42,328 matches
-
1368 domnitorul Vlaicu Vodă a confirmat privilegiile comerciale ale negustorilor brașoveni în Țara Românească (cel mai vechi privilegiu comercial acordat de un domn român, scris în limba latină). În același secol, Ungaria și-a dezvoltat la est de carpați o marcă de apărare împotriva raidurilor tătărești, structură statală bazată pe boieri etnici români. Denumită "Moldova", după râul ce curgea prin zona în care se afla nucleul ei, marca a devenit și ea independentă după ce un alt lider român din Regatul Ungariei
Relațiile dintre România și Ungaria () [Corola-website/Science/328923_a_330252]
-
latină). În același secol, Ungaria și-a dezvoltat la est de carpați o marcă de apărare împotriva raidurilor tătărești, structură statală bazată pe boieri etnici români. Denumită "Moldova", după râul ce curgea prin zona în care se afla nucleul ei, marca a devenit și ea independentă după ce un alt lider român din Regatul Ungariei, Bogdan, a trecut Carpații și i-a îndepărtat de la putere pe urmașii lui Dragoș. Relațiile între Ungaria și cele două state medievale românești s-au intensificat odată cu
Relațiile dintre România și Ungaria () [Corola-website/Science/328923_a_330252]
-
(în limba latină: limes Sorabicus; îm limba germană: Sorbenmark) a reprezentat o [[Marcă (teritoriu)|marcă] la frontiera estică a [[Francia răsăriteană|Franciei răsăritene]] care a existat între [[Secolul al IX-lea|secolele al IX-lea]] și [[Secolul al XI-lea|al XI-lea]]. Ea includea câteva ținuturi mărginite de tribul [[slavi|slave]] ale
Marca sorabă () [Corola-website/Science/325358_a_326687]
-
(în limba latină: limes Sorabicus; îm limba germană: Sorbenmark) a reprezentat o [[Marcă (teritoriu)|marcă] la frontiera estică a [[Francia răsăriteană|Franciei răsăritene]] care a existat între [[Secolul al IX-lea|secolele al IX-lea]] și [[Secolul al XI-lea|al XI-lea]]. Ea includea câteva ținuturi mărginite de tribul [[slavi|slave]] ale [[sorbi]]lor
Marca sorabă () [Corola-website/Science/325358_a_326687]
-
existat între [[Secolul al IX-lea|secolele al IX-lea]] și [[Secolul al XI-lea|al XI-lea]]. Ea includea câteva ținuturi mărginite de tribul [[slavi|slave]] ale [[sorbi]]lor. pare să fi inclus și partea estică a [[Thuringia|Thuringiei]]. Marca sorabă a fost consemnată uneori sub numele de "Marca thuringiană". Termenul de "Marca sorabă" apare în doar patru rânduri în "[[Annales Fuldenses]]" și sunt menționați doar trei conducători: ducii [[Poppo de Thuringia|Poppo]], [[Thachulf de Thuringia|Thachulf]] și [[Radulf al
Marca sorabă () [Corola-website/Science/325358_a_326687]
-
-lea]] și [[Secolul al XI-lea|al XI-lea]]. Ea includea câteva ținuturi mărginite de tribul [[slavi|slave]] ale [[sorbi]]lor. pare să fi inclus și partea estică a [[Thuringia|Thuringiei]]. Marca sorabă a fost consemnată uneori sub numele de "Marca thuringiană". Termenul de "Marca sorabă" apare în doar patru rânduri în "[[Annales Fuldenses]]" și sunt menționați doar trei conducători: ducii [[Poppo de Thuringia|Poppo]], [[Thachulf de Thuringia|Thachulf]] și [[Radulf al II-lea de Thuringia|Radulf al II-lea]] de
Marca sorabă () [Corola-website/Science/325358_a_326687]
-
XI-lea|al XI-lea]]. Ea includea câteva ținuturi mărginite de tribul [[slavi|slave]] ale [[sorbi]]lor. pare să fi inclus și partea estică a [[Thuringia|Thuringiei]]. Marca sorabă a fost consemnată uneori sub numele de "Marca thuringiană". Termenul de "Marca sorabă" apare în doar patru rânduri în "[[Annales Fuldenses]]" și sunt menționați doar trei conducători: ducii [[Poppo de Thuringia|Poppo]], [[Thachulf de Thuringia|Thachulf]] și [[Radulf al II-lea de Thuringia|Radulf al II-lea]] de [[Ducatul de Thuringia|Thuringia
Marca sorabă () [Corola-website/Science/325358_a_326687]
-
apare în doar patru rânduri în "[[Annales Fuldenses]]" și sunt menționați doar trei conducători: ducii [[Poppo de Thuringia|Poppo]], [[Thachulf de Thuringia|Thachulf]] și [[Radulf al II-lea de Thuringia|Radulf al II-lea]] de [[Ducatul de Thuringia|Thuringia]]. Comandanții Mărcii sorabe purtau titlul de "dux Sorabici (limitis)" în "Annales", dar și ca conți ("comites"), markgrafi ("marchiones") și duci de Thuringia ("duces Thuringorum"). Probabil a fost guvernată inițial de membri ai familiei de [[Babenberg]]. Granița dintre Thuringia și sorbi era stabilită
Marca sorabă () [Corola-website/Science/325358_a_326687]
-
în anii '30 ai [[Secolul al IX-lea|secolului al IX-lea]] nota: "Salam fluvium, qui Thuringos et Sorabos dividit" ("râul Saale, care separă pe [[thuringieni]] de [[sorbi]]"). [[Erfurt]] era principalul centru economic al [[Thuringia|Thuringiei]] răsăritene din acea vreme. Marca sorabă cuprindea probabil și ținuturile de la răsărit de Saale, ajungând până la [[Weiße Elster|Elster]] și [[Pleisse]], care să fi fost controlate prin mai multe castele construite în regiune. Marca sorabă era în mod frecvent destabilizată în [[secolul al IX-lea
Marca sorabă () [Corola-website/Science/325358_a_326687]
-
era principalul centru economic al [[Thuringia|Thuringiei]] răsăritene din acea vreme. Marca sorabă cuprindea probabil și ținuturile de la răsărit de Saale, ajungând până la [[Weiße Elster|Elster]] și [[Pleisse]], care să fi fost controlate prin mai multe castele construite în regiune. Marca sorabă era în mod frecvent destabilizată în [[secolul al IX-lea]] de către răscoalele din partea [[slavi]]lor, care erau tributari ai germanilor. În orice caz, în [[secolul al X-lea]], marca reprezenta o parte din vasta "[[marca lui Gero]]", între [[937
Marca sorabă () [Corola-website/Science/325358_a_326687]
-
castele construite în regiune. Marca sorabă era în mod frecvent destabilizată în [[secolul al IX-lea]] de către răscoalele din partea [[slavi]]lor, care erau tributari ai germanilor. În orice caz, în [[secolul al X-lea]], marca reprezenta o parte din vasta "[[marca lui Gero]]", între [[937]] și [[965]]. Pe parcursul acestei perioade, sorbii au fost reduși la condiția de servitudine, iar marca a fost în cea mai mare parte pacificată. După [[965]], ea a constituit o parte din [[Marca de Meissen]]. [[Categorie:State
Marca sorabă () [Corola-website/Science/325358_a_326687]
-
slavi]]lor, care erau tributari ai germanilor. În orice caz, în [[secolul al X-lea]], marca reprezenta o parte din vasta "[[marca lui Gero]]", între [[937]] și [[965]]. Pe parcursul acestei perioade, sorbii au fost reduși la condiția de servitudine, iar marca a fost în cea mai mare parte pacificată. După [[965]], ea a constituit o parte din [[Marca de Meissen]]. [[Categorie:State medievale]] [[Categorie:Germania medievală]]
Marca sorabă () [Corola-website/Science/325358_a_326687]
-
a constituit o marcă de frontieră în Germania medievală la granița cu Regatul Poloniei, existența ei fiind cuprinsă între secolele al X-lea și al XIV-lea. Teritoriul situat la răsărit de fosta "limes Sorabicus" a Franciei răsăritene, populat de către slavii veleți (luzacieni) și
Marca de Luzacia () [Corola-website/Science/325363_a_326692]
-
limes Sorabicus" a Franciei răsăritene, populat de către slavii veleți (luzacieni) și milcieni, a fost treptat cucerit până în 963 de către ducele de Saxonia Gero de Merseburg. Acesta a adăugat teritoriul cuprins între râurile Saale și Bóbr pentru a constitui astfel vasta "Marcă a lui Gero", pe care regele german Otto I "cel Mare" a recunoscut-o în 937. După moartea lui Gero din 965 și pierderea Mărcii de Nord în cursul răscoalei slavilor din 983, Luzacia a devenit centrul a ceea ce a
Marca de Luzacia () [Corola-website/Science/325363_a_326692]
-
Acesta a adăugat teritoriul cuprins între râurile Saale și Bóbr pentru a constitui astfel vasta "Marcă a lui Gero", pe care regele german Otto I "cel Mare" a recunoscut-o în 937. După moartea lui Gero din 965 și pierderea Mărcii de Nord în cursul răscoalei slavilor din 983, Luzacia a devenit centrul a ceea ce a mai rămas din Marca Saxonă de Răsărit ("Ostmark") sub markgraful Odo I. În vreme ce termenul de "Ostmark" s-a menținut în uz vreme de secole, Marca
Marca de Luzacia () [Corola-website/Science/325363_a_326692]
-
pe care regele german Otto I "cel Mare" a recunoscut-o în 937. După moartea lui Gero din 965 și pierderea Mărcii de Nord în cursul răscoalei slavilor din 983, Luzacia a devenit centrul a ceea ce a mai rămas din Marca Saxonă de Răsărit ("Ostmark") sub markgraful Odo I. În vreme ce termenul de "Ostmark" s-a menținut în uz vreme de secole, Marca Luzaciană a apărut ca unitate administrativă separată din 965, alături de alte mărci, precum Meissen, Merseburg și Zeitz. Divizarea dintre
Marca de Luzacia () [Corola-website/Science/325363_a_326692]
-
Mărcii de Nord în cursul răscoalei slavilor din 983, Luzacia a devenit centrul a ceea ce a mai rămas din Marca Saxonă de Răsărit ("Ostmark") sub markgraful Odo I. În vreme ce termenul de "Ostmark" s-a menținut în uz vreme de secole, Marca Luzaciană a apărut ca unitate administrativă separată din 965, alături de alte mărci, precum Meissen, Merseburg și Zeitz. Divizarea dintre Luzacia Inferioară și pământurile adiacente ale triburilor milcienilor din jurul orașelor Bautzen și Görlitz (mai târziu, Luzacia Superioară), pe atunci parte din
Marca de Luzacia () [Corola-website/Science/325363_a_326692]
-
centrul a ceea ce a mai rămas din Marca Saxonă de Răsărit ("Ostmark") sub markgraful Odo I. În vreme ce termenul de "Ostmark" s-a menținut în uz vreme de secole, Marca Luzaciană a apărut ca unitate administrativă separată din 965, alături de alte mărci, precum Meissen, Merseburg și Zeitz. Divizarea dintre Luzacia Inferioară și pământurile adiacente ale triburilor milcienilor din jurul orașelor Bautzen și Görlitz (mai târziu, Luzacia Superioară), pe atunci parte din Marca de Meissen, a avut loc în același secol. În 1002, mărcile
Marca de Luzacia () [Corola-website/Science/325363_a_326692]
-
Luzaciană a apărut ca unitate administrativă separată din 965, alături de alte mărci, precum Meissen, Merseburg și Zeitz. Divizarea dintre Luzacia Inferioară și pământurile adiacente ale triburilor milcienilor din jurul orașelor Bautzen și Görlitz (mai târziu, Luzacia Superioară), pe atunci parte din Marca de Meissen, a avut loc în același secol. În 1002, mărcile de Luzacia și de Meissen au fost cucerite de către regele Boleslau I al Poloniei, în timpul campaniei regelui Henric II-lea împotriva rebelului Henric de Schweinfurt. Succesorul lui Henric al
Marca de Luzacia () [Corola-website/Science/325363_a_326692]
-
mărci, precum Meissen, Merseburg și Zeitz. Divizarea dintre Luzacia Inferioară și pământurile adiacente ale triburilor milcienilor din jurul orașelor Bautzen și Görlitz (mai târziu, Luzacia Superioară), pe atunci parte din Marca de Meissen, a avut loc în același secol. În 1002, mărcile de Luzacia și de Meissen au fost cucerite de către regele Boleslau I al Poloniei, în timpul campaniei regelui Henric II-lea împotriva rebelului Henric de Schweinfurt. Succesorul lui Henric al II-lea, Conrad al II-lea a purtat două campanii, în
Marca de Luzacia () [Corola-website/Science/325363_a_326692]
-
Luzacia Superioară de la urmașul lui Boleslav, Mieszko al II-lea. Din timpul domniei regelui Henric al IV-lea, de la 1056, Luzacia a fost reîncorporată în Sfântul Imperiu Roman, formând una dintre cele patru diviziuni ale Saxoniei Superioare alături de Meissen, "Ostmark" (Marca Saxonă de Răsărit) și Zeitz. Aceste regiuni nu au fost de fiecare dată conduse de către markgrafi separați, ci erau mai degrabă diviziuni administrative. Luzacia și Ostmark erau guvernate împreună și până la urmă "Ostmark" a fost redus la puțin mai mult
Marca de Luzacia () [Corola-website/Science/325363_a_326692]
-
Luzacia Superioară și cea Inferioară au fost reunite, începând din 1136. Termenii de "Ostmark" și "Luzacia" au devenit interșanjabili în secolul al XII-lea, cu toate că în 1128 contele Henric de Groitzsch este consemnat ca markgraf de Ostmark, deși a primit Marca de Luzacia abia din 1131. Atunci când, în 1156 împăratul Frederic I "Barbarossa" l-a învestit pe Vladislav al II-lea al Boemiei cu Luzacia Superioară, teritoriul mărcii Luzaciei Inferioare a fost și mai redus, ca urmare a instituirii Mărcii de
Marca de Luzacia () [Corola-website/Science/325363_a_326692]
-
contele Henric de Groitzsch este consemnat ca markgraf de Ostmark, deși a primit Marca de Luzacia abia din 1131. Atunci când, în 1156 împăratul Frederic I "Barbarossa" l-a învestit pe Vladislav al II-lea al Boemiei cu Luzacia Superioară, teritoriul mărcii Luzaciei Inferioare a fost și mai redus, ca urmare a instituirii Mărcii de Landsberg, a Comitatului de Anhalt și a Ducatului de Saxa-Wittenberg. Din 1210, Luzacia Inferioară se afla în posesia markgrafilor de Meissen din Casa de Wettin. Atunci când markgraful
Marca de Luzacia () [Corola-website/Science/325363_a_326692]
-
primit Marca de Luzacia abia din 1131. Atunci când, în 1156 împăratul Frederic I "Barbarossa" l-a învestit pe Vladislav al II-lea al Boemiei cu Luzacia Superioară, teritoriul mărcii Luzaciei Inferioare a fost și mai redus, ca urmare a instituirii Mărcii de Landsberg, a Comitatului de Anhalt și a Ducatului de Saxa-Wittenberg. Din 1210, Luzacia Inferioară se afla în posesia markgrafilor de Meissen din Casa de Wettin. Atunci când markgraful Henric al IV-lea "cel Ilustru" a murit în 1288, teritoriile luzaciene
Marca de Luzacia () [Corola-website/Science/325363_a_326692]
-
(numită uneori și "Marca de Miśnia") a constituit o marcă de frontieră pe cuprinsul Germaniei medievale, situată în regiunea actualului land Saxonia din Germania. Desprinsă din "Marca lui Gero" în anul 965, ea a fost inclusă în Electoratul de Saxonia în 1423. a fost
Marca de Meissen () [Corola-website/Science/325377_a_326706]