42,660 matches
-
-se cu greu înțelegerii, dar, prin extraordinara lor eufonie, solicitând simțul auditiv: „Gasteropozi!/ Mult-limpezi rapsozi,/ Moduri de ode/ Ceruri eșarfă/ Antene în harfă: // Uvendenrode/ Peste mode și timp/ Olimp!” B. se apropie aici foarte mult de natura orfică a poeziei; poemul său nu mai narează un act necugetat de magie (precum După melci), ci, prin materia sa verbală, efectuează el însuși unul - de data aceasta, în urma unei intense concentrări. Ca un șarpe schimbând piei după piei, lirica barbiană se dispensează de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
fi o atitudine de vis și extaz, poezia trebuie să abandoneze accidentalul; ca să fie universală, impersonală, absolută, ea trebuie să-și ardă specificul, personalizarea și relativul din ea. Spre acest țel estetic tinde ciclul Joc secund, ce începe prin cunoscutul poem și se încheie printr-o strofă nu mai puțin antologică, deși mai puțin citată: „Dogoarea, podoaba: răsfețe/ Un secol cefal și apter./ - Știu drumul Slăbitelor Fețe./ Știu plânsul apos din eter” (Edict). „Dogoarea” mult prea omenească și „podoaba” mult prea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
cu potrivnicie. Astăzi pare sigur că dreptatea a stat de partea acelora, nu a mea. Poezia e încă valoare relativă. E vălul de aparențe și încântare, fâlfâitor deasupra lucrurilor, cum se definea din vechi” (Cuvânt către poeți, 1941). Încheiere, ultimul poem din Joc secund, aduce în același spațiu Isarlâkul pitoresc, târg hilar și balcan peninsular (și de-acum familiar), și un „Eptagon cu vârfuri stelelor la fel”, schițat de-a dreptul pe hârtie, după ultimul vers. Jocul „secund, mai pur” nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
corespondențele” din Paris ale lui N. Vaschide. Mult mai bogat este sectorul propriu-zis literar. Aici intră mai întâi producțiile redactorilor și ale celor apropiați redacției: Nichita Macedonski oferă (iscălind și Nik, Niki, Nikita, Pavel M. Florentin ori Paul Florentin) versuri, poeme în proză și schițe; Leontin Iliescu dă „peisaje”, lirică erotică, precum și multe sonete; Victor Bilciurescu e autorul unor amintiri despre literați cunoscuți; Nicolae Țincu e prezent cu poezii originale și traduceri (Ierusalimul liberat al lui Torquato Tasso), dar și cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
ziare și reviste clujene. Din 1973 este redactor și revizor la Dicționarul limbii române, în cadrul Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca, iar mai târziu cercetător științific. Este doctor în filologie (1998), cu o teză despre reinterpretarea poemului eminescian Luceafărul. Are contribuții științifice în domeniile semanticii, stilisticii, poeticii și semioticii, publicate în reviste științifice (inclusiv străine) și literare (unele semnate Rodica Popescu), precum și în volume colective, mai ales în Studii de eminescologie, Meridian Blaga ș.a. Colaborează cu poezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
mai ales în Studii de eminescologie, Meridian Blaga ș.a. Colaborează cu poezie la „Tribuna”, „Steaua”, „Familia”, „Orizont”, „Cahiers Bleus” ș.a. Ca poetă, debutează editorial în volumul colectiv Alfa ’87. Conceptul de text poetic integral, introdus de M. și aplicat exegezei poemului Luceafărul de Mihai Eminescu, în volumul Lumile „Luceafărului” (1999), urmărește configurarea procesului poetic luând în considerare textul definitiv și variantele, cu aplecare specială asupra hermeneuticii sensului textual. Lucrarea Lumile „Luceafărului” propune o analiză semantică sui-generis (prin teoria lumilor posibile), legitimând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
eroului se încadrează armonic. Fața cu numele Luceafăr aparține lumii create, câtă vreme fața cu numele Hyperion, apărut la un moment textual crucial, dezvăluie natura hyperionică congeneră Creator. Argumente pentru înlocuirea polarității eternului-efemer se găsesc în analiza versiunii genuine a poemului, cu relicve în forma antumă, din care M. izolează opoziția - de esență - între eternitatea increației și veșnicia ciclică a formelor existenței. Aceeași riguroasă investigație semantică deplasează accentele de semnificație în portretele pământenilor, Cătălina reprezentând o figură textuală emblematică, un fel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
cel naratorial abundă în recurențe ale acestei conjuncții). Demersul a fost secondat de o reeditare a tuturor variantelor și versiunilor manuscrise, într-o formă care să faciliteze nu numai consultarea lor, ci și urmărirea traseului ideilor și expresiei pe parcursul elaborării poemului („Luceafărul” - text poetic integral, 1999), ceea ce a constituit un instrument de lucru valoros pentru cercetătorii creației eminesciene. În anul următor va publica în colaborare și Dicționarul „Luceafărului” eminescian (2000), însoțit de comentarii poetico-analitice asupra fondului lexical și ideatic. Metoda este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
Pop, Telejurnalul de Cluj, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Mircea Borcilă, O analiză spectrală a „Luceafărului”, TR, 1999, 37-52; Felicia Șerban, O reinterpretare a „Luceafărului” eminescian, ST, 1999, 11-12; Mariana Neț, „Lumile «Luceafărului»”, LL, 2000, 1-2; Anca Andrei-Fanea, Tulburătoarele sensuri ale poemului eminescian, JL, 2000, 3-6; Constantin Cubleșan, Versiunile „Luceafărului”, LCF, 2000, 12; Cornel Munteanu, Semantica textuală în eminescologie, CL, 2000, 12; Mariana Neț, Integrala „Luceafărului”, JL, 2001, 5-10; Victor Cubleșan, Când critica devine artă poetică, ST, 2001, 5-6; Carmen Vlad, Textul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
punct de vedere administrativ, Remesiana făcea parte din Dacia Mediterranea, așezată între Dacia Ripensis și Dardania, iar din punct de vedere bisericesc, în vremea Sfântului Niceta, apartinea de Mitropolia de Tesalonic. Sursa externă principală, cu privire la viața Sfântului Niceta, o constituie Poemele XVII și XXVII ale Sfântului Paulin de Nola. Stilul poetic folosit de Paulin, spre a-și exprima dragostea față de un prieten drag, îngreuiază descifrarea faptelor istorice, dar nu le exclude. Dincolo de acest inconvenient, indicațiile geografice, etnografice și bisericești erau cunoscute
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Sfântul Paulin a fost impresionat de activitatea misionară a Sfântului Niceta și onorat să-l aibă pe acest mare ierarh în vizită la Nola, vizită pe care a ținut s-o cinstească în mod deosebit. În acest sens, în versurile Poemului XVII, de o rară gingășie, Sfântul Paulin își petrece prietenul cu gândul, la reîntoarcerea acestuia în Dacia cea îndepărtată, lăsând să vorbească inima sa. Sentimentele lui Paulin sunt sincere, fapt care arată că Poemul XVII, nu este o scrisoare de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
deosebit. În acest sens, în versurile Poemului XVII, de o rară gingășie, Sfântul Paulin își petrece prietenul cu gândul, la reîntoarcerea acestuia în Dacia cea îndepărtată, lăsând să vorbească inima sa. Sentimentele lui Paulin sunt sincere, fapt care arată că Poemul XVII, nu este o scrisoare de curtoazie, în urma primei vizite a lui Niceta la Nola, iar cele relatate sunt cunoscute din lungile convorbiri dintre cei doi prieteni. Ca evenimente istorice sigure din viața marelui misionar Niceta, reținem cele două
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a secolului al IV-lea și unii dintre ei și primul pătrar al secolului al V-lea. Nu cunoaștem cu claritate locul nașterii, educația primită și activitatea Sfântului Niceta până la primirea demnității de episcop. Totuși, Sfântul Paulin de Nola, în Poemul XVII: De reditu Nicetae episcopi, numește Remesiana „patria”, „orașul”, „orașul părintesc”, și „casă părintească”, a lui Niceta. Nu trebuie să ne surprindă folosirea limbii latine în scrieri și în vorbire de către episcopul din Remesiana, ținând cont de faptul că el
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Niceta este admirația sa față de lucrarea misionară a marelui ierarh de Remesiana. Paulin este mișcat și impresionat de efortul lui Niceta de a se desăvârși, de a se apropria cât mai mult de Dumnezeu. Citările numeroase scrpturistice în cele două poeme demonstrează dialogul teologic fructuos dintre cei doi ierarhi prieteni. În Poemul XVII, Sfântul Paulin precizează că Niceta petrecea o viață de adevărat monah „fugind de lume către bolta cerească”, urcând pe treptele crucii. El era numit pe bună dreptate „biruitor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Remesiana. Paulin este mișcat și impresionat de efortul lui Niceta de a se desăvârși, de a se apropria cât mai mult de Dumnezeu. Citările numeroase scrpturistice în cele două poeme demonstrează dialogul teologic fructuos dintre cei doi ierarhi prieteni. În Poemul XVII, Sfântul Paulin precizează că Niceta petrecea o viață de adevărat monah „fugind de lume către bolta cerească”, urcând pe treptele crucii. El era numit pe bună dreptate „biruitor al trupului”, deoarece se străduia prin necontenite exerciții spirituale să trăiască
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
prin necontenite exerciții spirituale să trăiască „în Hristos”, prin lumina unei credințe puternice. Datorită sfințeniei vieții și caracterului său integru, Paulin îl asocia pe Sfântul Niceta, în cea de-a doua vizită la Nola, cu Sfântul Felix, împărțind amândorora dedicația poemului aniversar pe care poetul îl oferea an de an Sfântului Felix. Niceta este înfățișat ca un stăpân al locului, purtându-se ca Sfântul Felix. În două rânduri, Paulin îl îndeamnă pe episcopul din Remesiana să țină locul Sfântului Felix. La
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
se grăbea să-i scrie unui alt prieten - Sever - înștiințându-l de vizita lui Niceta, „episcop venerabil și foarte învățat...care a venit din Dacia, fiind admirat pe merit de romani”. Totodată, poetul Paulin i-a adresat Sfântului Niceta două poeme. Cele două călătorii - la Roma și la Nola - sunt foarte importante pentru întărirea ecumenicității la cumpăna dintre secolele IV și V. Desigur că Sfântul Niceta, care avea o bogată experiență literară, misionară și sacerdotală, a fost în măsură să evalueze
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
concursuri nu numai de creații origami originale, ci și cluburi, situri pe internet în care se întâlnesc ideile celor care au transformat acest hobby într-o puternică pasiune. Că este o activitate folositoare și totodată înălțătoare ne-o dovedește și poemul următor, datorat lui Jane Hirschfield: “Inima ca origami Fiecare își are forma sa. Pentru dragoste, două rațe adormind împreună. Pentru curaj altruist, un cal de război. Pentru teamă de moarte, o zorea de o zi. Și în fiece an îndoită
?ABILIT??ILE PRACTICE by LOREDANA ?AR? () [Corola-publishinghouse/Science/83165_a_84490]
-
devenită pagina de „Literatură-artă-comentarii”, apar versuri, proze, texte critice și traduceri aparținând, în genere, unor tineri autori mai puțin cunoscuți. Aproape număr de număr se publică poezii de D. Florea-Rariște, A. G. Delafântânele și Eusebiu Camilar, ultimul, cel mai important, semnând poemele Bucurie, Sonet, Cântec de întristare, Rămas bun. Dintre prozatori se detașează, prin frecvența colaborării, Neagu C. (cu povestirile Colindă, Cândva, Icoană, Fragment), alături de care se pot reține numele lui D. Florea-Rariște, cu un fragment din romanul Conjugarea perifrastică, Dimitrie Gherasim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287295_a_288624]
-
scriitor pe care C. Varteniuc îl consideră în declin, acuzându-l că nu mai este „simpaticul povestitor al trecutului” și că s-a îndepărtat de „graiul lui Neculce și Creangă”. Rare sunt traducerile: povestirea Più presto! de Giovanni Papini, un poem de Charles Baudelaire și schița Vremuri trăite de Anton Cehov. Alți colaboratori: Ghedeon Coca, Em. Crainicu, V. Cohan, Toma Mugurel, Boris Baidan, Grigore I. Gavriliu, Coralia Racovitză, G. Marinescu-Fulga. I.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287295_a_288624]
-
specificul național, „arta din perspectiva comunismului”, „critica literară militantă”, ilustrarea principiului „politicul e pentru cultură combustibilul vital”. Totuși, alături de așa-zisa „artă cetățenească” sunt găzduiți poeți valoroși: texte din „caietul portocaliu” al lui Nicolae Labiș (inedite în numărul 51/1978), poeme din volumul Opere imperfecte de Nichita Stănescu sau versuri de Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Ioanid Romanescu, Negoiță Irimie, Aurel Rău, Mihai Ursachi, cât și pagini din Carl Sandburg (în transpunerea lui Mihnea Gheorghiu), Elena Văcărescu (traducere de Mihail Steriade) ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
olteni. Dacă în materie de teatru sau de proză încercările lui J. au rămas într-un anonimat cvasitotal, versurile n-au trecut neobservate, autorul obținând în 1942 și un loc doi la concursul de poezie al revistei timișorene „Fruncea”. Reunind poeme risipite în diferite publicații, plachetele semnate de J. preiau de obicei titluri din volumele anterioare, astfel încât ultimele două, intitulate Versuri, oferă o imagine completă a posibilităților lui de exprimare lirică. Poezia de început este una descriptivă, apelând deseori la versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287664_a_288993]
-
scripteur uzând de tehnica plagiatului, a dicteului automat și a hazardului obiectiv. Scriitorul-artist de talent și vocație, omul de litere cedează locul scriitorului-receptacol, scriitorului-nescriitor („Nu-mi fac o meserie din scris și n-am ambiții literare”, declara Tzara), pentru care poemul se scrie urmând rețeta: „Luați un jurnal/ Luați un foarfece/ Alegeți în acest jurnal un articol de lungimea pe care doriți s-o dați poemului dvs./ Decupați articolul/ Decupați apoi fiecare cuvânt/ puneți totul într-un sac/ Scuturați ușor/ Scoateți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
-mi fac o meserie din scris și n-am ambiții literare”, declara Tzara), pentru care poemul se scrie urmând rețeta: „Luați un jurnal/ Luați un foarfece/ Alegeți în acest jurnal un articol de lungimea pe care doriți s-o dați poemului dvs./ Decupați articolul/ Decupați apoi fiecare cuvânt/ puneți totul într-un sac/ Scuturați ușor/ Scoateți apoi fiecare tăietură una după alta/ Copiați conștiincios/ în ordinea scoaterii din sac...” Procedeele nu dispar, tehnica de construcție nu este repudiată; arta și noțiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
Viena, cum atestă amintirile, portretele și interviurile luate unor personalități pe care le-a cunoscut aici între 1917 și 1921. În 1915 și 1916, îi apăreau versuri în ziarul „Viitorul”, în 1918, în „Scena”; „Rampa” din 1920 îi va tipări Poemele către Ead, treizeci de sonete, traduceri din Anton Wildgans, precizându-se că B. „și-a completat educația literară în Germania”. În „Rampa”, ca și în „Adevărul literar și artistic” publică, pe lângă versuri de factură expresionistă, tălmăciri din R. M. Rilke
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]