42,328 matches
-
raidurile maghiarilor. În 901, la numai doi ani după primul lor contact cu Europa occidentală, maghiarii au devastat și Carintia. În 952, Carintia a fost plasată sub Ducatul de Bavaria, așa cum erau și Carniola, Istria și Friuli. Orașele principale ale Mărcii de Carintia erau Friesach și Villach. În secolul al X-lea, așa-numita "Marca de Carantania" (numită "Marca de Carintia" dat fiind că era marca noului ducat de Carintia) s-a desprins de Carintia. Marca de Carantania va deveni ulterior
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
occidentală, maghiarii au devastat și Carintia. În 952, Carintia a fost plasată sub Ducatul de Bavaria, așa cum erau și Carniola, Istria și Friuli. Orașele principale ale Mărcii de Carintia erau Friesach și Villach. În secolul al X-lea, așa-numita "Marca de Carantania" (numită "Marca de Carintia" dat fiind că era marca noului ducat de Carintia) s-a desprins de Carintia. Marca de Carantania va deveni ulterior Marca de Stiria. Singurul markgraf de Carintia cunoscut din această perioadă — cu toate că sunt cunoscuți
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
și Carintia. În 952, Carintia a fost plasată sub Ducatul de Bavaria, așa cum erau și Carniola, Istria și Friuli. Orașele principale ale Mărcii de Carintia erau Friesach și Villach. În secolul al X-lea, așa-numita "Marca de Carantania" (numită "Marca de Carintia" dat fiind că era marca noului ducat de Carintia) s-a desprins de Carintia. Marca de Carantania va deveni ulterior Marca de Stiria. Singurul markgraf de Carintia cunoscut din această perioadă — cu toate că sunt cunoscuți mulți conți — este Markward
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
plasată sub Ducatul de Bavaria, așa cum erau și Carniola, Istria și Friuli. Orașele principale ale Mărcii de Carintia erau Friesach și Villach. În secolul al X-lea, așa-numita "Marca de Carantania" (numită "Marca de Carintia" dat fiind că era marca noului ducat de Carintia) s-a desprins de Carintia. Marca de Carantania va deveni ulterior Marca de Stiria. Singurul markgraf de Carintia cunoscut din această perioadă — cu toate că sunt cunoscuți mulți conți — este Markward al III-lea, care apare ca "preses
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
și Friuli. Orașele principale ale Mărcii de Carintia erau Friesach și Villach. În secolul al X-lea, așa-numita "Marca de Carantania" (numită "Marca de Carintia" dat fiind că era marca noului ducat de Carintia) s-a desprins de Carintia. Marca de Carantania va deveni ulterior Marca de Stiria. Singurul markgraf de Carintia cunoscut din această perioadă — cu toate că sunt cunoscuți mulți conți — este Markward al III-lea, care apare ca "preses de Carinthia". În 976, împăratul Otto al II-lea l-
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
de Carintia erau Friesach și Villach. În secolul al X-lea, așa-numita "Marca de Carantania" (numită "Marca de Carintia" dat fiind că era marca noului ducat de Carintia) s-a desprins de Carintia. Marca de Carantania va deveni ulterior Marca de Stiria. Singurul markgraf de Carintia cunoscut din această perioadă — cu toate că sunt cunoscuți mulți conți — este Markward al III-lea, care apare ca "preses de Carinthia". În 976, împăratul Otto al II-lea l-a numit pe fiul său, Otto
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
din această perioadă — cu toate că sunt cunoscuți mulți conți — este Markward al III-lea, care apare ca "preses de Carinthia". În 976, împăratul Otto al II-lea l-a numit pe fiul său, Otto I duce de Bavaria și a separat Marca de Carintia și celelalte mărci de ducat. El a transformat Carintia în ducat, oferindu-l Luitpoldingilor, în persoana lui Henric al III-lea de Bavaria, care a trecut astfel la controlul asupra Istriei, Friuli și Carniolei.
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
cunoscuți mulți conți — este Markward al III-lea, care apare ca "preses de Carinthia". În 976, împăratul Otto al II-lea l-a numit pe fiul său, Otto I duce de Bavaria și a separat Marca de Carintia și celelalte mărci de ducat. El a transformat Carintia în ducat, oferindu-l Luitpoldingilor, în persoana lui Henric al III-lea de Bavaria, care a trecut astfel la controlul asupra Istriei, Friuli și Carniolei.
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
din Bienenbüttel, care era rezidența tatălui său. Wichmann I "cel Bătrân", deși întâiul născut dintre cei frați Billungi și deși devenise rudă cu împăratul Otto I prin căsătorie, a fost neglijat atunci când s-a procedat la împărțirea feudelor saxone din Marca Billungilor, care în 936 au revenit fratelui său mai mic, Herman Billung. Ca urmare, Wichmann "cel Bătrân" s-a revoltat împotriva regelui, alăturându-se răscoalei începute de ducele Eberhard de Franconia, dar renunțând ulterior. După moartea tatălui său din 944
Wichmann cel Tânăr () [Corola-website/Science/325414_a_326743]
-
i-a arestat, executându-l pe Godfrid și închizându-l pe Ugo la ordinele lui Carol. În 884, când Carol cel Gras a dobândit tronul din Francia occidentală, el l-a trimis pe Henric acolo pentru a menține controlul asupra Mărcilor de Neustria împotriva invadatorilor vikingi. În 886, el a fost trimis pentru a acorda sprijin Parisului asediat de normanzi. Henric nu a stat multă vreme în zonă, însă a revenit acolo anul următor, alături de Carol cel Gras. Cu toate acestea
Henric de Franconia () [Corola-website/Science/325410_a_326739]
-
imperială din 952 de la Augsburg, unde prestează omagiu lui Otto "cel Mare". Ca urmare, el și cu fiul său Adalbert se mențin ca regi ai Italiei ca vasali ai lui Otto, cu toate că sunt nevoiți să cedeze regelui german teritoriul fostei Mărci de Friuli, iar Otto o conferă mai departe fratelui său mai mic, ducele Henric I de Bavaria ca marcă imperială de Verona. Berengar a continuat să rămână un subordonat indisciplinat: atunci când Otto a avut de a face cu revolta propriului
Berengar al II-lea de Italia () [Corola-website/Science/325419_a_326748]
-
Adalbert se mențin ca regi ai Italiei ca vasali ai lui Otto, cu toate că sunt nevoiți să cedeze regelui german teritoriul fostei Mărci de Friuli, iar Otto o conferă mai departe fratelui său mai mic, ducele Henric I de Bavaria ca marcă imperială de Verona. Berengar a continuat să rămână un subordonat indisciplinat: atunci când Otto a avut de a face cu revolta propriului său fiu, ducele Liudolf de Suabia din 953, Berengar a atacat Marca veroneză și de asemenea a asediat castelul
Berengar al II-lea de Italia () [Corola-website/Science/325419_a_326748]
-
mic, ducele Henric I de Bavaria ca marcă imperială de Verona. Berengar a continuat să rămână un subordonat indisciplinat: atunci când Otto a avut de a face cu revolta propriului său fiu, ducele Liudolf de Suabia din 953, Berengar a atacat Marca veroneză și de asemenea a asediat castelul din Canossa al contelui Adalbert Azzo. După 960, el chiar a invadat Statul papal în timpul papei Ioan al XII-lea, la al cărui apel Otto I, care țintea la încoronarea sa ca împărat
Berengar al II-lea de Italia () [Corola-website/Science/325419_a_326748]
-
March de Carniola a reprezentat un stat în sud-estul Regatului Germaniei din Evul Mediu timpuriu, ca predecesor al Ducatului de Carniola. El corespunde în mare cu regiunea Carniolei centrale din prezentul stat Slovenia. În momentul creării sale, marca servea ca frontieră de apărare împotriva Regatului ungar și a croat. de pe versantul estic al Alpilor Iulieni datează probabil din secolul al IX-lea, când s-ar fi format alături de mărcile de Carintia, Istria și Pannonia. Cele mai sudice dintre
Marca de Carniola () [Corola-website/Science/325428_a_326757]
-
centrale din prezentul stat Slovenia. În momentul creării sale, marca servea ca frontieră de apărare împotriva Regatului ungar și a croat. de pe versantul estic al Alpilor Iulieni datează probabil din secolul al IX-lea, când s-ar fi format alături de mărcile de Carintia, Istria și Pannonia. Cele mai sudice dintre acestea, Carintia și Carniola, au constituit principala arie expusă raidurilor invadatorilor maghiari. În 952, Carniola a fost trecută sub autoritatea ducilor de Bavaria, ca și Carinthia, Istria și Friuli. În 976
Marca de Carniola () [Corola-website/Science/325428_a_326757]
-
maghiari. În 952, Carniola a fost trecută sub autoritatea ducilor de Bavaria, ca și Carinthia, Istria și Friuli. În 976, împăratul Otto al II-lea l-a numit pe nepotul său, Otto de Suabia, duce de Bavaria și a separat marca de Ducatul bavarez. El a transformat Carintia în ducat pentru Henric "cel Tânăr" din dinastia bavareză a Luitpoldingilor, care a activat ca un fel de "conducător al poliției de frontieră", controlând mărcile de Istria, Verona (Friuli) și Carniola. În 1040
Marca de Carniola () [Corola-website/Science/325428_a_326757]
-
de Suabia, duce de Bavaria și a separat marca de Ducatul bavarez. El a transformat Carintia în ducat pentru Henric "cel Tânăr" din dinastia bavareză a Luitpoldingilor, care a activat ca un fel de "conducător al poliției de frontieră", controlând mărcile de Istria, Verona (Friuli) și Carniola. În 1040, regele Germaniei Henric al III-lea a separat Carniola de Ducatul de Carintia și a conferit în schimb celui din urmă Marca Windică. Motivul acestei separări a constat parțial în considerente de
Marca de Carniola () [Corola-website/Science/325428_a_326757]
-
ca un fel de "conducător al poliției de frontieră", controlând mărcile de Istria, Verona (Friuli) și Carniola. În 1040, regele Germaniei Henric al III-lea a separat Carniola de Ducatul de Carintia și a conferit în schimb celui din urmă Marca Windică. Motivul acestei separări a constat parțial în considerente de ordin militar și parțial în separația originară a regiunii, dat fiind că nivelul colonizării germane diferea de cel din Carintia de la nord de munții Karavanke. În plus, Carniola, deși fusese
Marca de Carniola () [Corola-website/Science/325428_a_326757]
-
își menținea caracterul slav, în vreme ce cea mai mare parte din Carintia a adoptat cultura germană. Cele mai proeminente dintre familiile provenite din Bavaria erau Hoflein, Stein, Hertenberg, Reydeck și Rabensberg, în vreme ce cele din Suabia erau Auersperg, Osterberg și Gallenberg. Inițial, marca era mărginită de Carinthia și de Marca de Stiria la nord, de Croația și regiunea Slavonia la răsărit, Istria și Dalmația spre sud, și Friuli, Gorizia, Udine și Gradisca la vest. Teritoriul Carniolei era legat neoficial de celelalte mărci din
Marca de Carniola () [Corola-website/Science/325428_a_326757]
-
mare parte din Carintia a adoptat cultura germană. Cele mai proeminente dintre familiile provenite din Bavaria erau Hoflein, Stein, Hertenberg, Reydeck și Rabensberg, în vreme ce cele din Suabia erau Auersperg, Osterberg și Gallenberg. Inițial, marca era mărginită de Carinthia și de Marca de Stiria la nord, de Croația și regiunea Slavonia la răsărit, Istria și Dalmația spre sud, și Friuli, Gorizia, Udine și Gradisca la vest. Teritoriul Carniolei era legat neoficial de celelalte mărci din sudul Imperiului prin ceea ce se numeea "complexul
Marca de Carniola () [Corola-website/Science/325428_a_326757]
-
Inițial, marca era mărginită de Carinthia și de Marca de Stiria la nord, de Croația și regiunea Slavonia la răsărit, Istria și Dalmația spre sud, și Friuli, Gorizia, Udine și Gradisca la vest. Teritoriul Carniolei era legat neoficial de celelalte mărci din sudul Imperiului prin ceea ce se numeea "complexul austriac", ca urmare a supremației pe care Austria a dobândit-o imediat asupra celorlalte regiuni. Datorită acestei coeziuni informale, Carniola era mai degrabă o regiune geografică decât un întreg și adeseori a
Marca de Carniola () [Corola-website/Science/325428_a_326757]
-
pe care Austria a dobândit-o imediat asupra celorlalte regiuni. Datorită acestei coeziuni informale, Carniola era mai degrabă o regiune geografică decât un întreg și adeseori a fost reținută în combinație cu vecinele sale. Cu toate acestea, statutul său de marcă situată în extremitatea sudică i-a ajutat să își mențină privilegiul de marcă până în secolul al XIII-lea și multă vreme ulterior celorlalte regiuni, în special față de Friuli. La 11 iunie 1077, Carniola și Istria au fost transferate de către regele
Marca de Carniola () [Corola-website/Science/325428_a_326757]
-
informale, Carniola era mai degrabă o regiune geografică decât un întreg și adeseori a fost reținută în combinație cu vecinele sale. Cu toate acestea, statutul său de marcă situată în extremitatea sudică i-a ajutat să își mențină privilegiul de marcă până în secolul al XIII-lea și multă vreme ulterior celorlalte regiuni, în special față de Friuli. La 11 iunie 1077, Carniola și Istria au fost transferate de către regele Henric al IV-lea sub dominația puternicului Patriarhat de Aquileia. Totuși, markgrafii de
Marca de Carniola () [Corola-website/Science/325428_a_326757]
-
de Andechs (ulterior, duci de Merania), dinastia Meinhardinilor din Görz și conții de Celje. În secolul al XII-lea, Republica Veneția și-a extins treptat stăpânirea asupra litoralului Istriei, iar Carniola a preluat controlul asupra a ceea ce mai rămăsese din Marca de Istria, în jur de Pazin ("Mitterburg"). Curând, Carniola s-a extins asupra platoului Kras și se afla în posesia a două mici ieșiri la mare, la Golful Trieste și Golful Kvarner. De asemenea, ea ajungea la valea râului Isonzo
Marca de Carniola () [Corola-website/Science/325428_a_326757]
-
din regiune. În 1245, patriarhul Berthold de Aquileia a acordat Carniola Casei de Babenberg, în persoana ducelui Frederic al II-lea de Austria, având în acest sens consimțământul regal. În jur de 1254, Carniola și-a pierdut privilegiile sale ca marcă. Atunci cînd Frederic al II-lea de Austria a murit în 1246, Carniola a trecut în stăpânirea ultimului duce din casa de Sponheim, Ulric al III-lea de Carintia, un văr al patriarhului de Aquileia. Politica lui Ulric a condus
Marca de Carniola () [Corola-website/Science/325428_a_326757]