organist în orășelul Arnstadt; datorită virtuozității sale deja evidente, a fost angajat într-o poziție mai bună ca organist în Mühlhausen. Unele din primele compoziții ale lui Bach datează din această epocă, probabil și celebra „"Toccata și Fuga în Re minor"". În 1708, Bach obține postul de organist de curte și maestru de concerte la curtea ducelui de Weimar. În această funcție avea obligația de a compune nu numai muzică pentru orgă
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
s-a rupt de viața omului și de idealurile sale. Vastitatea și diversitatea temelor bachiene, clocotul mereu viu al muzicii sale îndreptățesc cuvintele lui Beethoven: „Nu pârâu, ci ocean trebuia să se numească” (în germană, "Bach"=pârâu). Trăind într-o epocă în care omenirea se afla în pragul noilor împliniri clasice și când aristocrația feudală primea, rând pe rând, lovituri ce-i grăbeau sfârșitul, Bach a asimilat variatele tendințe care se încrucișau în spiritualitatea vremii. Cu uriașa sa forță morală și
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
jumătate a veacului al XVIII-lea.. Creația bachiană nu este numai o sinteză artistică a stilurilor muzicale care se încrucișau la începutul secolului al XVIII-lea, ci și o încununare a evoluției muzicii polifonice și un moment de vârf al epocii Barocului. La baza limbajului său muzical stă coralul protestant, cu linii melodice provenite nemijlocit din creația populară. Această rădăcină în arta populară constituie cheia de boltă a expresivității operei sale, în pofida aspectului ei aparent abstract. Ca slujitor al bisericii, muzica
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
adesea doar gândurile și comentariile autorului însuși. Adeseori, Bach dă liniei vocale o linie complementară, executată de un instrument solist, încadrând melodia corală în țesătura instrumentală și, totodată, lărgind orizontul expresiv. Ariile sunt comentarii lirice cu mijloacele de exprimare ale epocii. Zguduitoarea arie „Îndură-te Doamne”, prin patosul interiorizat și profund, redă căința amară a lui Petru, după ce s-a lepădat, ca un mare laș, de Christos. Corurile și coralele, similar corurilor tragediei antice, participă și subliniază acțiunea. Pagini solemne, coralele
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
al muzicii sale, depășește formele create de predecesori, pe care le desăvârșește. În operele sale a sintetizat împlinirile muzicale anterioare, făurindu-și un limbaj inconfundabil și atingând una dintre culmile muzicale universale. Ca toate geniile umanității, el se ridică deasupra epocii sale, creația sa fiind atotprezentă, depășind timpul și spațiul, ca orice permanență a spiritului uman.
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
jumătăți a secolului al XII-lea, teritoriul a continuat să fie împărțit între cele cinci centre de putere, cu câte un „Mare Rege” ("High King") care ocazional reușea să revendice o autoritate mai amplă. Anul 1169 a marcat o nouă epocă istorică pentru Irlanda invazia normandă. Henric al II-lea a fost primul rege al Angliei care a pus piciorul în Irlanda, autorizat fiind de o bulă papală primită în 1155 din partea lui Adrian al IV-lea. Fie prin lupte, fie
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
sec. VI-XVI) care pune capăt Antichității, marcând într-un mod inedit, printr-o puternică amprentă neoplatonică și creștină, reprezentarea și structurile de reflecție asupra lumii. Filozofia modernă: între secolele XVI și XIX, cuprinzând perioada Renașterii, a Luminilor și zorii epocii industriale. Filozofia contemporană: perioada, ulterioară neohegelianismului și postkantianismului, care marchează apariția unor noi premise filozofice: pozitivismul, existențialismul, materialismul senzualist, realismul idealist și filozofia vieții, circumscrisă foarte larg începând cu secolul XIX până în zilele noastre.
Filozofie () [Corola-website/Science/296582_a_297911]
-
numindu-l "Marmar", "Marmor", "Berber". Iar Cato lansase odată îndemnul de a se aduce sacrificii speciale lui Marte ca să aibă grijă de cirezile de boi. Printre vechile epitete ale zeului, două erau caracteristice: "Rusticus" și "Silvanus". Cand Marte devine, în epoca imperiala, un zeu mai complex și în primul rând simbolul forței militare române, începe să fie considerat fiul cuplului Jupiter-Iuno. Numit "Marș Ultor" (Marte Pedepsitorul) și "Marspiter" (Marș Pater, Tatăl), este inclus în triada protectoare a Romei, împreună cu Jupiter și
Marte (zeu) () [Corola-website/Science/296591_a_297920]
-
structură binară ce-i conferă simetrie și opoziție între argument și contrargument. Printr-un mecanism epigramatic, această structură naște o tensiune numită „epigramatică”, descărcată printr-o „scânteie”, o surpriză ce poartă numele de poantă. Epigramele constituie o modă a literaturii Epocii Luminilor, prin care autorul satirizează defecte morale, mai puțin fizice, ale individului. În special, se dezaprobă lăcomia, ipocrizia și alcoolismul, prin versuri cu un caracter etic, al căror model este preluat din Antichitate. În literatura universală s-au evidențiat epigramiști
Epigramă () [Corola-website/Science/296599_a_297928]
-
al XIX-lea includ: Paul Cezanne (Franța, postimpresionism), Eugène Delacroix (Franța, romantism), Paul Gauguin (Franța, postimpresionism, pictor), Vincent van Gogh (Olanda, postimpresionism), Claude Monet (Franța, realism, impresionism), Renoir (Franța, impresionism), Rodin (Franța, modernism, sculptor). Forma Sonatei s-a maturizat în timpul epocii clasice pentru a deveni principala formă de compoziție instrumentale pe tot parcursul secolului al XIX-lea. O mare parte din muzica din secolul al XIX-lea a fost menționată ca fiind în stil romantic. Multi mari compozitori au trăit în
Secolul al XIX-lea () [Corola-website/Science/296603_a_297932]
-
pentru a deveni principala formă de compoziție instrumentale pe tot parcursul secolului al XIX-lea. O mare parte din muzica din secolul al XIX-lea a fost menționată ca fiind în stil romantic. Multi mari compozitori au trăit în această epoca;ii putem enumera pe Ludwig van Beethoven(Germania,Clasic,Romantic), Georges Bizet(Franta,romaantic), Brahms (Germania,romantic), Frédéric Chopin (Polonia, romantic) Franz Liszt(Ungaria), Niccolò Paganini(Italian), Franz Schubert(Austria) Piotr Ilyich Tchaikovsky (Rusia, romantic) Giuseppe Verdi(Italia,romantic) Richard
Secolul al XIX-lea () [Corola-website/Science/296603_a_297932]
-
ca director tehnic la "Uzinele de aviație" din Bristol, Anglia și a construit avioane cu elice de mare performanță, de concepție proprie. În următorii ani se întoarce în Franța, unde a construit un avion de recunoaștere 1916 foarte apreciat în epocă, prima sanie-automobil propulsată de un motor cu reacție, primul tren aerodinamic din lume și altele. În 1934 obține un brevet de invenție francez pentru "Procedeu și dispozitiv pentru devierea unui curent de fluid ce pătrunde într-un alt fluid", care
Henri Coandă () [Corola-website/Science/296590_a_297919]
-
(în greaca modernă "Αθήνα", "Athina" [singular], în greaca clasică "Ἀθῆναι", "Athēnai" [plural]) este capitala Greciei. a cunoscut o evoluție glorioasă, mai ales în Grecia Antică, fiind locuită de oameni încă din Epoca Bronzului și guvernată până în jurul anului 1000 î.Hr. de regi ionieni. Acropola din Atena a fost înscrisă în anul 1987 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. În Grecia Antică, numele Atenei era "Ἀθῆναι" , la plural, fiind legat de numele zeiței
Atena () [Corola-website/Science/296594_a_297923]
-
suferit vreo distrugere în preajma anului 1200 î.e.n., eveniment adesea atribuit unei invazii doriene, iar atenienii au susținut mereu că sunt ionieni „puri”, fără influență dorică. Atena a intrat însă într-o perioadă de declin, ca și multe alte așezări ale epocii bronzului, timp de 150 de ani după aceasta. Înhumările din Epoca Fierului, ale căror rămășițe au fost găsite la Kerameikos și în alte locuri, demonstrează că începând cu 900 î.e.n., Atena a devenit unul dintre principalele centre comerciale din regiune
Atena () [Corola-website/Science/296594_a_297923]