42,660 matches
-
prim editorial, Amintirea indispensabilă, este o pledoarie pentru păstrarea în memorie a ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă încă în țările fostului lagăr comunist. În exil, preocupările literare ale lui G. se manifestă în continuare în limba română: publică poeme religioase în „Buna Vestire” din Roma, „Revista scriitorilor români” (München) ș.a., apoi, sub pseudonimul Simon Cubolta, tipărește în RF Germania volumul Pietre de aducere aminte (1971). Frumoase în simplitatea expresiei și cutremurătoare prin metafora vizionară, poemele lui G. se înscriu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
în limba română: publică poeme religioase în „Buna Vestire” din Roma, „Revista scriitorilor români” (München) ș.a., apoi, sub pseudonimul Simon Cubolta, tipărește în RF Germania volumul Pietre de aducere aminte (1971). Frumoase în simplitatea expresiei și cutremurătoare prin metafora vizionară, poemele lui G. se înscriu în cea mai bună tradiție a poeziei românești de inspirație religioasă. Versurile relevă dintru început sensul demersului liric al autorului: „Dă-mi putere, Doamne, să mă dărui / prăbușitelor, din noi, altare. / De obida vieții te îndură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
n-ai dori să fii, / suflete, lumină, steag de bucurii, / ciutură, să-ncapă / un crâmpei de cer?...” (Ucenicie). În 1994 revenit în România, scriitorul publică două cărți de versuri - una, Univers simfonic, cuprinzând exclusiv poezii din detenție „dictate de Cineva”, poeme orale, scrise din memorie după eliberare. „Aceste poeme - spune autorul într-un Cuvânt explicativ - poartă amprenta propriei mele însângerări, a dragostei de libertate, a idealului creștin de luptă întru făurirea unei lumi izbăvite pentru totdeauna de tiranie și de lupta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
de bucurii, / ciutură, să-ncapă / un crâmpei de cer?...” (Ucenicie). În 1994 revenit în România, scriitorul publică două cărți de versuri - una, Univers simfonic, cuprinzând exclusiv poezii din detenție „dictate de Cineva”, poeme orale, scrise din memorie după eliberare. „Aceste poeme - spune autorul într-un Cuvânt explicativ - poartă amprenta propriei mele însângerări, a dragostei de libertate, a idealului creștin de luptă întru făurirea unei lumi izbăvite pentru totdeauna de tiranie și de lupta de clasă, prin triumful Luminii asupra puterii Întunericului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
producția de napalm, rachete și focoase nucleare... nu ține cont de sănătatea familiilor noastre, calitatea educației sau bucuria timpului de joacă. Este la fel de indiferent la decența mediului de lucru din fabricile noastre și siguranța de pe străzile noastre. Nu include frumusețea poemelor noastre, trăinicia căsătoriilor noastre, inteligența dezbaterii publice sau integritatea funcționarilor publici... pe scurt, măsoară totul, cu excepția a ceea ce face ca viața să merite să fie trăită 49. Chiar și creatorul PIB-ului, Simon Kuznets - mai târziu el a câștigat Premiul
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ÎN REVISTE ȘI PERIODICE Teatrul Național"Vasile Alecsandri" "Calul Verde" de Constantin Popa Constantin Popa nu este nici la debutul său literar, nici la prima întîlnire, în calitate de autor, cu scena; a publicat două volume de versuri, e autorul mai multor "poeme dramatice" și scenarii radiofonice, i s-a reprezentat o piesă Alegerea apelor la teatrul din Bîrlad. Pentru cunoscutul actor al Naționalului ieșean, așadar, literatura nu pare a fi doar un "violon d'Ingres", ci o vocație autentică și o pasiune
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
apare acum, pentru publicul său, și ca un autor dramatic de autentică dotație. Calul verde sau Unu plus unu fac trei poate fi considerată, într-adevăr, lucrare de consacrare, după ce, anterior, i s-au mai reprezentat, tot la Iași, unele poeme dramatice, iar la Bîrlad, în stagiunea trecută, piesa Alegerea apelor. Surprinzătoare prin ideea ei, văzută într-un context social care ne aparține, incitantă prin reverberațiile subiectului, destul de simplu, în orizonturile meditației etice și antropologice, frapînd prin precizie și conciziune, Calul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Ea au încetat de mult să mai trăiască unul pentru altul. Decis să oprească eroziunea sufletească, bărbatul se avîntă într-o pasiune năvalnică, pură, absolută. Piesă psihologică avînd ca fundal politic totalitarismul antedecembrist, " Mașina de vînt" e mai mult un poem dramatic al stărilor / ipostazelor între bărbat și femeie, un joc al renunțărilor, al pasiunilor și încleștărilor care nu poate sfîrși decît în derizoriu sau tragism. Autorul a ales să-și regizeze singur piesa, încredințîndu-le celor patru interpreți partituri dificile și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mănâncă, cine nu, stă și se uită (Creangă); (3) Cine are bea și mănâncă; cine nu, stă și se uită (Zanne); (4) Noi avem [există, se află la noi] în veacul nostru acel fel ciudat de barzi, Care cearcă prin poeme să devie cumularzi (Eminescu); (5) Aveți [se află, există] pe acolo astfel de...?; (6) Îmbracă-te iute în pielea cea de urs pe care o ai [ai moștenit-o] de la tată-tău (Creangă); (7) De unde să aibi [să găsești] apă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
-ă nom. moleșirea A SE MOLIPSI Ion s-a molipsit de râs tranz.: Râsul molipsește România part. molipsit, -ă nom. molipsirea, molipsitul A SE MONOTONIZA Relația lui Ion cu Ioana s-a monotonizat tranz.: Versurile cu cap și coadă monotonizează poemul part. monotonizat, -ă nom. monotonizarea A SE MOTOTOLI Cămașa lui Ion s-a mototolit tranz.: Ioana i-a mototolit cămașa lui Ion part. mototolit, -ă nom. mototolirea, mototolitul A SE MUMIFICA Morții se mumifică tranz.: E-urile din mâncare mumifică
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
1990 lucrează ca referent de specialitate la Compania Tarom și la Departamentul Aviației Civile. După 1989 va fi redactor, publicist-comentator, redactor-șef adjunct la „Realitatea românească”, „Azi” (suplimentul cultural „Fețele culturii”), „Ecran-Magazin”, „Universul cărții”, redactor la Editura Nemira. Debutează cu poeme în 1978 la „Luceafărul”. Un dublu debut editorial se produce în 1988, când M. câștigă două concursuri pentru debutanți, cu volumele Prier, la Editura Cartea Românească, și Argonauții, la Editura Facla din Timișoara. Colaborează cu articole și poezii la „Viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]
-
ș.a. Versurile din culegerea Welcome December!-Bun venit, Decembrie! (1994) evocă evenimentele din 1989, apoteozând pe cei care s-au jertfit, dar arpegiind și multe din întrebările rămase fără răspuns. M. nu este un justițiar, și arma ei e metafora. Poemele sunt un recviem și, ca în Miorița, bocetul se răsfrânge într-o dramatică alegorie. Volumul Izbânda furată (1995) se înscrie în aceeași sferă, numai că acum se vorbește de „glonțul stelar”, de „tristețea rănită”, de singurătate. Piese lirice precum Burnița
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]
-
desfășurând un adevărat ceremonial de trucuri și de subterfugii pentru a limita sfîșierea cuvintelor, cu care vrea să sperie moartea, păstrându-și vigoarea și tinerețea. Are conștiința destinului („tigrii albi”) și a artei sale, ca o pedeapsă pe altarul unui „poem sacrificial”, de unde nu există cale de întoarcere, și își întoarce ruga către Dumnezeu, „principiul principiilor”, știind că va fi primită în grădina unde bat zilnic la poartă poeme însângerate. În placheta Ecoul clipei (2003) este experimentat și laconismul poeziei haiku
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]
-
tigrii albi”) și a artei sale, ca o pedeapsă pe altarul unui „poem sacrificial”, de unde nu există cale de întoarcere, și își întoarce ruga către Dumnezeu, „principiul principiilor”, știind că va fi primită în grădina unde bat zilnic la poartă poeme însângerate. În placheta Ecoul clipei (2003) este experimentat și laconismul poeziei haiku. Câteva cărți de versuri pentru copii vin să întregească profilul unei poete sensibile la minunile lumii. SCRIERI: Prier, București, 1988; Argonauții, Timișoara, 1988; Welcom December!-Bun venit, Decembrie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]
-
Universitatea din București. În revista liceului, în 1927-1928, publica Psalmi, după ce, cu alte stanțe, fusese prezent, în 1926-1927, în „Universul” și „Lumea copiilor”. În 1928-1929 va scrie în „Dimineața copiilor” și „Foaia tinerimii”. În 1929 Tudor Arghezi îi tipărește câteva poeme în „Bilete de papagal”, în același an semnează în „Falanga” și în „Ritmuri” din Brașov. Din 1930 până în 1937 va colabora la „Gândirea” și, fără consecvență, la „Cristalul”, „Luceafărul literar”, „Flori de crâng”, „Raza literară”, „Freamătul vremii”, „Sepia”, „Bobi”, „Discobolul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
Nu a profesat avocatura, preferând o slujbă modestă, de funcționar în Ministerul Muncii și Prevederilor Sociale. Mutat în 1935 la Craiova (fusese numit inspector-șef al PTT), va contribui la editarea revistei „Condeiul” (1938-1942). În 1937 îi apăruse o carte de poeme, Arca lui Noe, distinsă cu Premiul Fundației pentru Literatură și Artă, acordat în același an și lui Emil Botta, pentru volumul Întunecatul April. Continuă, la intervale mari, să publice versuri și traduceri (poeme din Paul Verlaine, R. M. Rilke, Paul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
În 1937 îi apăruse o carte de poeme, Arca lui Noe, distinsă cu Premiul Fundației pentru Literatură și Artă, acordat în același an și lui Emil Botta, pentru volumul Întunecatul April. Continuă, la intervale mari, să publice versuri și traduceri (poeme din Paul Verlaine, R. M. Rilke, Paul Valéry, Rudyard Kypling, aforisme din Gustave Le Bon) în „Arta” (Brașov), „România literară” (aflându-se, alături de Dimitrie Stelaru, între poeții premiați de revistă în 1939), „Meșterul Manole”, „Convorbiri literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
Stelaru, între poeții premiați de revistă în 1939), „Meșterul Manole”, „Convorbiri literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața” (semna Ștefan Stănescu-Buzău), „Curentul magazin”, „Claviaturi”, „Bucovina”. Din 1941 era membru al Societății Scriitorilor Români. În 1942 îi iese de sub tipar ultimul volum antum, Poemul sistemului solar. Avea în pregătire alte câteva culegeri de versuri (Plânsul madonelor, Cântărețul amurgurilor, Înălțimi de odihnă) și o dramă (Izvorul tămăduirii), care au rămas în manuscris. Mort la patruzeci și patru de ani, S. rămâne „poetul tânăr” al generației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
este, în esență, un romantic. Definitorie, la el, este înfruntarea contradicțiilor proprii naturii omului, a unui dualism funciar: perechile de animale din arcă arată sufletul și trupul în dezunire (Talazuri înlăuntru); cele două „părți” ce nu se cunosc, evocate în poemul Spațiu viu („Mă naște/ Lumina ochiului care cunoaște. Mă dezmiardă/ Mai mult ochii care-au să mă piardă”), adeveresc ruptura dintre intellectus și trăire. Prăpastia dintre puritatea, dureros de fragilă, a idealului și neliniștile, totuși fertile în planul sensibilității, date
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
Viața din arcă). Rarele recăderi în discursivitatea întâlnită în primele meditații ale lui S. nu știrbesc unitatea acestei cărți, în care propensiunea către idee („aridele poteci ale Duhului”) și dezbaterea interioară sunt organic absorbite în mit. Desprins de patosul înfruntărilor, Poemul sistemului solar, plachetă alcătuită dintr-un ciclu de unsprezece sonete, se voise o foarte epurată, și fantasmagorică, icoană a sufletului, ghicit, ca în Paznicii (Preludiu la dansul planetelor exterioare) de Ion Barbu, prin cheia unei interpretări astrologice („O stea, povară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
alcătuită dintr-un ciclu de unsprezece sonete, se voise o foarte epurată, și fantasmagorică, icoană a sufletului, ghicit, ca în Paznicii (Preludiu la dansul planetelor exterioare) de Ion Barbu, prin cheia unei interpretări astrologice („O stea, povară, sta la porți ...”). Poemele sunt organizate cu o anumită voință de a implica în forme - până la cele prozodice, întrucât amplitudinea progresivă a versurilor, de la un sonet la altul, pare modelată în funcție de dominanta planetară - sugestii încețoșat esoterice. Primul sonet, Culegătorii, cel mai descărnat - pe măsura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
a resemantizării lirice în acord cu eternul omenesc, cu șanse reale de a-l reprezenta pe autor și dincolo de îndreptățita mențiune istorico-literară cuvenită numelui său. SCRIERI: Îngerii pământului (în colaborare cu Nicolae Mihăescu), București, 1931; Arca lui Noe, București, 1937; Poemul sistemului solar, București, 1942; Arca lui Noe, îngr.și pref. Ovidiu Cotruș, București, 1974. Repere bibliografice: Ștefan Stănescu, în Antologia poeților tineri, îngr. Zaharia Stancu, București, 1934, 217-221; Vlaicu Bârna, „Arca lui Noe”, RP, 1937, 5 850; Dan Petrașincu, Emil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
1 071; Vasile Damaschin, Ștefan Stănescu, SE, 1939, 375; Vintilă Mihăescu, Fragmente de critică literară, București, 1939, 269-273; Dragoș Vrânceanu, „Arca lui Noe”, CML, 1940, 40; Călinescu, Ist. lit. (1941), 820, Ist. lit. (1982), 905; Pompiliu Constantinescu, „Arca lui Noe”. „Poemul sistemului solar”, VRA, 1942, 673; Mihai Niculescu, „Poemul sistemului solar”, UVR, 1942, 46; Ion Șugariu, „Poemul sistemului solar”, RFR, 1943, 2; Ovidiu Cotruș, Ștefan Stănescu. Rememorări, F, 1969, 2; Ion Caraion, [Ștefan Stănescu], RL, 1969, 17; Micu, „Gândirea”, 613-615; Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
375; Vintilă Mihăescu, Fragmente de critică literară, București, 1939, 269-273; Dragoș Vrânceanu, „Arca lui Noe”, CML, 1940, 40; Călinescu, Ist. lit. (1941), 820, Ist. lit. (1982), 905; Pompiliu Constantinescu, „Arca lui Noe”. „Poemul sistemului solar”, VRA, 1942, 673; Mihai Niculescu, „Poemul sistemului solar”, UVR, 1942, 46; Ion Șugariu, „Poemul sistemului solar”, RFR, 1943, 2; Ovidiu Cotruș, Ștefan Stănescu. Rememorări, F, 1969, 2; Ion Caraion, [Ștefan Stănescu], RL, 1969, 17; Micu, „Gândirea”, 613-615; Al. Oproescu, Scriitori buzoieni. Fișier istorico-literar, Buzău, 1980, 55
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
1939, 269-273; Dragoș Vrânceanu, „Arca lui Noe”, CML, 1940, 40; Călinescu, Ist. lit. (1941), 820, Ist. lit. (1982), 905; Pompiliu Constantinescu, „Arca lui Noe”. „Poemul sistemului solar”, VRA, 1942, 673; Mihai Niculescu, „Poemul sistemului solar”, UVR, 1942, 46; Ion Șugariu, „Poemul sistemului solar”, RFR, 1943, 2; Ovidiu Cotruș, Ștefan Stănescu. Rememorări, F, 1969, 2; Ion Caraion, [Ștefan Stănescu], RL, 1969, 17; Micu, „Gândirea”, 613-615; Al. Oproescu, Scriitori buzoieni. Fișier istorico-literar, Buzău, 1980, 55; Piru, Ist. lit., 433; Regman, Noi explorări, 149-153
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]