42,645 matches
-
folosit în zilele noastre, iar ortografia a fost modificată pentru a reflecta limba vorbită. Odată cu ducerea la îndeplinire a tuturor reformelor mai-sus-amintite, au fost înființate mai multe tribunale militare-cel mai important fiind Tribunalul Militar Internațional pentru Orientul Îndepărtat- care au judecat diferite grupuri de criminali de război și au dat o serie de sentințe cu moartea și cu închisoarea. Mai multe persoane responsabile de crime de război, precum Tsuji Masanobu, Nobusuke Kishi, Yoshio Kodama sau Ryoichi Sasakawa, nu au fost niciodată
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
dintre cele mai cunoscute și a fost pus în scenă pentru prima dată în 1877 în Moscova la renumitul Teatru Bolșoi, coregraf fiind Julius Reisinger, având ca sursă de inspirație o veche legendă rusă (după alții, o legendă germană, dacă judecăm după numele personajelor principale: Siegfried, Odette - Odillia, Rotbart ș.a.) și a corespuns pretențiiilor compozitorului rus. Paradoxal nu a fost primit foarte bine pe moment. Totuși, în 15 ianuarie 1895, cu o nouă coregrafie realizată de Marius Petipa și Lev Ivanov
Lacul lebedelor () [Corola-website/Science/309403_a_310732]
-
1814 și a preferat să refuze comndanda pe care Napoleon i-a oferit-o în timpul celor "100 de zile". În ciuda vechii lor rivalități, Masséna a refuzat vehement să facă parte din completul de judecată din "Camera pairilor", însărcinat să îl judece pe mareșalul Ney, desi alți mareșali (Marmont, Pérignon, Sérurier, Victor, Kellermann) au cedat presiunilor regaliste și au votat moartea vechiului lor camarad de arme. Mareșalul Masséna s-a stins din viață în 1817 și este înmormântat la cimitirul parizian Père
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
estoni și letoni au reușit să scape din încercuirile unităților sovietice și, împreună cu câțiva germani din Grupul de armate Curlanda, au trecut în clandestinitate și au format ceea ce a fost numită „frătia pădurii”. Dacă soldații ai unităților Waffen-SS au fost judecați și condamnați pentru crime de război și au fost declarați membri ai unei organizații criminale, Tribunalul de la Nüremberg a exclus explicit din această categorie pe soldații de rând înrolați fără voia lor. În 1949-1950, Comisia Statelor Unite pentru Persoane Strămutate a
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
au fost arestați de NKVD pe 27 martie la Pruszków. După arestare, au fost transportați la Moscova unde au fost interogați. După mai multe luni de interogatorii brutale și torturi, cei șaisprezece au fost deferiți justiției sovietice, urmând să fie judecați pentru niște acuzații fabricate, și anume: Procesul a durat între 18 - 21 iunie 1945, iar la ședințele de judecată au participat reprezentanții presei străine și observatori din Regatul Unit și Statele Unite. Data procesului a fost aleasă cu grijă, în același
Procesul celor șaisprezece () [Corola-website/Science/304935_a_306264]
-
respectat drepturile omului cele mai elementare și fuseseră torturați. Martorii generalului Leopold Okulicki nu li s-a permis să depună mărturie, ceea ce încălca până și legea sovietică. <nowiki>Membrii Consiliului Unității NAționale:</nowiki> Adjunctul Delegatului guvernului, Antoni Pajdak, a fost judecat într-un proces secret și condamnat la 5 ani de închisoare în noiembrie 1945. A fost eliberat în deabia în 1955. Ca urmarea a condamnărilor din proces, Statul Secret Polonez a fost lipsit de cei mai importanți conducători. Structurile sale
Procesul celor șaisprezece () [Corola-website/Science/304935_a_306264]
-
august, dar fără succes. Demisionează pe data de 12 octombrie 1944 datorită neînțelegerilor cu noii aliați, si a faptului că nu era de acord cu depășirea frontierelor din anul 1940 de trupele române. Pe 20 ianuarie 1948 este arestat și judecat împreună cu Ion Gigurtu și alți membri ai cabinetului său pentru măsurile luate împotriva comuniștilor în 1940. A fost condamnat pe 23 ianuarie 1957 la 12 detenție riguroasă și confiscare a averii, trecând prin penitenciarele Văcărești, Pitești, Ocnele Mari, Sighet și
Gheorghe Mihail () [Corola-website/Science/304989_a_306318]
-
central, unde urma să se demoleze Mausoleul și să fie ridicată . Decizia de construire a Catedralei pe locul Monumentului Eroilor din Parcul Carol a stârnit numeroase controverse și proteste. Traian Băsescu, în calitate de primar al Capitalei, s-a opus, s-a judecat și a câștigat procesele cu autoritățile (Primăria sectorului 4 și Consiliul general) care au emis autorizații pentru construirea Catedralei în parc, astfel că Mausoleul a fost salvat și s-a trecut la căutarea unui alt amplasament pentru Catedrală. În iunie
Catedrala Mântuirii Neamului Românesc () [Corola-website/Science/305012_a_306341]
-
care se află la Cuizăuca din 2002. Conform datelor de arhivă, cu circa 300 de ani în urmă pe acel loc exista o mică mănăstire. Un hrisov domnesc din 1778 arată că voievodul delimita proprietățile a doi moșieri, care se judecau pentru niște terenuri ce atingeau teritoriul mănăstirii Cuizăuca. Nu se știe exact cât timp a existat mănăstirea. Se presupune că așezământul monahal a fost închis de către arhiepiscopul Dimitrie Sulima, succesorul mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, între anii 1821-1844, care a dus o
Cuizăuca, Rezina () [Corola-website/Science/305197_a_306526]
-
Vasile Chetroșanu cu soția și doi copii, Alexei Cozma cu soția și doi copii, Gheorghe Cozmaa cu soția, Ion Cucu cu soția și 3 copii, Dumitru Galea cu soția, Gheorghe Hăbășescu cu Soția, și Ion Movilă cu soția. Au fost judecați și cei ce nu doreau să intre în colhozuri. Astfel, în 1950 au fost închiși în pușcărie 8 persoane. Faptul că, totșuși, nu prea mulți deportați au fost în Corlăteni, se dtorează deputatul, apoi și viceministru al învățământului al RSSM
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
politice. O vreme a fost angajat ca violoncelist la teatrul muzical din Brașov. În aprilie 1959, a fost arestat pentru a treia oară. Unele manuscrise confiscate s-au pierdut, altele se află în dosarul penal. Tribunalul militar, care l-a judecat în cadrul procesului „grupului de scriitori germani”, încheiat la 15 septembrie 1959 la Brașov, l-a condamnat la 15 ani de muncă silnică și la 5 ani de pierdere a drepturilor cetățenești. Motivul a fost nuvela istorică "Fürst und Lautenschläger" („Prințul
Hans Bergel () [Corola-website/Science/306000_a_307329]
-
a condus corpurile de tancuri ale Israelului în Peninsula Sinai pentru a captura punctul strategic Sharm el Sheikh din mâinile armatei egiptene. De asemenea, a făcut parte din contingentul israelian care l-a capturat pe Adolf Eichmann, care a fost judecat și apoi executat în Israel. Este de menținut implicarea lui Zorea în comisia care a investigat scandalul Autobuzului 300, când câțiva soldați israelieni au fost suspectați de uciderea fără a fi judecați a doi teroriști arabi capturați. Zorea a rămas
Meir Zorea () [Corola-website/Science/306039_a_307368]
-
a capturat pe Adolf Eichmann, care a fost judecat și apoi executat în Israel. Este de menținut implicarea lui Zorea în comisia care a investigat scandalul Autobuzului 300, când câțiva soldați israelieni au fost suspectați de uciderea fără a fi judecați a doi teroriști arabi capturați. Zorea a rămas activ în serviciul statului Israel chiar și după retragerea din serviciile militare. În perioada 1973-1974 Zorea a îndeplinit funcția de avocat al poporului pentru soldații israelieni. Între anii 1976-1977 a fost director
Meir Zorea () [Corola-website/Science/306039_a_307368]
-
la aservirea economică a țării în detrimentul poporului român”. La 8 octombrie 1946 a fost condamnat la 10 ani de muncă silnică și degradare civică pe timp de cinci ani. În anul 1952, generalul Nicolae Stoenescu avea să fie acuzat și judecat într-o altă cauză, pentru faptul că în primăvara anului 1944, în calitate de comandant al Corpului 4 Armată ar fi aprobat executarea a trei ostași dezertori. Stoenescu a fost condamnat la 10 ani de muncă silnică. După expirarea pedepsei, la 26
Nicolae Scarlat Stoenescu () [Corola-website/Science/306092_a_307421]
-
Lazăr și Dinu Brătianu). După 40 de ore, „grupul Beldeanu” s-a predat, oferind poliției elvețiene o serie de documente ale legației, care se pare că puneau autoritățile comuniste din România într-o situație delicată. Oliviu Beldeanu a fost arestat, judecat și condamnat de autoritățile elvețiene la 4 ani de închisoare. Avea să fie eliberat înainte de termen, pe 15 octombrie 1957. Autoritățile comuniste au declanșat urmărirea capului „grupului Beldeanu”. Într-un raport special din 28 septembrie 1958 privind organizarea și executarea
Oliviu Beldeanu () [Corola-website/Science/306121_a_307450]
-
că grupul a acționat într-adevăr în folosul unui serviciu străin de informații, care dorea să găsească documente legate în mod special de programul de parașutare a agenților români sub acoperire în țările din blocul răsăritean. Membrii grupului au fost judecați la Berna și au primit pedepse relativ ușoare: Oliviu Beldeanu , 4 ani de închisoare, Stan Codrescu (care a deschis focul asupra asa-zisului șofer Aurel Șețu întrucât acesta nu a vrut să se supună somației sale) și Ion Chirilă au
Incidentul de la Berna () [Corola-website/Science/306120_a_307449]
-
participă la constituirea unei Societăți Secrete condusă de Dimitrie Filipescu, cel care era procuror al Țării Românești. În octombrie membrii Societății Secrete, care își propuseseră să realizeze independența Țării Românești și lichidarea regimului feudal, au fost arestați (în urma unui denunț), judecați și condamnați la 8-10 ani de ocnă, printre care și Dimitrie Macedonski (24 octombrie). La 9 aprilie 1841 serdarul Dimitrie Macedonski este condamnat la opt ani închisoare, depus la Mănăstirea Snagov, unde cade bolnav de dropică/hidropizie. În anul 1843
Dimitrie Macedonski () [Corola-website/Science/306145_a_307474]
-
unanimitate, vă declarăm Cetățean de Onoare al Odesei”. Alexianu a fost arestat în august 1944 și expediat la Moscova, în lotul din care făceau parte Ion Antonescu și Mihai Antonescu. A fost predat autorităților române în aprilie 1946, a fost judecat și condamnat pentru crime de război și executat la 1 iunie 1946. Capetele de acuzare formulate la proces împotriva lui Alexianu și soluțiile pronunțate pentru fiecare dintre acestea au fost următoarele: La 5 decembrie 2006, în baza cererii de revizuire
Gheorghe Alexianu () [Corola-website/Science/306171_a_307500]
-
patru ori. În anul 1945 a fost „radiat” din Baroul de Ilfov, pentru că „făcea parte din principalii inițiatori ai reacțiunii rasiste șovine, antisemite, fasciste și antisovietice din România”. Arestat pentru două luni în 1947, a fost din nou arestat și judecat în 1948, fiind condamnat la 20 de ani de închisoare. A murit la 29 mai 1951, la vârsta de 70 de ani, în închisoarea de la Aiud. Proiectată de arh. Edmond van Saanen Algi si ing. Corani, clădirea a fost terminată
Istrate Micescu () [Corola-website/Science/306200_a_307529]
-
timp de 9 luni și jumătate deoarece un coleg îl invitase la o manifestație de solidaritate cu Revoluția din Ungaria din 1956, manifestație care de altfel nu a mai avut loc. A fost arestat la 12 noiembrie 1956. A fost judecat în lotul „"Mitroi"”, compus în cea mai mare parte din studenții de la "Facultatea de Drept". Prin sentința Nr. 534 din 19 aprilie 1957 a Tribunalului Militar București a fost achitat, fiind eliberat la 28 mai 1957. După eliberare, a fost
Radu Gabrea () [Corola-website/Science/306208_a_307537]
-
său conservator, Heinrich von Treitschke (1834-1896), și a altora mai puțin conservatori, cum ar fi Theodor Mommsen (1817-1903) și Heinrich von Sybel (1817-1895). Dahlmann a murit înainte de unificare, dar a pus bazele istoriilor naționaliste prin istoriile revoluțiilor engleză și franceză, judecându-le pe acestea ca fiind fundamentale pentru construirea unei națiuni. Dahlmann însuși vedea Prusia ca agentul logic al unificării. „Istoria Germaniei în secolul al XIX-lea” de Heinrich von Treitschke, publicată în 1879, are un titlu poate derutant: pune accent
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
Hans Scholl și Alexander Schmorell. Impresionat și de înfrângerea germanilor la Stalingrad, Huber a aderat total la grup, fiind autorul unei schițe pentru manifestul al cincilea și al întregului manifest al șaselea. A fost arestat pe 27 februarie 1943 și judecat pe 19 aprilie, același an, când a fost condamnat la moarte prin decapitarea cu ghilotina. Judecătorul nazist Roland Freisler (de tristă amintire), l-a umilit pe Kurt în timpul procesului cu nenumărate insulte și mai ales încercând să-i distrugă onoarea
Kurt Huber () [Corola-website/Science/306243_a_307572]
-
în timpul procesului cu nenumărate insulte și mai ales încercând să-i distrugă onoarea. Cu toate acestea, Huber și-a păstrat calmul și a găsit în sine forța de a răspunde civilizat încurajându-i astfel și pe celalți membrii ai grupului, judecați odată cu el. O altă lovitură: chiar în timpul procesului, i-a ajuns și vestea că, la aflarea arestării lui, Universitatea i-a anulat titlurile academice: dar și atunci Kurt a avut un comportament senin și demnituos. Mai bine decât altceva poate
Kurt Huber () [Corola-website/Science/306243_a_307572]
-
ascundă. Pe 24 februarie 1943, în timpul unui bombardament aerian, a fost recunoscut în refugiul antiaerian unde se adăpostise și a fost denunțat de Alois Pitzinger (al cărui portret Alexander îl făcuse câtva timp înainte). Imediat a fost arestat. A fost judecat pe 19 aprilie 1943, împreună cu Willi Graf și cu Profesorul Kurt Huber; condamnat ca și ei la moarte prin decapitare cu ghilotina. Sentința a fost pusă în aplicare pe 13 iulie 1943 în închisoarea din München. Alexander Schmorell a fost
Alexander Schmorell () [Corola-website/Science/306270_a_307599]
-
la radio este "DELTA COD DELTA 2 MINUTE AVERTIZARE". Cel de-al doilea mesaj se traduce "SCORUL RĂMÂNE NUL". Hawkins mai primește și un al treilea mesaj care nu se poate auzi, însă poate fi o listă a orașelor distruse judecând după scena de la sfârșit a hărții.
Ploaia radioactivă (Jericho) () [Corola-website/Science/304726_a_306055]