42,645 matches
-
egalii săi. Tribunalul Mareșalilor s-a declarat incompetent să judece cauza iar "Camera Pairilor" a decis condamnarea sa la moarte pentru trădare. Membri ai "Camerei Pairilor" erau și o serie de mareșali, dintre care unii au refuzat vehement să îl judece pe Ney iar alții (Marmont, Pérignon, Sérurier, Victor, Kellermann) au fost de acord și au votat condamnarea la moarte. În ciuda apelurilor eroice pe care le-au făcut unii dintre notabilii vremii - Moncey, decanul de vârstă al mareșalilor, Davout, ministru de
Michel Ney () [Corola-website/Science/310322_a_311651]
-
Palace, după ce fusese eliminat pentru o lovitură aplicată fundașului advers Richard Shaw (după ce Shaw îl trăsese de tricou și scăpase nepedepsit), l-a lovit în stil „kung-fu” pe un fan al lui Crystal Palace, Matthew Simmons. Simmons avea să fie judecat pentru limbaj și comportament amenințător, și a atacat consiliul procurorilor după ce a fost găsit vinovat, sărind peste o bancă și aplicând o lovitură similară cu cea a lui Cantona. A fost condamnat la șapte zile în închisoare, dar a executat
Eric Cantona () [Corola-website/Science/310336_a_311665]
-
cu sânge rece în masă făptuite de forțele hitleriste în numeroase dintre țările pe care le-au cucerit și din care erau alungate treptat. Germanii vinovați de aceste crime trebuiau arestați și trimiși în statele mai înainte numite, unde trebuiau judecați de popoarele pe care le-au asuprit. În cazul germanilor ale căror crime nu puteau fi localizate concret din punct de vedere geografic, ei trebuiau judecați și condamnați printr-o decizie comună a guvernelor Aliaților. Declarația cu privire la atrocități a fost
Declarația de la Moscova () [Corola-website/Science/310359_a_311688]
-
cercetat niciodată dacă inventator este cel ce se declară. Cel care depune documentația este considerat a fi îndreptățit să dețină drepturile asupra patentului European. După acordarea brevetului European trebuie să urmeze o procedura națională în fiecare țară. Competența de a judeca este determinată în acord cu protocolul de recunoaștere privind patentul European. În cazul în care o decizie finală a unui tribunal național prin care documentația nu îndeplinește condițiile pentru a obține un patent european se aplica prevederile articolului 62 EPC
Inventator () [Corola-website/Science/310352_a_311681]
-
publice, dezbateri. Chiar pe 24 august 2007, "Marilena de la P7" a fost vizionat în premieră la Stockholm, în cadrul Zilelor filmului românesc (ediția a doua). Au fost prezenți atât români din diasporă, cât și spectatori suedezi. "Marilena de la P7" a fost judecat de jurnaliști ca un pretext de a evidenția fenomene sociale (prostituția, traiul prost în cartierele rău famate bucureștene ș.a.), unele filmări fiind considerate ca trimiteri la filmul documentar. În realitate, Cristian Nemescu a dorit ca publicul să își îndrepte atenția
Marilena de la P7 () [Corola-website/Science/309006_a_310335]
-
de un fragment din 1565 păstrat din dialogurile lui Massimo Trojano. La numai câțiva ani apare înregistrată trupa Gelosi, apoi tot atât de spontan ca jocul însuși, o mulțime de trupe: Accesi, Infiammati, Confidenti, Uniti, Desiosi, Diana etc. Textul commediei dell’arte judecat aparte, rupt de spectacol nu prezintă în sine o valoare artistică literară. Așa cum au susținut istorici de teatru- Toschi, Pandolfi, Sanesi - este sigur că schema generală a textului mergea pe linia unei popularizări a textului erudit, intrând aici recurgerea la
Commedia dell'arte () [Corola-website/Science/309104_a_310433]
-
populației locale. Acest proces a fost însoțit de modificări în modul de viață, în arta militară, structura socială, instituțiile politice și religia aborigenilor. Acest proces s-a intensificat in deosebi odată cu cucerirea teritoriului Manna de către medieni. Uniunea tribală a medienilor, judecând după mărturiile scrise asirieni, începând cu a doua jumătate a sec. IX î.e.n., s-a amplasat în principal în afara granițelor teritoriului din Azerbaidjanul de Sud. Numai o parte neînsemnată a acestuia era ocupată de regiunile din ținuturile estice din partea de
Manna () [Corola-website/Science/309167_a_310496]
-
producția meșteșugărească și s-a format cultura specifică. Izvoarele asire și urarte de la începutul mileniului I î.e.n. amintesc despre o mulțime de așezări, orașe, „orașe regești”, capitale cu fortărețe puternice, ziduri de apărare, citadele, palate, etc. Societățile Zamua, Allabri, Ghilzana, judecând după letopisețele împăraților asiri si după materialele arheologice, cunoșteau deja în sec. IX î.e.n. împărțirea pe clase. Acestea erau conduse de împărați și aveau capitale proprii. Despre împărțirea pe clase si inegalitatea materială din acea perioadă vorbesc mormintele marlite, hasanlușe
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
târziu, etnosurile locale reprezentau cultura etnică dominantă, forța economică și politică. La hotarul dintre mileniile II și I î.e.n., sau chiar la începutul mileniului I, în regiunile din partea de sud a Azerbaidjanului au apărut triburi noi, purtătoare a dialectelor iraniene. Judecând după mărturiile culturii materiale, regiunile nordice din Azerbaij se deosebeau puțin de majoritatea uniunilor de triburi din sudul Azerbaidjanului în ceea ce privește nivelul economic și cultural. În orice caz, la începutul mileniului I î.e.n., o majoritate însemnată a triburilor din raioanele din partea
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
consolidând pozițiile Albaniei pe plan extern. Conform datelor autorilor din antichitate care s-au păstrat până în zilele noastre, conducătorului Albaniei „i-a revenit ca moștenire câmpia albaneză cu partea ei muntoasă, începând de la râul Erax (Arax) până la cetatea denumită Hnarakert...”. Judecând după datele respective, tot malul stâng al râului Kura, de la cotitura râului Arax până la raionul actualei Acstafa, aparținea Albaniei. Chiar pe aceste locuri se aflau Otena (Utic), Țovdec, Gardman și câteva alte regiuni din Albania istorică. În anii 80-90 romanii
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
s-a format, în decursul timpului, o așezare care trăia, în special, din dreptul de a organiza târguri. În anul 1171 a fost menționat pentru prima dată Colegiul Asesorilor Populari din Münstereifel, care, din 1197 a avut autoritatea de a judeca pricinile legate de târg. În anul 1265 , Münstereifel a intrat în posesia stăpânitorilor din Bergheim, pentru ca în 1299 să fie menționată ca oppidum, adică "loc întărit". În anul 1317 este menționată pentru prima dată cetatea Münstereifel, iar în 1339 Margraful
Bad Münstereifel () [Corola-website/Science/309191_a_310520]
-
o carență într-un anumit tip de bias de încredere excesivă în sine care face ca majoritatea oamenilor să se considere mai atractivi decât sunt considerați (clasificați - "rating") de alții în realitate. Dimpotrivă, persoanele cu anorexie nervoasă par să-și judece mai realist propria atractivitate decât persoanele neafectate de anorexia nervoasă, adică ele nu posedă acest bias, înclinație augmentatoare a stimei de sine. 2. trăsături de personalitate: Persoanele cu anorexie nervoasă au fost găsite ca având anumite trăsături de personalitate considerate
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
regimului Antonescu. Astfel, Mocsony-Styrcea a putut asigura și legăturile dintre cei implicați în arestarea lui Antonescu. A lucrat apoi în centrala Ministerului Afacerilor Străine. Soția sa se refugiase din timp în Elveția. A fost arestat la 8 septembrie 1947, fiind judecat în „Procesul Maniu - Mihalache”. Spre deosebire de restul lotului, care a primit sentințe mari, Mocsony-Stârcea a fost condamnat de Tribunalul militar al Regiunii a II-a din București la doi ani de închisoare corecțională pentru omisiune de denunț (sentința nr. 1.988
Ioan Mocsony-Stârcea () [Corola-website/Science/310527_a_311856]
-
împărțire de manifeste antrirăzboinice și de desenarea de lozinci pe pereți în zona Univesității Ludwig Maximilians din München. Tinerii au fost descoperiți și arestați foarte repede. Trei conducători ai grupului - Hans Scholl, Sophie Scholl și Christoph Probst - au fost arestați , judecați sumar și executați. Aceeași soartă a avut-o și profesorul de muzică Kurt Huber și alți câțiva studenți. Apariția acestui grup a fost o surpriză pentru naziști, deoarece univesitățile fuseseră considerate fiefuri naziste încă din perioada în care Hitler se
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
să aterizeze la Berlin (pe la ora 15:00), un alt membru al conspirației prezent la Rastenburg, generalul Erich Fellgiebel, a telefonat și a raportat că Hitler a supraviețuit atentatului. Acest telefon a făcut ca majoritatea complotiștilor să-și piardă curajul, judecând, poate pe bună dreptate, că mobilizarea „Walküre” nu mai avea nicio șansă în condițiile în care lumea urma să afle că Hitler supraviețuise. Confuzia a sporit în momentul în care Stauffenberg a aterizat la Berlin și a telefonat de la aeroport
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
Hitler, i s-a dat de ales între sinuciderea cu cianură și procesul intentat la Tribunalul Poporului. Dacă ar fi ales să se sinucidă, familia nu ar fi fost victimă a represaliilor lui Hitler. Dacă ar fi ales să fie judecat, nu ar fi avut nicio șansă de scăpare, iar familia lui ar fi fost executată odată cu el. Stülpnagel a încercat de asemenea să se sinucidă, dar a supraviețuit și a fost mai târziu spânzurat. Câțiva complotiști au încercat să fugă
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
asemenea și bărbații și femeile puteau fi numiți druizi. În întreaga Galie, există două categorii de oameni, care au însemnătate și se bucură de o anumită considerație - druizii și cavalerii. Într-o anumită perioadă a anului, druizii se așază ca să judece, într-un loc consacrat ("In loco consecrato"), în ținutul canutilor (azi, Chartes), care este considerat că se află în centrul Galiei. Aici se adună de pretutindeni toți cei care au procese și se supun judecății și hotărârii druizilor. Druizii obișnuiesc
Druid () [Corola-website/Science/310685_a_312014]
-
Turnul Londrei în caz de frământări sociale. A fost ultimul mare program de fortificații la castel. Mare parte din instalațiile pentru artilerie și arme de foc care s-au păstrat datează din această perioadă. În timpul Primului Război Mondial, unsprezece persoane au fost judecate în ședință cu ușile închise și împușcate la Turn pentru spionaj. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Turnul a fost din nou folosit pentru a încarcera prizonieri de război. Unul dintre aceștia a fost Rudolf Hess, adjunctul lui Adolf
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
și a coloniilor portugheze de către Filip al IV-lea, în urma revoltei reușite a ducelui de Braganza. Carol a prezidat de asemenea cel mai mare "auto de fe" din istoria Inchiziției spaniole, în 1680, în care 120 de prizonieri au fost judecați și 21 condamnați la moarte prin ardere. O carte mare, bogat decorată, a fost publicată pentru a celebra evenimentul. Către sfârșitul vieții sale, în ceea ce a fost unul dintre puținele gesturi independente ale sale ca rege, Carol a creat o
Carol al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310732_a_312061]
-
cu anul 1945, toți participanții la manifestații anticomuniste au fost arestați. Membri ai organizațiilor de tineret ale partidelor istorice precum Partidul Național Liberal sau Partidul Național Țărănesc, ori partizani ai fostei Gărzi de Fier considerați a fi legionari au fost judecați abuziv și încarcerați, fiind condamnați la muncă silnică pe durate mari de timp sau la închisoare pe viață. În puține cazuri au fost condamnați la moarte. Aceștia au intrat ulterior într-un circuit de reeducare, în penitenciare precum Pitești sau
Uniunea Tineretului Comunist () [Corola-website/Science/310762_a_312091]
-
în cea mai înaltă treaptă din justiția românească, Prim Președinte al Înaltei Curți de Casație. Pensionat la 1 iunie 1938. Din toate funcțiunile statului, nici una—poate—nu reclamă atâtea însușiri și virtuți ca cea pe care o îndeplinește magistratura. A judeca pe semenul tău, a-i putea spune «ai dreptate» sau «n-ai dreptate», a dispune de onoarea, de averea, de viața lui... Ce sarcină grea și plină de răspundere! Când mă gândesc la lucrurile acestea—spunea Lamenais—mă cutremur!». În
Dimitrie Volanschi () [Corola-website/Science/310765_a_312094]
-
o formă familiară și ironică, exprimă totuși un adevăr tragic: «un juge a tout les droits sauf celui de se tromper». Unde e totuși judecătorul care ar putea spune: eu n-am greșit? Unii vorbesc de o artă de a judeca. Există oare arta aceasta? Într-o privință, poate, a existat odată, pe timpul pretoriului roman și al acelor străluciți jurisconsulți care puteau vorbi de o «ars aequi et boni». Dar secretul ei s-a pierdut de mult; astăzi dreptul a devenit
Dimitrie Volanschi () [Corola-website/Science/310765_a_312094]
-
un burghez bogat, care îl duce aproape de sinucidere și la o scurtă ședere într-un seminar teologic. După aceste întâmplări fuge cu o altă femeie, Ana Plácida, căsătorită la rândul ei cu un mare negustor. Veșnicul îndrăgostit este arestat și judecat, dar mai târziu se leaga definitiv de o altă femeie, căsătorindu-se. Nereușind să termine cursurile Academiei Politehnice din Porto, nici pe cele ale Școlii Medico-Chirurgicale, Cămilo se folosește de imaginația să decundă și de până să ușoară pentru a
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
după ce acesta a fost cucerit de niponi pe 13 decembrie 1937. Durata violențelor nu este bine definită, dar a fost de cel puțin șase săptămâni, până în februarie 1938. Gravitatea atrocităților japoneze este subiect de dezbatere, variind de la afirmațiile militarilor japonezi judecați în procesul de la Tribunalul militar internațional pentru Orientul Îndepărtat, care susțineau că pierderile de vieți omenești au fost de natură militară și că „ nicio astfel de atrocitate nu a avut loc”, până la afirmațiile chinezilor, care pretind că au fost uciși
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
acest loc, au decedat în detenție, părintele Teofan și alt ieromonah, Ghedeon. Părintele arhimandrit Nifon Marinache, astăzi octogenar, care a făcut parte din acest lot de arestați, a spus că a fost deținut 2 ani de zile fără să fie judecat și a fost dus la coloniile de muncă de la Canal, Capul Midia și Poarta Albă. În aceste colonii, erau formate detașamente de muncă din deținuți politici și câteva sute de preoți ortodocși de stil nou și vechi, catolici și greco-catolici
Meftodie Marinache () [Corola-website/Science/308805_a_310134]