42,660 matches
-
pentru atentat la pudoarea publică. B. continuă să scrie: două volume de poezie, Brom și Recviem, i se tipăresc în 1939 și 1945. Romanele anunțate în 1945, Șarpele cu ochelari și Parada elefanților, nu au mai apărut; manuscrisul culegerii de poeme Concert la contrabas s-a pierdut. Excentric, teribilist, cu ocupații care îl îndepărtau de literatură (avea un magazin de perdele și umbrele; în 1945, inginerul B., de la Oficiul de studii al Ministerului Economiei Naționale, era numit secretar general al Comisariatului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
Rilke, Richard von Schaukal, A. H. Klabund, Erich Mühsam, Alfons Petzold, Karl Spitteler, Ady Endre. Din Anton Wildgans, autor în a cărui experiență sufletească se regăsea, a dat o transpunere plină de pătrundere, într-o cizelare extremă, o recreație aproape: Poemele către Ead (la care a lucrat zece ani). B. a fost singurul nostru expresionist declarat. În ciuda unității de viziune, mijloacele poetului nu par prea sigure, numeroase fiind reminiscențele din Baudelaire, Arghezi, Blaga, Bacovia, chiar din Topîrceanu. Pregnanța și forța brutală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
1945), scris la moartea soției sale, glorifică iubirea limpezită, intrată în absolut, a cuplului, dar nici acum B. nu se poate opri să nu observe fondul obscur, ambivalent, al patimii, încât balansul continuu fascinație-blasfemie, adorație-insultă formează esența și a acestor poeme. Pentru că B. nu recunoaște altă materie literară în afara neliniștilor eului creator, a trăirii subiective, determinate, în viziunea lui, de fatalitatea sângelui, romanele Bagaj... și Pensiunea doamnei Pipersberg au un nucleu autobiografic (liric, totodată), fiind părți ale aceluiași tot: jurnalul intim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
pe un fir, care exprimă eul psihologic și meandrele intuiției, amintiri din copilărie sau din război, portrete ale prietenilor (între aceștia - cadrul, în Pensiunea..., fiind Viena anilor 1920 -, Erich Kästner, reprezentantul „noii obiectivități”, Peter Altenberg, pictorul Egon Schiele), fragmente de poeme, tablouri de un realism dur, dar și altele, fantastic-onirice ori halucinante. Straniul și un comic hâd întovărășesc dialogul lui Ramses cu propria-i conștiință. El însuși este o reușită figură caricaturală. Personajul, slăbănog, strâmb, evoluează între tragic și ridicol, când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
și pref. Mioara Apolzan, Cluj-Napoca, 1984; Brom, București, 1939; Recviem, București, 1945. Traduceri: [R. M. Rilke, Charles Baudelaire, Richard von Schaukal, A. H. Klabund, Erich Mühsam, Ady Endre, Alfons Petzold, Karl Spitteler], în Lada cu năluci, București, 1932; Anton Wildgans, Poemele către Ead, București, 1933; [Franz Werfel, Ady Endre], în Pensiunea doamnei Pipersberg, București, 1935. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, V, 317-318, VI, 68-70, XI, 132-135; Al. A. Philippide, „Poemele către Ead”, ALA, 1933, 640; Aderca, Contribuții, II, 349-351, 390-392; Podoleanu, 60
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
Alfons Petzold, Karl Spitteler], în Lada cu năluci, București, 1932; Anton Wildgans, Poemele către Ead, București, 1933; [Franz Werfel, Ady Endre], în Pensiunea doamnei Pipersberg, București, 1935. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, V, 317-318, VI, 68-70, XI, 132-135; Al. A. Philippide, „Poemele către Ead”, ALA, 1933, 640; Aderca, Contribuții, II, 349-351, 390-392; Podoleanu, 60 scriitori, I, 49-50; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 179; Călinescu, Ist. lit. (1941), 815-816, Ist. lit. (1982), 900-901; Crohmălniceanu, Literatura, I, 537-543; Sașa Pană, H. Bonciu, ALR, 114-122
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
la rândul lor de o criză politică, care au pus la îndoială pentru prima dată triumfalista ireversibilitate a comunismului, teoretizată până la refuz în toate statele unde experimentul bolșevic se desfășurase cu succes. Săptămânalul Nowa Kultura publica în august 1955 un poem care a devenit expresia culturală clasică a insatisfacțiilor existente în societatea poloneză. Autorul "Poemului pentru adulți", Adam Ważyk, vechi membru de partid și intelectual marxist, expunea în versuri o critică incisivă a feloniilor de care PMUP se făcea vinovat în fața
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
dată triumfalista ireversibilitate a comunismului, teoretizată până la refuz în toate statele unde experimentul bolșevic se desfășurase cu succes. Săptămânalul Nowa Kultura publica în august 1955 un poem care a devenit expresia culturală clasică a insatisfacțiilor existente în societatea poloneză. Autorul "Poemului pentru adulți", Adam Ważyk, vechi membru de partid și intelectual marxist, expunea în versuri o critică incisivă a feloniilor de care PMUP se făcea vinovat în fața muncitorilor, studenților și chiar a membrilor de partid care își canalizaseră întreaga energie în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
consum, Ważyk ironizează încercările propagandei de a le transforma în succese ale "construirii socialismului". Costisitoarele avioane cu reacție ale armatei poloneze sunt prezentate în această lumină. Când nu vrem să discutăm sincer despre pământ/ atunci spunem: Cerul nu este gol". Poemul se termină cu o listă de revendicări ferme, toate însă exprimând probabil convingerile socialiste ale autorului sau dorința acestuia de a își vedea poemul publicat avansate prin partid, nu în afara sa. "Cerem pe acest pământ,/ pentru oamenii suprasolicitați,/ chei pentru
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
această lumină. Când nu vrem să discutăm sincer despre pământ/ atunci spunem: Cerul nu este gol". Poemul se termină cu o listă de revendicări ferme, toate însă exprimând probabil convingerile socialiste ale autorului sau dorința acestuia de a își vedea poemul publicat avansate prin partid, nu în afara sa. "Cerem pe acest pământ,/ pentru oamenii suprasolicitați,/ chei pentru uși deschise,/ camere cu ferestre,/ pereți care nu putrezesc,/ ură pentru micile documente,/ timp uman sfânt,/ o întoarcere acasă sigură,/ o simplă distincție între
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pe acest pământ,/ pentru oamenii suprasolicitați,/ chei pentru uși deschise,/ camere cu ferestre,/ pereți care nu putrezesc,/ ură pentru micile documente,/ timp uman sfânt,/ o întoarcere acasă sigură,/ o simplă distincție între cuvinte și fapte". Ultima strofă constituie practic esența poemului, și anume onestitatea înșelată a muncitorilor care nu cer altceva decât un catharsis al partidului, o reasumare, autentică de această dată, a rolului său de avangardă. "Facem cereri pe acest pământ,/ pentru cei care nu au aruncat zaruri,/ pentru care
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
aruncat zaruri,/ pentru care un milion au pierit în bătălie:/ pentru un adevăr clar,/ pentru pâinea libertății,/ pentru rațiune arzândă,/ pentru rațiune arzândă./ Cerem aceste lucruri în fiecare zi./ Le cerem prin intermediul Partidului" (Zinner: 1956, 41-48). Așa cum era de așteptat, poemul lui Ważyk a fost denunțat virulent de către scriitorii afiliați regimului împreună cu conducerea PMUP, fiind catalogat drept o ""isterie infantilă"" (Constantin: 2006a, 257). Cu toate acestea, curentul pro-reformist nu a putut fi stopat; din contră, a căpătat amploare odată cu susținerea sa
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
oamenilor se împletesc într-o grotească imagine. Mie mi s-a părut cu totul remarcabil că un regizor atât de tânăr să înțeleagă mecanismul și să-i dea o formă scenică, o imagine atât de relevantă. Îmi amintesc de un poem al lui Evtusenko, care afirmă că, deși mort, Stalin are o linie telefonică directă, din mausoleu până la Kremlin. Radu PENCIULESCU Lumina scenei, umbra școlii Alexa Visarion, încă din spectacolul său inaugural, Cartofi prăjiți la orice de Arnold Wesker, și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
-mi proiecție a scenariului Zidirea. Aceleași elemente cu propensiune spre simbol, același ritm... Și aceeași greutate existențială, susținută, pe direcție comună, dar cu sensuri opuse: Zidirea vizează arhetipul, explicit structura profundă, Ana, lumea derizoriului, dar implicit structura profundă a unui poem cinematografic. ... și film de actualitate... Am numărat cadrele începînd cu genericul. Și mărturisesc aici că încă din primele patru minute densitatea simbolurilor și punerea deja în pagină a poeticii filmice m-au copleșit. Liftul care urcă descoperă zidul. Zidul Casei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a vieții noastre teatrale." (George Banu) 1973 MEȘTERUL MANOLE Lucian Blaga Teatrul Național Cluj-Napoca ...Meșterul Manole are o semnificație adâncă [...]. Condiția lecturii prealabile e importantă, fiindcă trebuie spus de la bun început că Alexa Visarion propune o formulă proprie în abordarea poemului dramatic, un decupaj regizoral în care a integrat cu o funcție accentuat demonstrativă scenografia lui Vittorio Holtier, și într-o mare măsură răspunsurile actorilor. Așadar o montare "de autor", firească în operația frecventă de recitire a clasicilor, ce ilustrează în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
scurt timp, de bagajele terestre. (Magda Mihăilescu) Visarion, "Ana" și subsemnatul O gîndire spusă sau scrisă se numește propoziție", ne spunea, cu stăruință Doamna Bruckner, învățătoarea mea, iar noi, cei din clasa întîia ori a doua, precum elevii din faimosul poem al lui Jacques Prévert, repetam în cor, ascultători și disciplinați, dar fără urmă de convingere, urmărind intens ori o rază de soare ori zborul vreunei muște rătăcită într-o clasă ce se nevoia, prin anii '50, în Ploieștiul natal, în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Visarion aduce în față povestea unui bărbat în pragul bătrâneții singur și obsedat din tinerețe de ideea realizării unui film inspirat de legenda Meșterului Manole și a unei tinere din Republica Moldova, ajunsă printr-o întâmplare nefericită prostituată. Rezultatul este un poem cinematografic, un film testamentar (după cum îl numește autorul său) marcat de temele obsesive ale artistului Alexa Visarion: creația ca dar, singurătatea, moartea ca partener... Acest scenariu este ultima variantă dintr-o serie de cinci care tratează mitul creației din Meșterul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a devenit, în bună măsură,cunoscută cu timpul și în țara noastră, datorită cronicarilor români și literaturii de specialitate. Astfel, cronicarul Miron Costin, în "Carte despre prima colonizare" (1686), descria orașele înființate de Alexandru cel Mare, pe Valea Indusului. În poemul de versuri "Viața lumii", Miron Costin descria cuceririle lui Cyrus în India. Într-o colecție de manuscrise, care datează din anul 17002, se evidențiază "Povestirea despre țările și imperiile care existau în Asia", din care cititorii români primeau primele informații
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
presupunea și un rol autoritar în explicarea și completarea Coranului. Caracterul s]u, lupta, milă și eventualul s]u succes, i-a determinat pe musulmani s] văd] rolul lui Mohamed drept paradigmă și pecetea profeției. Exist] o bogat] tradiție a poemelor de sl]vire a Profetului în toate limbile vorbite de musulmani, fapt care înt]rește atât angajamentul acestora de a întrece comportamentul s]u, cât și sentimentul de afinitate și iubire pentru El și familia Sa. Pentru musulmani, mesajul din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din acest num]r. Din p]câte, din acest efort au r]mas puține urme: nu s-a p]strat nici o oper] a lui Chrysippos, iar de la Epicur au r]mas doar trei sumare și o colecție de „doctrine cheie”. Poemul lui Lucrețiu, Despre natura lucrurilor, ne ofer] o prezentare destul de complet] a principiilor epicureice, deși nu prezint] multe informații cu privire la doctrina etic], iar Cicero ilustreaz], într-un mod foarte competent, tr]s]turile centrale ale sistemului epicureic, ale stoicismului, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Bat străzile dragului oraș atît de maculat încă de vulgaritate poate găsesc pata de culoare. Voi intra chiar acum aici, în buticul ăsta civilizat și-mi voi cumpăra... o portocală. 1 noiembrie " Se credea ales de Dumnezeu. Auzise voci. Citise poemul Oberon de Wieland, mai ales pe Schiller, pe sentimentalul Schiller... și devenise un fel de Ioana d'Arc". Cam ăsta e, în mare, portretul "moral" al celui care voia să-l suprime pe Napoleon, Friedrich Staaps, în 1809. Din perspectiva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Lesnea trăia în țara plină de umor, în care el însuși era de-un haz teribil: epigramele lui în triluri de soprană erau de-o spontaneitate delirantă la mesele noastre neîntrerupt hlizite. Dar... dar... O strofă, doar una, din îndoliatul poem din 1965: Stau întristați bărbați, femei/ Lumina peste frunți se frînge/ Cu lacrimi mari de ghiocei/ Pămîntul primăverii plînge. Poetul (care venea dinspre anturajul aristocrat al Vieții Românești) se deda, ocazional, conjuncturii funeste, în timp ce congeneri de-ai lui tragica elită
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
facultăților de cunoaștere. Doar prin funcția sa "imaginativă", prin schematismul timpului, în termenii lui Kant, conștiința transcendentală, în unitatea sa, asigură constituie cunoașterea.215 Poate nu este deloc întâmplător nici faptul că la începuturile istorice ale filosofiei românești, într-un "poem filosofic" al lui Miron Costin, Viiața lumii, este tematizat tocmai timpul. Desigur, este vorba despre transpunerea poetică a unor reprezentări cu totul obișnuite asupra timpului: trecerea sa ireversibilă, urmele pe care le lasă în viața omului, moartea ca sfârșit temporal
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la prezentuire, neluând și sensul chemării trecutului și al survenirii viitorului, timpul-noroc este lipsit de structură conceptuală; dar nu poate fi redus, pentru aceasta, nici la statutul de simplă reprezentare asupra timpului, dat fiind faptul că pentru aceasta avem, în poemul lui Miron Costin, "vremea" trecătoare. De fapt, ținând seama de ambele sensuri, poate chiar de unitatea lor, putem vorbi despre un concept al timpului; statutul din urmă este desăvârșit prin gândul în-ființării (al schimbării cursului vremii, al constituirii kairotice, al
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nevoia de a se manifesta, într-o încercare de terapie prin poezie. SCRIERI: Pași spre lumină, București, 1935; Tablouri și cântece din călătoria mea, București, 1938; Slove desculțe, București, 1939; D. Th. Neculuță, București, 1940; Daruri pentru cocioabe, București, 1944; Poeme de ieri și de azi, București, 1951; Cântece pentru Sanda, București, 1956; Dragoste de viață, București, 1956; Pași spre lumină, îngr. Romulus Vulpescu, pref. Ion Bănuță, București, 1963; Pasărea de stea, pref. G. G. Ursu, București, 1971. Repere bibliografice: Barbu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]