415,373 matches
-
ajutat la stabilirea Acordului General pentru Tarife și Comerț și mai târziu la înființarea Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), deși a respins-o în 1950 într-o versiune anterioară. Din 1970, guvernul SUA a negociat contracte comerciale cum ar fi Acordul Nord-American de Comerț Liber în 1990, Acordul de comerț liber dintre Republica Dominicana și America Centrala în 2006, precum și o serie de acorduri bilaterale (cum ar fi cu Iordania). În Europa, după 1945 s-a format Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului
Comerț liber () [Corola-website/Science/336741_a_338070]
-
și Comerț și mai târziu la înființarea Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), deși a respins-o în 1950 într-o versiune anterioară. Din 1970, guvernul SUA a negociat contracte comerciale cum ar fi Acordul Nord-American de Comerț Liber în 1990, Acordul de comerț liber dintre Republica Dominicana și America Centrala în 2006, precum și o serie de acorduri bilaterale (cum ar fi cu Iordania). În Europa, după 1945 s-a format Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului în 1951 care a devenit Comunitatea Economică
Comerț liber () [Corola-website/Science/336741_a_338070]
-
respins-o în 1950 într-o versiune anterioară. Din 1970, guvernul SUA a negociat contracte comerciale cum ar fi Acordul Nord-American de Comerț Liber în 1990, Acordul de comerț liber dintre Republica Dominicana și America Centrala în 2006, precum și o serie de acorduri bilaterale (cum ar fi cu Iordania). În Europa, după 1945 s-a format Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului în 1951 care a devenit Comunitatea Economică Europeană (CEE) în 1958. Două obiective fundamentale ale CEE au fost dezvoltarea unei piețe
Comerț liber () [Corola-website/Science/336741_a_338070]
-
piețe comune, ulterior redenumita piața unică, și instituirea unei uniuni vamale între statele sale membre. După aderarea unor noi membrii, CEE a devenit Uniunea Europeană (UE) în 1993. Uniunea Europeană este acum cea mai mare piață unică din lume și a încheiat acorduri de liber schimb cu multe țări din întreaga lume. Cele mai multe țări din lume sunt membre ale Organizației Mondiale a Comerțului, ceea ce limitează în anumite aspecte dar nu elimină complet tarifele și barierele comerciale. Cele mai multe țări sunt, de asemenea, membrii ale
Comerț liber () [Corola-website/Science/336741_a_338070]
-
anumite aspecte dar nu elimină complet tarifele și barierele comerciale. Cele mai multe țări sunt, de asemenea, membrii ale unor zone de liber schimb regionale care reduc barierele comerciale între țările participante. UE și SUA sunt în curs de negociere a unui acord de liber schimb. Alături de SUA, douăsprezece țări care au graniță la Oceanul Pacific sunt în prezent în negocieri private pentru Parteneriatul Trans-Pacific, fiind promovat de țările care îl negociază ca un acord de liber schimb. Costurile și beneficiile acordurilor de liber
Comerț liber () [Corola-website/Science/336741_a_338070]
-
și SUA sunt în curs de negociere a unui acord de liber schimb. Alături de SUA, douăsprezece țări care au graniță la Oceanul Pacific sunt în prezent în negocieri private pentru Parteneriatul Trans-Pacific, fiind promovat de țările care îl negociază ca un acord de liber schimb. Costurile și beneficiile acordurilor de liber schimb sunt dezbătute de către academicieni, guverne și grupuri de interese. Argumentele pentru protecționism se încadrează în categoria economică (comerțul poate afecta economia) sau categoria morală (efectele comerțului liber ar putea ajuta
Comerț liber () [Corola-website/Science/336741_a_338070]
-
a unui acord de liber schimb. Alături de SUA, douăsprezece țări care au graniță la Oceanul Pacific sunt în prezent în negocieri private pentru Parteneriatul Trans-Pacific, fiind promovat de țările care îl negociază ca un acord de liber schimb. Costurile și beneficiile acordurilor de liber schimb sunt dezbătute de către academicieni, guverne și grupuri de interese. Argumentele pentru protecționism se încadrează în categoria economică (comerțul poate afecta economia) sau categoria morală (efectele comerțului liber ar putea ajuta economia, dar au efecte negative în alte
Comerț liber () [Corola-website/Science/336741_a_338070]
-
ceea ce a cauzat trei rebeliuni succesive în 1885, 1888 și 1889. În 1894 sultanul Abdul Hamid al II-lea l-a numit din nou pe Alexander Karatheodori Pașa ca guvernator al insulei Creta, dar încercarea lui Karatheodori de a implementa acordul a fost întâmpinată cu furie de către populația musulmană de pe insulă și a condus la noi ciocniri între comunitățile greacă și turcă în 1896 (comunitatea turcă era formată din greci cretani care se convertiseră la islamism). Pentru a potoli tulburările, otomanii
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
au trimis întăriri militare, în timp ce voluntari greci au sosit pe insulă în sprijinul populației grecești. În același timp, flotele Marilor Puteri au patrulat prin apele teritoriale ale Cretei, ceea ce a dus la escaladarea conflictului, dar s-a încheiat ulterior un acord cu sultanul și tensiunile s-au diminuat. Violențe între cele două tabere au reizbucnit în ianuarie 1897 pe măsură ce ambele părți încercau să-și consolideze puterea. Cartierul creștin din Chania a fost incendiat, iar mulți localnici au cerut ajutor flotelor străine
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
albanezi. Războiul civil dintre guvern și albanezii insurgenți a avut loc între martie și iunie 2001, mai mult în partea de nord și de vest a țării. Războiul s-a încheiat după intervenția forțelor NATO de monitorizare a armistițiului. În cadrul Acordului Ohrid, guvernul a fost de acord să acorde mai multă putere politică, și să respecte cultura minorității albaneze. Partea albaneză a fost de acord să renunțe la dorințele separatiste și să recunoască toate instituțiile statului macedonean. În plus, conform acestui
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
albanezii insurgenți a avut loc între martie și iunie 2001, mai mult în partea de nord și de vest a țării. Războiul s-a încheiat după intervenția forțelor NATO de monitorizare a armistițiului. În cadrul Acordului Ohrid, guvernul a fost de acord să acorde mai multă putere politică, și să respecte cultura minorității albaneze. Partea albaneză a fost de acord să renunțe la dorințele separatiste și să recunoască toate instituțiile statului macedonean. În plus, conform acestui acord, radicalii albanezi trebuiau să renunțe
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
vest a țării. Războiul s-a încheiat după intervenția forțelor NATO de monitorizare a armistițiului. În cadrul Acordului Ohrid, guvernul a fost de acord să acorde mai multă putere politică, și să respecte cultura minorității albaneze. Partea albaneză a fost de acord să renunțe la dorințele separatiste și să recunoască toate instituțiile statului macedonean. În plus, conform acestui acord, radicalii albanezi trebuiau să renunțe la armele lor, și să le predea forțelor NATO.
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
Ohrid, guvernul a fost de acord să acorde mai multă putere politică, și să respecte cultura minorității albaneze. Partea albaneză a fost de acord să renunțe la dorințele separatiste și să recunoască toate instituțiile statului macedonean. În plus, conform acestui acord, radicalii albanezi trebuiau să renunțe la armele lor, și să le predea forțelor NATO.
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
politică importantă în situația evreilor, după ce amestecul Franței și al Marii Britanii în reprimarea revoltei egiptene a obligat regimul turc să-și amelioreze atitudinea față de supușii de pe cuprinsul imperiului. Sultanul a fost nevoit să instituie reforme constituționale, incluzând așa numitele capitulații, acorduri cu puteri europene asupra drepturilor cetățenilor acestora pe teritoriul Imperiului Otoman. Capitulațiile au contribuit la întărirea statutului evreilor supuși ai Imperiului Rus, ai Imperiului Austriac si ai Marii Britanii și au avut un efect benefic asupra întregii colectivități evreiesti - Ishuv - din
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
premieră al patrulea album de studio al rapperului Future, "EVOL". Pe 14 februarie 2016, DJ Khaled a anunțat că va debuta noul mixtape al lui French Montană pe We The Best Radio. Pe 29 februarie 2016, Khaled a semnat un acord de management cu compania lui Jay Z, Roc Nation, si a anunțat lansarea celui de-al nouălea album de studio, "Major Key". Pe 3 iunie a lansat primul single de pe "Major Key", intitulat „For Free”, o colaborare cu rapperul canadian
DJ Khaled () [Corola-website/Science/336788_a_338117]
-
pe data de 19 iulie 2016, iar extragerea a fost transmisă în direct pe internet. Manșa a treia s fost trasă la sorți pe 25 octombrie 2016. Pentru a reduce din costurile deplasărilor și cazărilor, unele echipe au fost de acord să joace ambele meciuri în aceeași sală, pe terenul adversarului. Aceste cazuri sunt prezentate în notele din subsolul tabelelor. Formațiile evidențiate cu caractere aldine s-au calificat în Manșa a 2-a. În afara celor 16 echipe venite din manșa a
Cupa EHF Feminin 2016-2017 () [Corola-website/Science/336800_a_338129]
-
lansat un atac surpriză împotriva francezilor și a obținut o victorie decisivă, punând capăt oricărei rezistenței franceze. Pe 11 noiembrie 1500, Ludovic al XII-lea al Franței și Ferdinand al II-lea de Aragon au semnat un pact secret cu acordul papei Alexandru al VI-lea: tratatul secret de la Granada, care prevedea împărțirea Regatului de Napoli. Frederic I de Neapole, care nu știa de existența acordului, în 1501, când francezii i-au invadat regatul, a cerut ajutorul aliatului său, Spania. Frederic
Bătălia de la Garigliano (1503) () [Corola-website/Science/336810_a_338139]
-
al Franței și Ferdinand al II-lea de Aragon au semnat un pact secret cu acordul papei Alexandru al VI-lea: tratatul secret de la Granada, care prevedea împărțirea Regatului de Napoli. Frederic I de Neapole, care nu știa de existența acordului, în 1501, când francezii i-au invadat regatul, a cerut ajutorul aliatului său, Spania. Frederic I de Neapole a aflat prea târziu de tratat deoarece pe 19 august francezii au intrat în Napoli. În curând, între părțile semnatare au apărut
Bătălia de la Garigliano (1503) () [Corola-website/Science/336810_a_338139]
-
obținerea independenței față de Croația. La 25 aprilie 1991, Parlamentul croat a decis să organizeze un referendum pe 19 mai. Decizia a fost publicată în și a devenit oficial pe 2 mai 1991. Referendumul punea două întrebări. În primul rând, cerea acordul pentru ca Croația să devină un stat independent și suveran, care garantează autonomie culturală și drepturi cetățenești sârbilor și altor minorități din Croația, care este liber să formeze o asociere de state suverane cu celelalte foste republici iugoslave. În al doilea
Referendumul pentru independența Croației, 1991 () [Corola-website/Science/336829_a_338158]
-
devină un stat independent și suveran, care garantează autonomie culturală și drepturi cetățenești sârbilor și altor minorități din Croația, care este liber să formeze o asociere de state suverane cu celelalte foste republici iugoslave. În al doilea rând, se cerea acordul pentru ca Croația să rămână în cadrul Iugoslaviei ca stat federal unificat. Autoritățile locale sârbe au cerut un boicot al votului, care a fost urmată în mare măsură de etnicii sârbi. Referendumul a fost organizat în 7.691 de secții de votare
Referendumul pentru independența Croației, 1991 () [Corola-website/Science/336829_a_338158]
-
pentru a oferi consiliere juridică și criterii pentru a fostelor republici iugoslave. La sfârșitul anului 1991, Comisia a declarat, printre altele, că Iugoslavia era în proces de dizolvare, și că granițele interne ale republicilor iugoslave nu pot fi modificate fără acordul liber al statelor. Factori pentru menținerea frontierelor antebelice ale Croației, definite de comisii de delimitare în 1947, au fost amendamentele constituționale iugoslave din 1971 și 1974, care stabileau că drepturile suverane sunt exercitate de către unitățile federale, și că federația dispune
Referendumul pentru independența Croației, 1991 () [Corola-website/Science/336829_a_338158]
-
Tratatul de la Granada a fost o alianță militară încheiată între Ludovic al XII-lea al Franței și Ferdinand al II-lea de Aragon cu privire la împărțirea și retrasarea granițelor Neapolelui. Pe baza acordului, partea nordică a regatului ar reveni Franța, formând Regatul de Neapole, iar partea sudică intrând în posesia regatului de Aragon. Discrepanțele între cei doi semnatari au adus doi ani de confruntări militare, în care trupele lui Gonzalo Fernández de Córdoba
Tratatul de la Granada (1500) () [Corola-website/Science/336816_a_338145]
-
al XII-lea. Tratatul, justificat și de necesitatea de a face față amenințării turcilor otomani, a fost semnat pe 10 octombrie 1500 în castelul Chambord, și ratificat de către regii catolici, pe data de 11 noiembrie a aceluiași an, în Granada. Acordul a inclus următoarele condiții: Relațiile bune între francezi și spanioli nu au fost de lungă durată. Prin termenii tratatului se hotărâse ca regatul de Neapole să fie împărțit în patru provincii, deși din timpul domniei lui Alfonso I regatul era
Tratatul de la Granada (1500) () [Corola-website/Science/336816_a_338145]
-
elimine aceste ramificații din 1934; politică actuală este de a refuza aprobarea de noi rute de varianta și de a le elimina pe cele existente „atât de repede cât pot ajunge Departamentul Șoselelor și Comitetul Permanent de Șosele la un acord cu privire la acestea”. —cele cu specificație suplimentară, cum ar fi „alternativ” sau „centura”—sunt și ele gestionate tot de AASHTO. Acestea sunt uneori desemnate cu litere sufixe, ca A pentru alternativ sau B pentru business. Jurnalul oficial al rutelor, publicat ultima
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
și 15 iunie pentru New England. Reprezentanții asociațiilor pentru trasee auto nu au putut să participe oficial la întâlniri. Cu toate acestea, ca un compromis, au putut discuta cu membrii Consiliului Mixt. Asociațiile au stabilit în cele din urmă un acord general cu privire la planurile de numerotare, traseele cu nume urmând să continue a fi incluse. Sistemul propus adaugă până la 81.000 de mile (130.000 de kilometri), 2,8% din lungimea totală a drumurilor publice de la acea dată. A doua ședința
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]