42,752 matches
-
a întors îndărăt la nord la El Arish. Rezistența egipteană a respins orice mișcare de trupe în est, așa că israelienii s-au întors în nord-estul Rafah. În timp ce israelienii se pregăteau să atace Rafah, egiptenii au cerut Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite să medieze un nou armistițiu care a fost imediat pus în aplicare (7 ianuarie 1949). Convorbirile de pace au fost ținute la Rodos, sub președinția mediatorului ONU Dr. Ralph Bunche. Israelul a semnat acorduri de armistițiu cu Egiptul (24
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
Egiptul a păstrat Fâșia Gaza ca zonă ocupată. După declararea armistițiului, britanicii au eliberat 2.000 de refugiați evrei deținuți în Cipru și au recunoscut și ei Statul Israel. La 11 mai 1949, Israelul a fost acceptat ca membru al Națiunilor Unite. Din populația Israelului de 650.000 de oameni, aproape 6.000 de bărbați și femei au fost omorâți în lupte, inclusiv 4.000 de soldați ai Armatei de Apărare a Israelului. Un parlament cu 120 de locuri, denumit Knesset
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
astfel să permită ocuparea unor poziții cheie la Canal. Egiptul a refuzat iar aliații au început atacurile în 31 octombrie neutralizând forțele aeriene egiptene. Până în 5 noiembrie, israelienii au ocupat Sinaiul. Invazia anglo-franceză a început chiar în acea zi. La Națiunile Unite, pentru prima dată Statele Unite și URSS au fost de acord să denunțe acțiunile Israelului, Marii Britanii și Franței. Cererea pentru un armistițiu a fost cu greu acceptat în 7 noiembrie. La cererea Egiptului, ONU a trimis Forța de Urgență a
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
(arabă تاريخ فلسطين ; ebraică: היסטוריה של ארץ ישראל) este studiul trecutului teritoriului pentru care în anul 1922 Consiliul Ligii Națiunilor a emis Mandatul britanic pentru Palestina. Această regiune se află între șesurile est-mediteraneene de coastă și Iordan, după accepțiuni din vechime întinzându-se și dincolo de acest râu, până spre începutul Deșertului Arab, în Transiordania. Situată într-un loc strategic între
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
1929 și 1936. În 1947, în urma celui de-al doilea război mondial și a Holocaustului, precum si a intensificării confruntării între arabi și evrei in Palestina, guvernul britanic și-a anunțat dorința de a încheia mandatul. Ca urmare, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a votat pentru împărțirea teritoriului. Arabii au respins planul de împărțire al Națiunilor Unite și a început imediat, cu ajutorul statelor arabe vecine, un război, în momentul în care Statul Israel a fost declarat în 1948. În 1948, în timpul războiului
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
Holocaustului, precum si a intensificării confruntării între arabi și evrei in Palestina, guvernul britanic și-a anunțat dorința de a încheia mandatul. Ca urmare, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a votat pentru împărțirea teritoriului. Arabii au respins planul de împărțire al Națiunilor Unite și a început imediat, cu ajutorul statelor arabe vecine, un război, în momentul în care Statul Israel a fost declarat în 1948. În 1948, în timpul războiului arabo-israelian, Israel a capturat și încorporat majoritatea teritoriului fostei Palestine mandatare, Iordania a capturat
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
poligon de tragere.De asemenea, participă la producția de TAM și componente pentru companiile "Argentina Militar Uzine General San Martín" (fabrică șasiuri), "Río Tercero" (tunurile și armamentul) și "Bator Cocchis", SA. Deși TAM nu a fost exportat, un număr de națiuni au fost interesate de a cumpăra. În 1981, Malaezia a semnat un contract pentru 102 de vehicule din familia TAM, inclusiv tancul, VCTP și VCRT (redenumind acestea Lion, Tiger și Elephant, respectiv). Cu toate acestea, niciuna dintre aceste vehicule nu
TAM (tanc) () [Corola-website/Science/324983_a_326312]
-
1995. TAM nu a participat la Războiul din Insulele Falkland, astfel cum acesta nu a intrat în exploatare înainte de sfârșitul conflictului.Mai târziu, șaptesprezece VCTP au fost trimise cu un batalion din Argentina în Iugoslavia în timpul unei operațiuni a Organizației Națiunilor Unite de menținere a păcii. Prima pagină a site-ului familiei TAM:http://www.familia-tam.com/
TAM (tanc) () [Corola-website/Science/324983_a_326312]
-
până în nordul Coreei, care a existat din secolul al II-lea î.Hr. până în 494. Rămășițele sale au fost absorbite de către regatul vecin, Goguryeo în 494. Atât Goguryeo cât și Baekje, două dintre Cele Trei Regate ale Coreei, s-au considerat națiuni succesoare ale . Deși înregistrările sunt insuficiente și contradictorii, este speculat că, în 86 î.Hr., Dongbuyeo (Buyeo de Est) s-a ramificat, întrucat Buyeo original este uneori menționat că "Bukbuyeo" (Buyeo de Nord). Jolbon Buyeo era un mic stat tribal situat
Buyeo () [Corola-website/Science/325008_a_326337]
-
Sub titlul Bătălia de la Bega, este cunoscută o confruntare militară care a avut loc în anul 1696 dintre o coaliție a Sfanțului Imperiu Român de Națiune Germană, sub conducerea împăratului german August cel Puternic și armata Imperiului Otoman. Bătălia a avut ca scop eliberarea cetății Timișoara de sub ocupația turcească. Armata imperiala aflată sub comanda prințului elector saxon Frederich August de Saxonia, planifică încă din vara anului
Bătălia de pe râul Bega () [Corola-website/Science/324417_a_325746]
-
este prima structură mixtă (formată din militari ai două națiuni: română și ungară) de nivel batalion de pe mapamond. A fost înființat la 20 martie 1998, având în compunere două module (ungar și român) cu efective egale, parte componentă a două batalioane de infanterie, astfel: Zona de acțiune a Batalionului Mixt
Batalionul Mixt Româno-Ungar de Menținere a Păcii () [Corola-website/Science/324440_a_325769]
-
2007. Acestea se bazează pe misiuni ad-hoc existente pe care Uniunea Europeană (UE) le-a întreprins și a fost descrisă de unii ca o nouă „armată permanentă” pentru Europa. Trupele și echipament sunt aduse de statele membre ale UE în cadrul unei „națiuni lider”. În 2004, atunci Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite, Kofi Annan, a salutat planurile și a subliniat valoarea și importanța Grupurilor de luptă în ajutorarea ONU în zonele cu probleme.
Grup de luptă al Uniunii Europene () [Corola-website/Science/324473_a_325802]
-
care Uniunea Europeană (UE) le-a întreprins și a fost descrisă de unii ca o nouă „armată permanentă” pentru Europa. Trupele și echipament sunt aduse de statele membre ale UE în cadrul unei „națiuni lider”. În 2004, atunci Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite, Kofi Annan, a salutat planurile și a subliniat valoarea și importanța Grupurilor de luptă în ajutorarea ONU în zonele cu probleme.
Grup de luptă al Uniunii Europene () [Corola-website/Science/324473_a_325802]
-
anul 2001 și unde a cunoscut-o pe viitoarea sa soție. Apoi a evoluat la UȘ La Teste, în Fédérale 2. În februarie 2002 și-a făcut debutul în echipa națională a României la un meci de Cupă Europeană a Națiunilor cu echipa națională a Portugaliei. După ce România a cucerit Cupă, Tincu a primit oferte de la cinci echipe de Top 14, liga de elită franceză. A ales clubul Section Paloise. A fost inclus în lotul la Cupă Mondială de Rugby din
Marius Tincu () [Corola-website/Science/324505_a_325834]
-
referire la ea ca la "regina neîncoronată". Barbara a fost subiectul multor portrete, în special cele ale pictorului de curte Sir Peter Lely. Extravaganța, temperamentul și promiscuitatea ei l-au provocat pe jurnalistul John Evelyn, s-o descrie ca "blestemul națiunii". S-a convertit la romano-catolicism de la anglicanism în 1663. Printre descendenții ei se include și Diana, Prințesă de Wales. Născută Barbara Villiers, în parohia St. Margaret, Westminster, a fost singurul copil a lui William Villiers, al II-lea viconte de
Barbara Palmer, Ducesă de Cleveland () [Corola-website/Science/327414_a_328743]
-
(uneori numită Comitetul de Cooperare Intelectuală a Societății Națiunilor) a fost o organizație consultativă pentru Societatea Națiunilor care avea scopul de a promova schimbul internațional cultural/intelectual între oameni de știință, cercetători, profesori, artiști și alți intelectuali. A fost înființată în 1922 și printre membrii săi distinși se numărau
Comisia Internațională de Cooperare Intelectuală () [Corola-website/Science/327437_a_328766]
-
(uneori numită Comitetul de Cooperare Intelectuală a Societății Națiunilor) a fost o organizație consultativă pentru Societatea Națiunilor care avea scopul de a promova schimbul internațional cultural/intelectual între oameni de știință, cercetători, profesori, artiști și alți intelectuali. A fost înființată în 1922 și printre membrii săi distinși se numărau Henri Bergson, Albert Einstein, Marie Curie, Béla Bartók
Comisia Internațională de Cooperare Intelectuală () [Corola-website/Science/327437_a_328766]
-
fost concepută pentru parlamentari, însă s-a schimbat într-o organizație a parlamentelor statelor suverane. Parlamentele naționale a 162 de state sunt membre UIP, și 10 adunări parlamentare regionale sunt membrii asociați. UIP are statut permanent de observator la Organizația Națiunilor Unite. Obiectivul inițial al organizației a fost arbitrarea conflictelor. UIP a avut un rol important când a fost creată Curtea Permanentă de Arbitrare de la Haga. De-a lungul timpului, misiunea acesteia s-a orientat să promoveze democrația și dialogul interparlamentar
Uniunea Interparlamentară () [Corola-website/Science/327430_a_328759]
-
avut un rol important când a fost creată Curtea Permanentă de Arbitrare de la Haga. De-a lungul timpului, misiunea acesteia s-a orientat să promoveze democrația și dialogul interparlamentar. UIP a lucrat pentru înființarea instituțiilor la nivel interguvernamental, inclusiv Organizația Națiunilor Unite, o organizație cu care cooperează și la care are statut permanent de observator. Mai multe instituții și-au exprimat interesul unei posibilități de a transforma UIP într-o Adunare Parlamentară a Națiunilor Unite, printre care Comitetul pentru un ONU
Uniunea Interparlamentară () [Corola-website/Science/327430_a_328759]
-
înființarea instituțiilor la nivel interguvernamental, inclusiv Organizația Națiunilor Unite, o organizație cu care cooperează și la care are statut permanent de observator. Mai multe instituții și-au exprimat interesul unei posibilități de a transforma UIP într-o Adunare Parlamentară a Națiunilor Unite, printre care Comitetul pentru un ONU democratic, Bundestagul german și Internațională Socialistă. Internațională Liberală o considera la rândul ei o opțiune. Sediul uniunii s-a schimbat de câteva ori încă de la înființare. Locații: În prezent sunt 162 de state
Uniunea Interparlamentară () [Corola-website/Science/327430_a_328759]
-
elitei educate și occidentalizate a clasei mijlocii. La începutul anilor 1950 guvernul belgian a intrat sub o presiune tot mai mare pentru a permite Congo-ului Belgian să devină un stat auto-guvernant. Belgia a ratificat articolul 73 din Carta Organizației Națiunilor Unite, care pleda pentru autodeterminare, și ambele superputeri au exercitat presiuni asupra Belgiei să-și reformeze politica sa din Congo. Răspunsul guvernului belgian a fost, în principal, de refuzare. Cu toate acestea, profesorul belgian Antoine van Bilsen, în 1955, a
Criza congoleză () [Corola-website/Science/327435_a_328764]
-
cazuri sociale și culturale) ale unor state care se află parțial sau total în Europa. Termenul de integrare europeană a apărut în primul rând prin intermediul Uniunii Europene și al Consiliului European. Unul dintre primii, care au conceput o uniune a națiunilor europene a fost contele Richard von Coudenhove-Kalergi, care în 1923 a scris Manifestul Pan-European. Ideile sale l-au influențat pe Aristide Briand, care la data de 8 septembrie 1929 a ținut un discurs în favoarea unei Uniuni Europene și a
Integrare europeană () [Corola-website/Science/327474_a_328803]
-
contele Richard von Coudenhove-Kalergi, care în 1923 a scris Manifestul Pan-European. Ideile sale l-au influențat pe Aristide Briand, care la data de 8 septembrie 1929 a ținut un discurs în favoarea unei Uniuni Europene și a unei Ligi a Națiunilor, și care în 1930 a scris „Memorandumul privind organizarea unui Regim de Uniune Federală Europeană” pentru guvernul Franței, care a devenit primul guvern european, care a adoptat în mod oficial principiul. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, climatul
Integrare europeană () [Corola-website/Science/327474_a_328803]
-
fost în Regiunea Baltică în era postmodernită: Adunarea Baltică are ca scop promovarea cooperării între parlamentele statelor baltice, și anume republicile Estonia, Letonia și Lituania. Organizația a fost planificată în Vilnius la data de 1 decembrie 1990, iar cele trei națiuni au fost de acord cu structura și normele sale la 13 iunie 1994. Zona de Liber Schimb Baltică (BAFTA) a fost un acord comercial între Estonia, Lituania și Letonia. Acesta a fost semnat la 13 septembrie 1993 și a intrat
Integrare europeană () [Corola-website/Science/327474_a_328803]
-
în șase puncte: În timp ce accepta ideea unui nou război total, documentul subliniază importanța unei victorii militare limitate, dar care ar putea avea beneficii politice mari. În această ipoteză era prevăzută o redistribuire a resurselor americane în Europa și reînarmarea diferitelor națiuni europene. Majoritatea operațiunilor ofensive ar fi fost întreprinse de către forțele americane și britanice, precum și de forțelor armate poloneze din Occident și până la 100.000 de foști soldați germani din Wehrmacht. Atacul ar fi decurs în flancul din nord al forțelor
Operațiunea Inimaginabil () [Corola-website/Science/327479_a_328808]