43,048 matches
-
fost de aproape 200 de partea manifestanților și de cel puțin 30 în rîndul soldaților. Guvernul îl trimite la Craiova pe generalul Gheorghe Magheru care se ocupa acum de reorganizarea armatei naționale. Generalul se bucura încă de stima craiovenilor și discursurile sale aplanează conflictul care ajunsese în pragul unui adevărat război civil în oraș. Administrația va instaura totuși, timp de 4 luni, starea de asediu în oraș. După aceste evenimente, Craiova s-a bucurat de atenția specială a guvernului, fiind considerat
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
de membri ai partidului comunist, veniți de la București pentru a stimula gruparea comunistă din Craiova aflată încă în stare incipientă. Printre însoțitori se afla și Nicolae Ceaușescu care revenea în orașul în care fusese judecat. Gheorghiu Dej a ținut un discurs îndreptat împotriva guvernului și membrilor din P.N.Ț. și P.N.L. Discursul s-a terminat printr-o bătaie generală între susținătorii diferitelor partide, bătaie pornită în momentul cînd Dej a cerut înlăturarea prin orice mijloace a guvernului, catalogînd ca inutile, alegerile
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
gruparea comunistă din Craiova aflată încă în stare incipientă. Printre însoțitori se afla și Nicolae Ceaușescu care revenea în orașul în care fusese judecat. Gheorghiu Dej a ținut un discurs îndreptat împotriva guvernului și membrilor din P.N.Ț. și P.N.L. Discursul s-a terminat printr-o bătaie generală între susținătorii diferitelor partide, bătaie pornită în momentul cînd Dej a cerut înlăturarea prin orice mijloace a guvernului, catalogînd ca inutile, alegerile prin vot democratic. Prefectul județului, colonelul Ilie Dimitriu, împreună cu profesorul Ilie
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
Alegerea lui Chișinevschi ca interlocutor nu era determinată doar de poziția sa în guvern. Spre deosebire de majoritatea celorlalte țări comuniste din estul Europei, în România nu se făcuseră schimbări majore în conducerea partidului comunist după moartea lui Stalin. Neinfluențat nici de discursul din 23 februarie al lui Nikita Hrușciov la Congresul al XX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, în care erau denunțate abuzurile lui Stalin și scoase în evidență urmările negative ale cultului personalității, nici de reacțiile din celelalte țări
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
au fost foștii deținuți politici din anii 1945-1954, cărora li se permisese revenirea în facultăți în anii 1955-1956, deși marea lor majoritate nu a fost implicată în mișcările protestatare. Această măsură a fost cerută explicit de Nicolae Ceaușescu într-un discurs ținut la București la 15 noiembrie 1956. Tot în aceeași perioadă, Virgil Trofin secretar al Comitetului Central al UTM cerea demascarea tuturor opozanților declarând: “Trebuie să știm câți dușmani există în țara noastră și încearcă să lupte împotriva partidului nostru
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
făcut aluzie la protestele studenților din România, afirmând că au existat "unele manifestări nesănătoase" printre studenți "în unele instituții de învățământ din România". El a felicitat Partidul Muncitoresc Român pentru modul rapid și eficient în care a rezolvat problema protestelor. Discursul le demonstra studenților care inițiaseră mișcările de protest că încercarea de a iniția un dialog pentru o destalinizare din România evita de fapt confruntarea problemei principale, că, fie sub Stalin sau sub Hrușciov, comunismul rămânea un sistem totalitar. Anul 1968
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
UTC și Ministru al Tineretului a prezentat o informare. Descriind sumar desfășurarea manifestației, Ion Iliescu a arătat și că la unele cămine ușile fuseseră încuiate, pentru a împiedica studenții care voiau să se alăture manifestației să iasă din cămine. În discursul său Ion Iliescu s-a declarat un adversar al oricăror manifestări cu caracter religios. "Cu organizarea colindelor, este lipsă de înțelegere, de formație ideologică a studenților. Cultivăm tradiții ale poporului, dar de ce în ajunul Crăciunului? Cât ar zice să i-
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
practicile față de care s-a slăbit incisivitatea, combaterea unor practici mistice: studenții merg și se căsătoresc la biserică și organizația nu ia atitudine! Își botează copilul la popă... Organizațiile noastre trebuie să contracareze unele manifestări, ca să fie instrumentul luptei ideologice". Discursul arată că, chiar atunci când nu participau la mișcări de protest, studenții se opuneau îndoctrinării politice și atitudinea lor de opoziție ajunsese să îngrijoreze clasa politică. Este de remarcat că, peste 12 ani, în fruntea acțiunilor de reprimare a studenților se
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
cel care concepea declarațiile de război. De asemenea, Sinedriul se ocupa de toate procesele care nu implicau pedeapsa capitală. Consiliul regal discuta toate deciziile importante care urmau să fie adoptate de rege. În rândul Consiliului funcționa pricipiile democratice ale egalității discursului ("isegoria") și libertății cuvântului ("parrhesia"), principii cărora se supunea și regele. După ce ultimul reprezentatnt al dinastiei Antiginide a fost înlăturat de romani în 167 î.Hr., iar Macedonia a fost reorganizată, se pare că Sinedrionul a continuat să mai existe, spre deosebire de
Macedonia Antică () [Corola-website/Science/306297_a_307626]
-
obține premiul municipal pentru poezie. La 4 martie 1945, este ales senator al republicii din partea provinciilor Tarapacá și Antofagasta. Se editează broșura "Salut Nordul și Stalingradul". Obține "Premiul Național pentru Literatură " în patria sa. La 30 mai rostește primul său discurs în Senat, editat apoi în "Patru discursuri". La 8 iulie 1945 devine membru al "Partidului Comunist" din Chile. La 15 iulie, pe stadionul "Pecaembú" din Săo Paulo ia parte la festivitatea de omagiere a lui Luis Carlos Prestes. La 30
Pablo Neruda () [Corola-website/Science/306437_a_307766]
-
martie 1945, este ales senator al republicii din partea provinciilor Tarapacá și Antofagasta. Se editează broșura "Salut Nordul și Stalingradul". Obține "Premiul Național pentru Literatură " în patria sa. La 30 mai rostește primul său discurs în Senat, editat apoi în "Patru discursuri". La 8 iulie 1945 devine membru al "Partidului Comunist" din Chile. La 15 iulie, pe stadionul "Pecaembú" din Săo Paulo ia parte la festivitatea de omagiere a lui Luis Carlos Prestes. La 30 iulie devine membru al "Academiei Braziliene de
Pablo Neruda () [Corola-website/Science/306437_a_307766]
-
membru al "Partidului Comunist" din Chile. La 15 iulie, pe stadionul "Pecaembú" din Săo Paulo ia parte la festivitatea de omagiere a lui Luis Carlos Prestes. La 30 iulie devine membru al "Academiei Braziliene de Literatură" din Rio de Janeiro, discursul de primire fiind rostit de Manuel Bandeira. La 18 ianuarie 1946 este decorat de guvernul Mexicului cu "Ordinul Vulturul Aztec". Cu prilejul candidaturii lui Gabriel Gonzáles la președinție, este numit șef al sectorului de propagandă națională. La 28 decembrie, printr-
Pablo Neruda () [Corola-website/Science/306437_a_307766]
-
27 noiembrie publică în "El Nacional" din Caracas (în Chile exista cenzura presei de la 4 octombrie) "Scrisoare intimă adresată unor milioane de oameni", motiv pentru care președintele Republicii Chile îi intentează un proces politic. La 6 februarie 1948 rostește un discurs în Senat, publicat apoi sub titlul ""Acuz"". La 3 februarie, Curtea Supremă aprobă destituirea lui Neruda din funcția de senator al Republicii. La 5 februarie tribunalul hotărăște arestarea sa. Începând de la această dată trăiește ascuns în Chile, scriind "Cânt general
Pablo Neruda () [Corola-website/Science/306437_a_307766]
-
candidat unic. În 1970 ia parte activă la campania electorală a lui Allende. După victoria "Unității Populare", când Allende devine președintele țării, Neruda este numit ambasador în Franța. În 1972 este invitat la New York la "Reuniunea Pen Clubului", unde ține discursul de deschidere și protestează împotriva blocadei la care Statele Unite ale Americii supuseseră țara sa. Începe să-și scrie "Memoriile". Renunță la funcția de ambasador la Paris și se întoarce în Chile, prilej cu care guvernul organizează în cinstea lui o
Pablo Neruda () [Corola-website/Science/306437_a_307766]
-
desfășurarea alegerilor prezindențiale la 7 iuanuarie 1990. Peste 95% din cei prezenți la vot s-au pronunțat pentru desființarea celulelor comuniste la locul de muncă și a gărzilor muncitorești, contabilizarea bunurilor partidului. La 21 decembrie, când Nicolae Ceaușescu ține ultimul discurs în fața mulțimii, Adunarea Națională votează la Budapesta dizolvarea sa și organizarea de alegeri libere pentru 25 martie 1990. Putem conchide că revoluția antisocialistă din Ungaria s-a caracterizat printr-o lipsă a manifestațiilor de stradă violente de orice fel, ceea ce
Sfârșitul regimului comunist din Ungaria () [Corola-website/Science/306477_a_307806]
-
intrat în comuniune deplină cu Biserica Romei. 1926 - Mișcarea catolică „Fede e Costituzione” (Credință și Constituțiune” începe publicarea „Sugestiilor pentru Octava de rugăciune pentru Unitatea Creștinilor”. 1935 - în Franța, abatele Paul Couturier, promovează „Săptămâna universală de rugăciune pentru unitatea creștinilor”; discursul său se baza pe rugăciunea pentru “unitate voită de Isus și cu mijloacele voite de El”. 1958 - Centrul “Unitatea creștină” din Lyon, Franța, începe pregătirea materialului pentru Săptămâna de rugăciune în colaborare cu comisia „Fede e Costituzione” a Consiliului ecumenic
Octava de rugăciune pentru unirea creștinilor () [Corola-website/Science/305795_a_307124]
-
decembrie 1989, regimul Ceaușescu este înlăturat, iar Dumitru Mazilu este eliberat din închisoare. În aceeași zi, Dumitru Mazilu ajunge la clădirea CC după grupul condus de Ion Iliescu. Mazilu a luat cuvântul din balcon, afirmând că vine din beciurile Securității. Discursul său este catalogat de către istoricul Alex Mihai Stoenescu ca un discurs "coerent, emoționant și foarte penetrant - adică exact ce dorea mulțimea - despre momentul pe care îl trăiau." Cele zece puncte ale programului Forumului Civic (propuse de către Dumitru Mazilu) au fost
Dumitru Mazilu () [Corola-website/Science/305843_a_307172]
-
din închisoare. În aceeași zi, Dumitru Mazilu ajunge la clădirea CC după grupul condus de Ion Iliescu. Mazilu a luat cuvântul din balcon, afirmând că vine din beciurile Securității. Discursul său este catalogat de către istoricul Alex Mihai Stoenescu ca un discurs "coerent, emoționant și foarte penetrant - adică exact ce dorea mulțimea - despre momentul pe care îl trăiau." Cele zece puncte ale programului Forumului Civic (propuse de către Dumitru Mazilu) au fost următoarele : Dumitru Mazilu apare apoi la Televiziunea Română, fiind desemnat la 26
Dumitru Mazilu () [Corola-website/Science/305843_a_307172]
-
desfășurarea holocaustului. Himmler zicea: „Grava decizie ce trebuie luată este ca acest popor să dispră de pe fața pământului... În teritoriile pe care le ocupăm problema evreiască se va rezolva pînă la finele anului. Speer este indicat de cîteva ori în discurs iar Himmler părea că i se adresa personal. În cartea " În interiorul celui de-al treilea Reich" Speer menționează interpelarea sa pentru oficiali (care a avut loc mai devreme în acea zi) dar nu menționează discursul lui Himmler. În 1971 istoricul
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
indicat de cîteva ori în discurs iar Himmler părea că i se adresa personal. În cartea " În interiorul celui de-al treilea Reich" Speer menționează interpelarea sa pentru oficiali (care a avut loc mai devreme în acea zi) dar nu menționează discursul lui Himmler. În 1971 istoricul american Erich Goldhagen a publicat un articol susținând că Speer a fost prezent la discursul lui Himmler: După Fest în biografia lui Speer: „Acuzațiile lui Goldhagen cu sigurașă au fost mai convingătoare” el nu a
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
treilea Reich" Speer menționează interpelarea sa pentru oficiali (care a avut loc mai devreme în acea zi) dar nu menționează discursul lui Himmler. În 1971 istoricul american Erich Goldhagen a publicat un articol susținând că Speer a fost prezent la discursul lui Himmler: După Fest în biografia lui Speer: „Acuzațiile lui Goldhagen cu sigurașă au fost mai convingătoare” el nu a plasat presupusele declarațiile incriminatoare legîndu-l pe Speer de holocaust între ghilimele atribuite lui Himmler, care erau de fapt inventate de către
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
legîndu-l pe Speer de holocaust între ghilimele atribuite lui Himmler, care erau de fapt inventate de către Goldhagen. Ca răspuns după cercetări profunde în Arhivele federale germane din Koblenz, Speer a zis că a părăsit Posen pe la amiază (cu mult înainte de discursul lui Himmler) pentru a pleca la cartierul general al lui Hitler la Rastenburg. În cartea În interiorul celui de-al treilea Reich publicată înaintea articolului lui Goldhagen, Speer amintește că în seara de după conferință, mulți oficiali ai Partidului Național-Socialist erau atît
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
ca să se îmbarce în trenul special care îi ducea la întîlnirea cu Hitler. Unul din biografii săi, Dan van der Watt, sugerează că asta implică în mod necesar că Speer trebuia să fie la Posen și că a asistat la discursul lui Himmler. Ca răspuns la articolul lui Goldhagen, Speer a pretins că în scrierea cărții În interiorul celui de-al treilea Reich el a comis o eroare raportînd acel incident care s-a întîmplat tot la Posen dar mai tîrziu cu
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
ca reacționar, iar desființarea lui a fost considerată ca un pas spre ușurarea controlului asupra procesului legislativ. Momentul convocării alegerilor a coincis cu cel al înrăutățirii relațiilor dintre Uniunea Sovietică și puterile occidentale și al izbucnirii Războiului Rece, marcat de discursul "Cortinei de fier" al lui Winston Churchill de pe 5 martie 1946. În acele momente, Aliații occidentali erau mai interesați să sprijine forțele anticomuniste din Grecia. Există teorii care afirmă că România a fost abandonată, de vreme ce țara părea pierdută pentru cauza
Alegeri generale în România, 1946 () [Corola-website/Science/305872_a_307201]
-
bulgar Gheorghi Dimitrov și iugoslav, Josip Broz Tito, nu a fost pe placul lui Iosif Vissarionovici Stalin, iar după ruptura iugoslavo-sovietică a fost abandonat definitiv. Pe 1 decembrie 1946, dr. Petru Groza inaugura ședințele noului Parlament unicameral al României. În discursul său, premierul își exprima credința că alegerile au deschis drumul pentru existența unui nou tip de legislativ și punea accentua că era important "să fie eliminat spectacolul trăncănelilor inutile și a ieșirilor personale din această Adunare, iar acești deputați să
Alegeri generale în România, 1946 () [Corola-website/Science/305872_a_307201]