42,328 matches
-
diecezei de Merseburg, sub episcopul Boso, în 968. Gunther l-a susținut pe ducele Henric al II-lea "cel Certăreț" de Bavaria în revolta acestuia împotriva împăratului Otto al II-lea și ca urmare a fost deposedat de stăpânirea asupra mărcii și alungat în 976, în vreme ce marca a trecut în posesia lui Thietmar de Meissen. Cu toate acestea, Gunther s-a reconciliat cu Otto al II-lea, iar după moartea lui Thietmar din 979 a fost reinstalat ca markgraf. El s-
Gunther de Merseburg () [Corola-website/Science/325384_a_326713]
-
în 968. Gunther l-a susținut pe ducele Henric al II-lea "cel Certăreț" de Bavaria în revolta acestuia împotriva împăratului Otto al II-lea și ca urmare a fost deposedat de stăpânirea asupra mărcii și alungat în 976, în vreme ce marca a trecut în posesia lui Thietmar de Meissen. Cu toate acestea, Gunther s-a reconciliat cu Otto al II-lea, iar după moartea lui Thietmar din 979 a fost reinstalat ca markgraf. El s-a raliat lui Otto atunci când acesta
Gunther de Merseburg () [Corola-website/Science/325384_a_326713]
-
markgraf. El s-a raliat lui Otto atunci când acesta a înbtreprins campania din Calabria din 979, murind în Italia, în bătălia de la Stilo desfășurată împotriva sarazinilor. Gunther a fost succedat de către Rikdag de Meissen, care cu acea ocazie a adus mărcile de Meissen, Merseburg și Zeitz sub o conducere unică. Potrivit cronicarului Thietmar de Merseburg, Gunther s-ar fi căsătorit cu Dobrawa, fiica ducelui Boleslau I "cel Crud" de Boemia și fostă soție a regelui Mieszko I al Poloniei din 965
Gunther de Merseburg () [Corola-website/Science/325384_a_326713]
-
I (supranumit "cel Mare", în limba latină "Magnus") (n. cca. 900 - d. 20 mai 965) a fost inițial conducătorul unei mărci de mici dimensiuni cu centrul la Merseburg, pe care el a extins-o încât a ajuns un vast teritoriu care i-a preluat numele devenind Marca lui .La jumătatea secolului al X-lea el a fost conducătorul a ceea ce se
Gero () [Corola-website/Science/325381_a_326710]
-
latină "Magnus") (n. cca. 900 - d. 20 mai 965) a fost inițial conducătorul unei mărci de mici dimensiuni cu centrul la Merseburg, pe care el a extins-o încât a ajuns un vast teritoriu care i-a preluat numele devenind Marca lui .La jumătatea secolului al X-lea el a fost conducătorul a ceea ce se cunoaște sub numele de "Drang nach Osten" (expansiunea germană în răsărit). Gero era fiul markgrafului Thietmar, tutore al regelui Germaniei Henric I "Păsărarul". În continuare, Gero
Gero () [Corola-website/Science/325381_a_326710]
-
Între timp, și cel de al doilea fiu al său, Gero al II-lea, încetase din viață. În ceea ce privește pe soția sa, s-au emis ipoteze asupra numelui ei: fie era vorba de Judith fie de Thietswinda. La moartea lui Gero, marca sa era extinsă până la râul Neisse. El nu fusese popular în rândul nobilimii saxone în acel moment, din cauza simțului său moral ridicat și mai ales a originii sale inferioare. Cu toate acestea, el a fost celebrat în "Nibelungenlied" ca "marcgrâve
Gero () [Corola-website/Science/325381_a_326710]
-
Gernrode, în jurul lui 1350 adăugându-i-se o pictură decorativă, care îl reprezintă ca stând deasupra unui vend înfrânt. După moartea lui Gero, întinsul teritoriu pe care el îl cucerise a fost divizat de către împăratul Otto cel Mare în câteva mărci diferite: Marca Nordului (sub Dietrich de Haldensleben), Ostmark (sub Odo I), Marca de Meissen (sub Wigbert), Marca de Merseburg (sub Gunther) și Marca de Zeitz (sub Wigger I). Ulterior, Marca Nordului a fost la rândul ei împărțită în Marca de
Gero () [Corola-website/Science/325381_a_326710]
-
lui 1350 adăugându-i-se o pictură decorativă, care îl reprezintă ca stând deasupra unui vend înfrânt. După moartea lui Gero, întinsul teritoriu pe care el îl cucerise a fost divizat de către împăratul Otto cel Mare în câteva mărci diferite: Marca Nordului (sub Dietrich de Haldensleben), Ostmark (sub Odo I), Marca de Meissen (sub Wigbert), Marca de Merseburg (sub Gunther) și Marca de Zeitz (sub Wigger I). Ulterior, Marca Nordului a fost la rândul ei împărțită în Marca de Landsberg, Marca
Gero () [Corola-website/Science/325381_a_326710]
-
întinsul teritoriu pe care el îl cucerise a fost divizat de către împăratul Otto cel Mare în câteva mărci diferite: Marca Nordului (sub Dietrich de Haldensleben), Ostmark (sub Odo I), Marca de Meissen (sub Wigbert), Marca de Merseburg (sub Gunther) și Marca de Zeitz (sub Wigger I). Ulterior, Marca Nordului a fost la rândul ei împărțită în Marca de Landsberg, Marca de Luzacia și Marca de Brandenburg. Divizarea vastei mărci a lui Gero avea probabil la bază imensa sa dimensiune și totodată
Gero () [Corola-website/Science/325381_a_326710]
-
a fost divizat de către împăratul Otto cel Mare în câteva mărci diferite: Marca Nordului (sub Dietrich de Haldensleben), Ostmark (sub Odo I), Marca de Meissen (sub Wigbert), Marca de Merseburg (sub Gunther) și Marca de Zeitz (sub Wigger I). Ulterior, Marca Nordului a fost la rândul ei împărțită în Marca de Landsberg, Marca de Luzacia și Marca de Brandenburg. Divizarea vastei mărci a lui Gero avea probabil la bază imensa sa dimensiune și totodată nevoia politică a lui Otto I de
Gero () [Corola-website/Science/325381_a_326710]
-
câteva mărci diferite: Marca Nordului (sub Dietrich de Haldensleben), Ostmark (sub Odo I), Marca de Meissen (sub Wigbert), Marca de Merseburg (sub Gunther) și Marca de Zeitz (sub Wigger I). Ulterior, Marca Nordului a fost la rândul ei împărțită în Marca de Landsberg, Marca de Luzacia și Marca de Brandenburg. Divizarea vastei mărci a lui Gero avea probabil la bază imensa sa dimensiune și totodată nevoia politică a lui Otto I de a încerca să satisfacă pe cât mai mulți dintre supușii
Gero () [Corola-website/Science/325381_a_326710]
-
Marca Nordului (sub Dietrich de Haldensleben), Ostmark (sub Odo I), Marca de Meissen (sub Wigbert), Marca de Merseburg (sub Gunther) și Marca de Zeitz (sub Wigger I). Ulterior, Marca Nordului a fost la rândul ei împărțită în Marca de Landsberg, Marca de Luzacia și Marca de Brandenburg. Divizarea vastei mărci a lui Gero avea probabil la bază imensa sa dimensiune și totodată nevoia politică a lui Otto I de a încerca să satisfacă pe cât mai mulți dintre supușii și a-i
Gero () [Corola-website/Science/325381_a_326710]
-
de Haldensleben), Ostmark (sub Odo I), Marca de Meissen (sub Wigbert), Marca de Merseburg (sub Gunther) și Marca de Zeitz (sub Wigger I). Ulterior, Marca Nordului a fost la rândul ei împărțită în Marca de Landsberg, Marca de Luzacia și Marca de Brandenburg. Divizarea vastei mărci a lui Gero avea probabil la bază imensa sa dimensiune și totodată nevoia politică a lui Otto I de a încerca să satisfacă pe cât mai mulți dintre supușii și a-i menține în starea de
Gero () [Corola-website/Science/325381_a_326710]
-
I), Marca de Meissen (sub Wigbert), Marca de Merseburg (sub Gunther) și Marca de Zeitz (sub Wigger I). Ulterior, Marca Nordului a fost la rândul ei împărțită în Marca de Landsberg, Marca de Luzacia și Marca de Brandenburg. Divizarea vastei mărci a lui Gero avea probabil la bază imensa sa dimensiune și totodată nevoia politică a lui Otto I de a încerca să satisfacă pe cât mai mulți dintre supușii și a-i menține în starea de loialitate. Subdiviziunile în care ea
Gero () [Corola-website/Science/325381_a_326710]
-
la Friedeslar în Hessa. El a avut titlurile de "comes" și "ministerialis" sub regele Germaniei Arnulf de Carintia în 891. În 892, ducele Poppo de Thuringia a fost depus din poziția sa și înlocuit de către Conrad în Thuringia și în Marca sorabă. Acesta a menținut posesia doar asupra ducatului pentru scurtă vreme, înainte de a fi înlocuit de către Burchard. Motivul numirii lui Conrad l-a reprezentat probabil o schimbare în politica promovată de Arnulf, în favoarea Conradinilor și împotriva Babenbergilor; însă domnia scurtă
Conrad de Thuringia () [Corola-website/Science/325409_a_326738]
-
a reprezentat o marcă de frontieră a Imperiului Carolingian, constituită în anul 889. Înainte de a deveni o marcă, a fost un principat sau ducat guvernat de principi slavi inițial independenți, iar apoi a trecut sub Bavaria și ulterior sub suzeranitea francilor. Regiunea a fost
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
a reprezentat o marcă de frontieră a Imperiului Carolingian, constituită în anul 889. Înainte de a deveni o marcă, a fost un principat sau ducat guvernat de principi slavi inițial independenți, iar apoi a trecut sub Bavaria și ulterior sub suzeranitea francilor. Regiunea a fost divizată în comitate care, după succesiunea ducelui de Carintia pe tronul Franciei de răsărit
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
principi slavi inițial independenți, iar apoi a trecut sub Bavaria și ulterior sub suzeranitea francilor. Regiunea a fost divizată în comitate care, după succesiunea ducelui de Carintia pe tronul Franciei de răsărit, au fost unificate sub o singură autoritate, ca marcă de apărare împotriva slavilor din Croația panonică. Atunci când a fost promovată ca ducat în 976, o nouă marcă de Carintia a fost creată, devenind ulterior Marca de Stiria. În 745, Carantania, un principat slav independent, pe măsura creșterii amenințarii avarilor
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
divizată în comitate care, după succesiunea ducelui de Carintia pe tronul Franciei de răsărit, au fost unificate sub o singură autoritate, ca marcă de apărare împotriva slavilor din Croația panonică. Atunci când a fost promovată ca ducat în 976, o nouă marcă de Carintia a fost creată, devenind ulterior Marca de Stiria. În 745, Carantania, un principat slav independent, pe măsura creșterii amenințarii avarilor, s-a supus ducelui Odilo de Bavaria, el însuși vasal al francilor. Prin aceasta, frontiera Bavariei s-a
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
Carintia pe tronul Franciei de răsărit, au fost unificate sub o singură autoritate, ca marcă de apărare împotriva slavilor din Croația panonică. Atunci când a fost promovată ca ducat în 976, o nouă marcă de Carintia a fost creată, devenind ulterior Marca de Stiria. În 745, Carantania, un principat slav independent, pe măsura creșterii amenințarii avarilor, s-a supus ducelui Odilo de Bavaria, el însuși vasal al francilor. Prin aceasta, frontiera Bavariei s-a extins, iar fiul lui Odilo, Tassilo al III
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
Odilo, Tassilo al III-lea de Bavaria, a început creștinarea triburilor slave de dincolo de râul Enns. În 788, Carol cel Mare a integrat cu totul teritoriul Carintiei (Carantaniei) în statul franc, care a devenit parte a Ducatului de Friuli, alături de Marca de Istria. În acest nou context, activitatea misionară a crescut în intensitatea, în principal prin acțiunea arhidiecezei de Salzburg. Între 819 și 823, populația slavă nativă a sprijinit răscoala lui Ljudevit Posavski împotriva stăpânirii france. În 827, bulgarii au atacat
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
loc înainte de 819 sau poate simultan cu divizarea din Friuli. Anterior, carientienii erau încă guvernați de duci din regiune. Noua administrație comitală a fost mixtă, bavarezo-slavă. Teritoriul a rămas în cadrul Regatului Bavariei al lui Ludovic. În 855, Radbod, prefect al Mărcii de Austria (Ostmark), a fost deposedat pentru lipsă de loialitate, iar marele duce Rastislav al Moraviei Mari s-a răsculat împotriva suzeranității Franciei de răsărit. În locul lui Radbod, regele Ludovic l-a numit pe fiul său mai vârstnic, Carloman, în
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
lipsă de loialitate, iar marele duce Rastislav al Moraviei Mari s-a răsculat împotriva suzeranității Franciei de răsărit. În locul lui Radbod, regele Ludovic l-a numit pe fiul său mai vârstnic, Carloman, în 856. Carloman a preluat controlul asupra celorlalte mărci din răsărit, Carintia și Pannonia, iar în 858 a pornit o campanie puternică împotriva lui Rastislav, forțându-l pe acesta să solicite negocieri. În 861, markgraful Pabo s-a răsculat alături de conții săi, drept pentru care ducele Carloman l-a
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
său a decis ca succesiunea să îi revină, iar el însuși a obținut "Pannonia", potrivit consemnării din "Annales Fuldenses", sau "Carantanum", potrivit cuvintelor lui Regino de Prüm. După ce a devenit la rândul său rege al Franciei răsăritene, Arnulf a constituit Marca de Carintia,alături de mărcile de Istria, Austria și Carniola. Cele mai sudice dintre ele, Carintia și Carniola, au fost cele mai expuse față de raidurile maghiarilor. În 901, la numai doi ani după primul lor contact cu Europa occidentală, maghiarii au
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
succesiunea să îi revină, iar el însuși a obținut "Pannonia", potrivit consemnării din "Annales Fuldenses", sau "Carantanum", potrivit cuvintelor lui Regino de Prüm. După ce a devenit la rândul său rege al Franciei răsăritene, Arnulf a constituit Marca de Carintia,alături de mărcile de Istria, Austria și Carniola. Cele mai sudice dintre ele, Carintia și Carniola, au fost cele mai expuse față de raidurile maghiarilor. În 901, la numai doi ani după primul lor contact cu Europa occidentală, maghiarii au devastat și Carintia. În
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]