42,660 matches
-
în mântuirea prin poezie de frigul din om și din afara lui. Memoria zăpezii (1989) reia câteva dintre temele, motivele și stările lirice din Muzeul de iarnă, dar adâncind meditația și accentuând prezența existențialului în interiorul textelor. Poetul se abandonează „în voia poemului”, care are forța de a acapara „eul creator”. Cu Nostalgii interzise (1991), B. pare a intra într-o nouă vârstă lirică, în care formula poetică din cărțile anterioare se consolidează și se rafinează în mod evident. Cele două cicluri, Mănușa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285526_a_286855]
-
îi uită nici pe Constantin Brâncoveanu, Petru Cercel, Nicolae Bălcescu, Avram Iancu, cărora le închină, omagial, gânduri proprii, reconturând un tablou al mitologiei locale, integrată în spațiul liric. Lexicul, dar mai ales sintaxa lirică relevă aspirațiile religioase ale autorului, unele poeme părând a fi, nu atât prin conținut, cât prin atitudine, scurte predici morale. Coeziunea tematică a celor trei cărți, pe care T. le va considera de domeniul trecutului, este remarcabilă, vădind un poet cu program bine stabilit și atent urmat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290081_a_291410]
-
Contribuții privitoare la Vergiliu publică Gh. Guțu (Privire asupra cărții a II-a a „Eneidei”, 1962), Doina Filimon (Caracteristici ale comunicării în „Bucolice”, 1985) sau Gabriela Creția (La Triple initiation d’Énée, 1992-1994). Despre Hesiod scriu Adelina Piatkowski (Hesiod și poemele hesiodice în lumina unor cercetări recente, 1964, Concepțiile filosofice ale lui Hesiod și exegeza modernă, 1965) sau Simina Noica (Aspecte ale timpului mitic la Hesiod, 1970), iar despre Sofocle și Euripide - Dimitrie Marmeliuc (1970, 1966), Simina Noica (1967) și Florica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
pământ străin) și cu mai multe cronici literare. Hugo Friedman semnează articolul Încercare asupra comediei lui Caragiale „Scrisoarea pierdută”, iar Simeon C. Mândrescu prezintă pe larg lucrarea Românii în monumentele literare germane medievale de Em. Grigorovitza. Traducerile sunt ilustrate de poemele Blestemul bardului de Uhland și Veneția de Platen. Cu studii și comentarii istorice, folcloristice, lingvistice, psihologice, filosofice colaborează N. Iorga, Ovid Densusianu, D. Onciul, Simion Florea Marian, Ilie Bărbulescu, I. Todicescu, Gr. Tăușan. I.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289253_a_290582]
-
și monumentele funerare. Pietatea oscilează între două tendințe: o formă individuală, care duce la misticism, și mari ceremonii comunitare predici, procesiuni, patimi interpretate în piața din fața bisericilor (parvis) care exprimă aspirația la penitență și la mîntuire colectivă. Arta flamboyantă și poemele lui Francois Villon sînt reflectarea acestei epoci frămîntate. Tulburările sociale. Asemenea tensiuni duc la violență. În sate, după înfrîngerea de la Poitiers, țăranii din bogata Île-de-France se ridică împotriva neglijenței nobililor, a extorcărilor comise de militari și a fiscalității regelui: "jacqueria
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
puțin în arhitectură, comparativ cu pictura și arta decorativă: tablouri de Rubens pentru palatul Luxemburg, gravuri de Jacques Callot, catapetesme de biserici, decor pentru viața cotidiană, construcții efemere ca pompele funebre sau arcul de triumf pentru intrările regale. În literatură, poemele lui Saint-Amant sau ale lui Théophile de Viau țin de aceeași estetică, la fel ca și tragi-comediile imitate după spanioli, operele à l'italienne, baletele de curte. Dar, mai mult decît arta sau literatura, ceea ce poate fi calificat drept baroc
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
brațul meu drept, în carnea căruia le gravasem, întrucît pe vremea cînd mă încumetam la astfel de expediții, nu exista alt mijloc de a păstra asemenea date statistice prețioase. Neavînd însă destul spațiu și dorind să-mi rezerv pentru un poem, la care tocmai lucram, celelalte părți ale trupului îmăcar acelea care vor fi rămas netatuate), nu mi-am dat osteneala să înregistrez inch cu inch; de fapt inchurile nici nu-și au locul într-o măsurătoare ca asta, în care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
anul 1844, îndreptat împotriva "stanțelor epice" (Prințul romîn) ale lui Aristia. Citez numai începutul: "Bateți din palme, românilor, și strigați ura! căci în sfârșit, după o lungă-largă așteptare de vreo câteva mii de ani, v-ați învrednicit a dobândi un poem epic! ă Cum ar fi salutat un V. A. Ureche, în 1844, primul poem epic!î Veacul vostru de glorie au sosit sub figura unui tom în 8o plin de versuri sucite și de idei încă și mai sucite. Bucurați
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Bateți din palme, românilor, și strigați ura! căci în sfârșit, după o lungă-largă așteptare de vreo câteva mii de ani, v-ați învrednicit a dobândi un poem epic! ă Cum ar fi salutat un V. A. Ureche, în 1844, primul poem epic!î Veacul vostru de glorie au sosit sub figura unui tom în 8o plin de versuri sucite și de idei încă și mai sucite. Bucurați-vă, patrioților" etc..., după care urmează o bătaie de joc, căreia îi lipsește ironia
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Deviza-mi va fi cântec și poezie / Revărsând în cale numai veselie.” În sumar intră versuri și versificări patriotice, populare, religioase, soldățești. Sunt antologate poezii de Artur Stavri, N. Thomescu-Baciu, Iuliu Cezar Săvescu și mulți alții, ascunși sub pseudonime, printre poeme numărându-se, bunăoară, unele înscrise sub genericele „Mărășești” și „Mahalale”. Alte rubrici: „Satira zilei”, „Capitala”. M.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289248_a_290577]
-
drepți și încăpățânați, sugerează el - pentru a reprima balaurul minciunii. Pentru a da altă înfățișare confesiunii (care păstrează, în esență, accentul ei acut testamentar), inventează scrisori către marile spirite (Unamuno, Camus, Erasm, Proust, Seneca, Gide) și însoțește scrisorile imaginare cu poeme reflexive. Alt mod de a repune în dezbatere relația dintre creație și morala omului care scrie, dintre singurătate și suferință, suferință și iubire. Argumentele din Apărarea lui Galilei sunt reluate în epistola către Seneca, filosoful și sfetnicul lui Nero, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
ceea ce întreprinde B. se constituie fie ca o provocare intenționată, fie ca o reacție (uneori întemeiată, alteori umorală) ce întrece cu mult, în intensitate și „anvergură”, stimulul inițial. În liceu, fiindcă tânărul Tudor Vianu, „mai aparent genial”, compune și traduce poeme, B. încearcă să-l imite și se gândește să înceapă traducând din Baudelaire. Efectul nu e, din nefericire, cel scontat, dimpotrivă, Vianu îl „mortifică” prin ironii; și atunci novicele se va încăpățâna să-i demonstreze că poate „la rigoare simula
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
meșter zidar trăgându-se din mahalaua bucureșteană Omul de Piatră, fiu de român macedonean, se numise el însuși Ion Barbu. Luându-i numele, scriitorul va considera că e de datoria lui să-i lase glasul „să se facă auzit” în poemele sale de atmosferă balcanică. Aflat la doctorat în Germania, la Göttingen, sentimental-aprigul matematician-poet duce o viață de boem exuberant, insațiabil. Evoluează „ca un vultur” în domeniul cuceririlor erotice și le inventariază apoi scrupulos, nu ușor (datorită numărului lor), dar cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
fi transplantată pe sol românesc: mai întâi la Giurgiu și apoi la București, unde freneticul B. este profesor suplinitor de matematică. În timpul orelor predate, profesorul, indignat de „evidenta neștiință matematică” a elevilor, își regăsește uneori seninătatea pierdută citindu-le din poemele lui Poe, Mallarmé, Rimbaud, Rilke. La sfârșit de an, nu le strică acestora să li se predea, două-trei ore, filosofie matematică. Originalul profesor suplinitor ajunge asistent, conferențiar și apoi profesor universitar. Pentru el, „geometria elementară nu e numai o categorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Umanitatea”, „Cuvântul liber”, „România nouă”, „Contimporanul”, „Viața românească”, „Cugetul românesc”, „Cetatea literară”, „Hiena”, publică în 1921 După melci (plachetă ilustrată complet inadecvat, ca o carte pentru copii), intră în Antologia poeților de azi a lui Ion Pillat și Perpessicius cu poemele Păunul și Uvedenrode (1925), iar în istoria literaturii române cu volumul Joc secund (1930) - ce marchează, într-un mod simbolic, și sfârșitul carierei sale poetice. Eseurile și articolele sale critice pot fi grupate, din punctul de vedere al (vehemenței) ideației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
polemic, în contradicție. Poezia „tristă de însăși tristețea materiei” a lui Tudor Arghezi („fără mesagiu, respins de idee”), sincronismul lovinescian „ca o verzuie pastă”, cu a sa „durată curentă” ce se cere concurată printr-o poezie ridicată la totala depersonalizare, poemele în stil „pastiș sau pestriț” ale gândiriștilor, de la care B. se întoarce „cu un dezgust ilimitat”, noile curente poetice, avangardiste, în care, sub o „obraznică insurecție”, se ascund de fapt procedee zoliste, și deci o „iremediabilă ratare”; în fine, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
nu se ține cont de voința poetului însuși, extrem de atent la felul în care își alcătuiește volumul (și chiar la prezentarea grafică: dezamăgitoare în După melci, concordantă cu spiritul cărții în Joc secund) și comunicând prin ordinea ciclurilor și a poemelor un anumit mesaj. În al doilea caz, rămân în afara discuției numeroasele poeme pe care autorul nu le-a mai publicat, din varii motive (cel mai important: că nu-l exprimă întru totul), în volum. Pe de altă parte, o poezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
în care își alcătuiește volumul (și chiar la prezentarea grafică: dezamăgitoare în După melci, concordantă cu spiritul cărții în Joc secund) și comunicând prin ordinea ciclurilor și a poemelor un anumit mesaj. În al doilea caz, rămân în afara discuției numeroasele poeme pe care autorul nu le-a mai publicat, din varii motive (cel mai important: că nu-l exprimă întru totul), în volum. Pe de altă parte, o poezie atât de dificilă nu poate fi înțeleasă deplin (în măsura în care acest lucru e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
terminus. Astfel că cele două variante de analiză și interpretare trebuie creditate alternativ, urmărind mai întâi evoluția liricii lui B. până la punctul culminant reprezentat de Joc secund, și reproiectând apoi, prin interpretarea acestuia, lumini asupra traseului parcurs. Formal parnasiene, primele poeme (considerate, retrospectiv, simple „exerciții de digitație pentru poeziile de mai târziu”) acoperă de fapt cu perfecțiunea rece, austeră și convențională a modelului o energie - uneori chiar o înflăcărare - aproape romantică. Cultul formei e păstrat, ca la Hérédia, Leconte de Lisle
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
sinteza, pe spirala spiritului, dintre teză și antiteză. Sinteza de apolinic și dionisiac, aspirația către absolut și experiența intensă, orgiacă, a trăirii, tensiunea dintre un acolo, sus și un aici, jos se vor dovedi extrem de fecunde pentru lirica barbiană. Un poem se intitulează chiar Nietzsche, un altul, Panteism, se încheie cu două versuri definitorii („Cutremurând vertebre de silex ori granit, / Va hohoti, imensă, Vitala Histerie”); sufletul universal vorbește - și se exprimă - prin glasul „munților” (soliditate, „supremă încordare de granit”), al „lavei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
abstractizate, prezentate, cvasididactic, în felul unor imagini purificate de orice element străin, care le-ar putea altera coerența și deturna semnificația. Dintr-un alt unghi și într-o altă manieră poetică vor fi ele privite și „tratate” în După melci, poem care închide, practic, o etapă în creația lui B., deschizând o alta. Poezia capătă carnație epică, povestea devine un înveliș (plăcut la atingere) sub care pot fi descoperite, pe cont propriu, sensuri mai adânci, un substrat simbolic bogat. „Concluziile” nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
sufletului său mare către o făptură omenească, „regele ciupearcă” devine el însuși uman, ieșind astfel din propria perfecțiune, de făptură - ca și melcul cel „nătâng” - suficientă sieși. „Sfânt trup și hrană sieși, hagi rupea din el”: excepționalul vers dinspre finalul poemului Nastratin Hogea la Isarlâk condensează o întreagă filosofie. „Cu mâinile și gura aduse la genunchi”, încovoiat, încovrigat, Nastratin Hogea desenează, prin chiar trupul său, de carne și sânge, un cerc - adică un simbol al perfecțiunii; iar Isarlâkul ce-l asistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
o slavă stătătoare”. Acest Levant ideal, găsindu-și mulțumirea și justificarea în propria placiditate și stagnare, e, poate, „ultima Grecie”, acea Grecie impersonală și în afara istoriei, capabilă, după B., a face concurență „duratei curente”. Pitorescul anecdotic nu exclude așadar, în poemele narative barbiene, Ideea: dimpotrivă, se constituie ca un excelent „intermediar” al ei, un intermediar ce nu trebuie subestimat, căci, în cele mai reușite piese, valoarea plastică, extraordinară, ajunge chiar să o umbrească pe cea ideatică. Drumul către „țintă” este și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
căci, în cele mai reușite piese, valoarea plastică, extraordinară, ajunge chiar să o umbrească pe cea ideatică. Drumul către „țintă” este și el important, uneori mai important decât însuși țelul propus. Se ajunge astfel, câteodată, la „extremală” autoreferențialitate: într-un poem ca In memoriam, textul pare că se îmbată cu propriile sonorități, inventând un joc cu reguli stranii, inaccesibile, marcate grafic prin caractere italice: „Cir-li-lai, cir-li-lai,/ Precum stropi de apă rece/ În copaie când te lai; / Vir-o-con-go-eo-lig,/ Oase-închise-afară-n frig/ Lir-liu-gean, lir-liu-gean
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Ca trei pietre date dura/ Pe dulci lespezi de mărgean.” Una dintre cele mai frumoase strofe din poezia românească nu „comunică”, practic, nimic și nu poate fi nicicum analizată, raționalizată. E, acesta, un pas (îndrăzneț) către gratuitatea aproape pură din poemul Uvedenrode, ce încheie ciclul cu același titlu printr-o programatică îndepărtare de tot ceea ce poate să pară sens constituit, fixat, închegat. Poetul dă senzația că ascultă de un „singur instinct, al Cântului”: versurile sale sunt perfect ermetice, deschizându-se cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]