41,558 matches
-
abrupt al căii ferate la Oosterbeek și Wolfheze și s-au adunat în formații improvizate în pădurile de la sud de locație, unde cei mai mulți dintre militari au petrecut noaptea. Câteva subunități germane i-au urmărit pe aliați în drumul peste calea ferată, iar un batalion SS a reușit să ajungă la Wolfheze, unde a fost însă decimat de un raid al avioanelor germane. În după-amiaza acestei zile, RAF a executat prima misiune importantă de reaprovizionare, folosind 164 de avioane de transport pentru
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
plută nu a fost adusă pentru traversare, și au fost nevoiți să se retragă la Driel, unde au organizat o linie defensivă. În timpul nopții, soldații germani de la sud de Rin au organizat o linie de blocare de-a lungul căii ferate, făcând joncțiunea cu subunitățile SS spre sud, realizând o linie defensivă împotriva unui posibil atac al polonezilor pentru cucerirea podului rutier. Polonezii săpaseră tranșee la Driel, iar tancurile germane nu au reușit să manevreze în așa fel încât să îi
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
se întinde de la Portul Vechi și până la "Honingerdijk", acolo unde strada devine "Abram van Rijckevorselweg". Bulevardul Maas oferă o vedere ideală a panoramei orașului în zona marelui cot al Meusei. Până în 1953, în locul Bulevardului Maas se afla gara de cale ferată Rotterdam Maas. După inundațiile din 1953, în zonă au fost construite diguri de protecție mai înalte. Cel mai înalt dig a devenit Bulevardul Maas, care a depășit fostul dig de est. Bulevardul Maas respectă înălțimea minimă admisibiă a digurilor din
Bulevardul Maas (Rotterdam) () [Corola-website/Science/336733_a_338062]
-
a 5-a de infanterie canadiană a fost practic anihilat în timpul unui atac eșuat. Atacul avea să fie reluat de regimentul de infanterie scoțiană „Calgary”, de data aceasta cu mai mult succes. Canadienii au reușit să cucerească stația de cale ferată Korteven, la doi kilometri nord-est de Woensdrecht. Alte lupte grele au avut loc la Woensdrech, dar pe 16 octombrie, această localitate avea să fie cucerită, întrerupând legătura terestră dintre Zuid-Beveland și Walcheren. În cele din urmă, se poate afirma că
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
și altele, cum ar fi Colorado, folosind „highway”. În 1903, a devenit prima persoană atestata care a condus o mașină de la Sân Francisco la New York, folosind o rută care cuprindea drumuri de pământ, poteci de vite, si terasamente de cale ferată. Călătoria lui, relatata în presă, a devenit o senzație națională și a dus la cereri pentru realizarea unui sistem de drumuri de lungă distanță. La începutul deceniului anilor 1910, au început să apară organizații pentru —cea mai vizibilă fiind —ele
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
față de uciderea sau rănirea animalelor sălbatice poate provoca leziuni la oameni și pagube materiale. Structuri similare pot fi folosite pentru animale domestice, cum ar fi tunelurile pentru bovine. Fragmentarea habitatelor apare atunci când oamenii construiesc bariere, cum ar fi drumuri, căi ferate, canale, linii electrice și conducte care pătrund și divizează habitatul faunei sălbatice . Dintre acestea, drumurile sunt cele mai răspândite și au cele mai pronunțate efecte negative . Oamenii de știință estimează că sistemul de drumuri din Statele Unite ale Americii impactează asupra
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
Jos au contribuit la creșterea substanțială a nivelului populației pe cale de dispariție a viezurelui european. Cel mai lung viaduct pentru animale, în apropiere de Crailo în Țările de Jos, are 800 m și se întinde peste o autostradă, o cale ferată și un teren de golf. Ecoductele sunt din ce în ce mai frecvente în Canada și Statele Unite ale Americii. Ecoducte recognoscibile se găsesc în Parcul Național Banff din Alberta, unde pasaje cu vegetație asigură trecerea în siguranță peste Șoseaua Trans-Canadiană urșilor, elanilor, cerbilor, lupilor
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
mai lungă ecoduct din lume, numit Natuurbrug Zanderij Crailoo (podul natural de la carieră de calcare de la Crailo) . Structura masivă, finalizată în anul 2006, are 50 m lățime și peste 800 m lungime și se întinde pe o linie de cale ferată, un business park, un râu, un drum, și un complex sportiv . Monitorizarea este în prezent în curs de desfășurare pentru a examina eficacitatea acestui proiect inovator, care combină protecția a faunei cu dezvoltarea urbană. Cel mai vechi ecoduct olandez este
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
amplasată în centrul pieței, au fost plantați copaci de-a lungul pieței și a fost instalat un sistem de iluminat. Piața Omonia era centrul vieții sociale și culturale a orașului Atena, deoarece aici se afla punctul de pornire al căii ferate și existau numeroase hoteluri în apropiere. Construirea căii ferate subterane între Pireu și Atena în perioada 1925-1930 a necesitat reproiectarea pieței. Piața Omonia a dobândit o formă circulară și au fost amplasate coloane de marmură la intrările în stația de
Piața Omonia () [Corola-website/Science/336890_a_338219]
-
a lungul pieței și a fost instalat un sistem de iluminat. Piața Omonia era centrul vieții sociale și culturale a orașului Atena, deoarece aici se afla punctul de pornire al căii ferate și existau numeroase hoteluri în apropiere. Construirea căii ferate subterane între Pireu și Atena în perioada 1925-1930 a necesitat reproiectarea pieței. Piața Omonia a dobândit o formă circulară și au fost amplasate coloane de marmură la intrările în stația de metrou. Piața a început să semene cu piețele centrale
Piața Omonia () [Corola-website/Science/336890_a_338219]
-
o formă circulară și au fost amplasate coloane de marmură la intrările în stația de metrou. Piața a început să semene cu piețele centrale ale marilor orașe europene și a dobândit un rol comercial important. Ca urmare a existenței căii ferate subterane a fost necesar să fie instalat un sistem de ventilație subterană și, în 1931, primarul Spiros Merkouris a propus amplasarea a opt sculpturi reprezentând muzele mitologice pentru a acoperi gurile de aerisire ale metroului atenian. Deși problema a fost
Piața Omonia () [Corola-website/Science/336890_a_338219]
-
se apropiau. La cartierul general al garnizoanei se afla în acel moment un singur ofițer - un căpitan - care a început organizarea militarilor și distribuirea de muniție. El a trimis mai multe subunități pentru apărarea podurilor, celor trei stații de cale ferată și apropiere și pentru respingerea germanilor a căror debarcare fusese raportată în diferite zone ale orașului. Acțiunile olandezilor i-a obligat pe germani să își consolideze pozițiile din jurul podurilor. Primele acțiuni întreprinse de olandezi au fost executate de o subunitate
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
cuprinsă între strada Agion Asomaton și strada Peiraios a avut legătură cu utilizarea în scop industrial a terenurilor de pe strada Peiraios în secolele al XIX-lea și al XX-lea, cu depozitele de mărfuri, cu punerea în funcțiune a căii ferate între Atena și Pireu și a șoselei ce leagă strada Peiraios și strada Iera Odos. Pentru a îmbunătăți imaginea zonei și a extinde situl arheologic de la Kerameikos pentru a-l integra în viața orașului, secțiunea de la strada Agion Asomaton către
Strada Ermou (Atena) () [Corola-website/Science/336892_a_338221]
-
o perioadă în care, după înțelegerea de la Penza, în aprilie 1918, trenurile cehoslovace - aflate în drum pre Vladivostok, deși obstrucționate de către sovietele locale, s-au deplasat dinspre Volga spre Urali. S-a distins, apoi, în timpul luptelor de apărare a căii ferate transsiberiene. La sfârșitul lunii mai 1918 - atunci când bolșevicii, în înțelegere cu Puterile Centrale, au încercat dezarmarea voluntarilor cehoslovaci, pentru ca aceștia să nu ajungă pe Frontul de Vest - a ordonat atacul și a salvat decisiv, pe plan local, situația. Dispunând, inițial
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
ajungă pe Frontul de Vest - a ordonat atacul și a salvat decisiv, pe plan local, situația. Dispunând, inițial, numai de 2 mitraliere și 170 de puști, a rezistat, astfel, cu 1.000 de oameni în orașul Mariinsk - stație a căii ferate transsiberiene, împotriva forțelor bolșevice care îl înconjurau de 20 de zile, până i-au venit alte forțe în ajutor. Bătălia s-a dovedit a fi un moment crucial pentru joncțiunea trupelor cehoslovace dintre Omsk și Krasnoiarsk. În iunie 1918 căpitanul
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
în copilărie și au trăit în clădirea Mayfield, unde se află astăzi Școala Pregătitoare Herries, transformându-și poveștile spuse înainte de culcare lui Alastair în capodopera sa literară. Alastair s-a sinucis în cele din urmă pe o șină de cale ferată în timp ce era student la Universitatea Oxford, cu două zile înainte de a împlini vârsta de 20 de ani, la 7 mai 1920. Din respect pentru Grahame, decesul lui Alastair a fost înregistrat în acte ca o moarte accidentală. Grahame a murit
Kenneth Grahame () [Corola-website/Science/336920_a_338249]
-
oficializare a modernismului. s-a născut la București. A absolvit facultatea de arhitectură în 1965 la Institutului de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”, București, România, seria 1965, fiind șef de promoție. Între 1965-1974 a lucrat în proiectare la Ministerul Căilor Ferate, București și apoi a fost chemată de profesorul Ascanio Damian ca asistență la facultate. În 1972 se căsătorește cu arhitectul Lutfi Sefchi Sait, originar din Dobrogea, pe care îl întâlnește la Tulcea. Ea avea proiectul gării în șantier și el
Irina Rosetti () [Corola-website/Science/337046_a_338375]
-
gări reprezintă un obiect arhitectural cu o anumită conotație și simbolistică". În România Irina Rosetti a fost arcitect autor și co-autor și a altor proiecte dintre care cele mai importante sunt: Gara Reșița, România; și Centrul de Informatică a Cailor Ferate Române, București , România ("Proiect distins cu "Premiul Uniunii Arhitecților din România""). Cât a lucrat la Ministerul Transporturilor, București, Arhitecta Rosetti a participat și la concursul "Monumentul Feroriarilor", București, România obtinând Premiul I. Monumentul urma să fie plasat in axa Gării de Nord si
Irina Rosetti () [Corola-website/Science/337046_a_338375]
-
Calea ferată Turda-Abrud este o cale ferată cu ecartament îngust ce face legătura între localitățile Turda (județul Cluj) și Abrud (județul Alba). Linia are o lungime de 93 km și a fost construită în perioada 1910-1912, fiind inaugurată oficial pe 20 iunie
Calea ferată îngustă Turda-Abrud () [Corola-website/Science/337063_a_338392]
-
Calea ferată Turda-Abrud este o cale ferată cu ecartament îngust ce face legătura între localitățile Turda (județul Cluj) și Abrud (județul Alba). Linia are o lungime de 93 km și a fost construită în perioada 1910-1912, fiind inaugurată oficial pe 20 iunie 1912. Principalele localități deservite sunt
Calea ferată îngustă Turda-Abrud () [Corola-website/Science/337063_a_338392]
-
fiind inaugurată oficial pe 20 iunie 1912. Principalele localități deservite sunt Turda, Baia de Arieș, Câmpeni, Roșia Montană și Abrud. Traseul liniei începe din zona industrială a orașului Turda, în apropiere de fabrica de sticlă. De la Turda până la Câmpeni, calea ferată merge paralel cu Arieșul, dar și cu șoseaua DN75 Turda-Câmpeni pe care o traversează prin 22 de treceri la nivel cu sau fără barieră. În localitatea Câmpeni, calea ferată părăsește valea Arieșului și șoseaua, intrând pe valea Abrudului și mergând
Calea ferată îngustă Turda-Abrud () [Corola-website/Science/337063_a_338392]
-
în apropiere de fabrica de sticlă. De la Turda până la Câmpeni, calea ferată merge paralel cu Arieșul, dar și cu șoseaua DN75 Turda-Câmpeni pe care o traversează prin 22 de treceri la nivel cu sau fără barieră. În localitatea Câmpeni, calea ferată părăsește valea Arieșului și șoseaua, intrând pe valea Abrudului și mergând paralel cu DN74A Câmpeni-Abrud. Traseul liniei se încheie la intrarea în orașul Abrud. Linia a fost folosită atât pentru transportul călătorilor cât și pentru transportul de marfă, cum ar
Calea ferată îngustă Turda-Abrud () [Corola-website/Science/337063_a_338392]
-
Abrud. Linia a fost folosită atât pentru transportul călătorilor cât și pentru transportul de marfă, cum ar fi lemnul exploatat în Munții Apuseni. Traficul pe acest tronson a fost închis în anul 1997 din cauza nerentabilității iar o parte din calea ferată a fost dezafectată. În ultimii ani, pe acest tronson circulau trei perechi de trenuri zilnic: un accelerat și două personale. Trenul circula cu o viteză maximă de 40 km/h iar trenul personal parcurgea acest tronson în șase ore și
Calea ferată îngustă Turda-Abrud () [Corola-website/Science/337063_a_338392]
-
în toate stațiile, dar și între stații dacă pasagerii ocazionali făceau semne cu mâna. În prezent se mai organizează curse ocazionale între Abrud și Câmpeni cu trenuri de tip Mocăniță. În anul 2006, la solicitarea Consiliului Județean Alba, sectorul căii ferate situat pe teritoriul județului Alba, între localitățile Abrud și Vidolm, a fost declarat monument istoric. În anul 2014 întregul traseu al căii ferate a fost declarat monument istoric. Prin includerea tronsonului în patrimoniul național se preconizează reabilitarea întregului traseu în
Calea ferată îngustă Turda-Abrud () [Corola-website/Science/337063_a_338392]
-
și Câmpeni cu trenuri de tip Mocăniță. În anul 2006, la solicitarea Consiliului Județean Alba, sectorul căii ferate situat pe teritoriul județului Alba, între localitățile Abrud și Vidolm, a fost declarat monument istoric. În anul 2014 întregul traseu al căii ferate a fost declarat monument istoric. Prin includerea tronsonului în patrimoniul național se preconizează reabilitarea întregului traseu în următorii ani cu fonduri europene.
Calea ferată îngustă Turda-Abrud () [Corola-website/Science/337063_a_338392]