41,706 matches
-
multor fraze de risc corespunzătoare. Clasificarea are consecințe nu doar asupra etichetării, ci și asupra altor acte cu putere de lege și norme administrative cu privire la substanțele periculoase; (îi) Clasificarea în fiecare categorie de pericol este indicată în rubrici separate. Fiecare rubrică conține, în general, o descriere a categoriei de pericol și una sau mai multe fraze de risc. Cu toate acestea, în unele cazuri (de exemplu, substanțele clasificate că inflamabile sau sensibilizante ori anumite substanțe clasificate că periculoase pentru mediu) se
jrc2510as1994 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87664_a_88451]
-
Cât.3, * periculos pentru mediu: N și/sau R 52, R 53, R 59. (iv) Frazele de risc "suplimentare" atribuite pentru a descrie alte proprietăți (pct. 2.2.6 și 3.2.8 din ghidul de etichetare) sunt indicate în rubrici distincte. (b) Eticheta Include: (i) simbolul sau simbolurile și indicațiile de pericol atribuite substanței, daca este cazul, în conformitate cu anexă ÎI [vezi art. 23 alin.(2) lit. (c)]; (îi) frazele de risc (fraze R), desemnate printr-o serie de cifre precedate
jrc2510as1994 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87664_a_88451]
-
o bibliografie bogată cuprinzând studii de filologie clasică, etimologie, lingvistică generală, fonetică și fonologie, gramatică, onomastică, lexicologie și de cultivare a limbii române. A susținut ani în șir emisiunea radiofonică „Limba noastră”, iar în „Revista Cultului Mozaic” a deținut o rubrică pe teme lingvistice, semnalând apropieri între cuvintele din diferite limbi. Este autorul unor valoroase studii și articole apărute în revistele de specialitate ale secolului trecut, precum și al unor importante volume de lingvistică, la unele dintre acestea fiind coordonator. Împreună cu Iorgu
Alexandru Graur () [Corola-website/Science/297572_a_298901]
-
acceptă să devină membru al senatului legionar. În discursul lui Sextil Pușcariu, la Deschiderea Universității Transilvane la Sibiu, al cărei rector fusese numit, apare următorul pasaj semnificativ: După 23 august 1944 încep atacurile la adresa lui Pușcariu. Ziarul comunist "România liberă" publică rubrica "Figuri de trădători", vizând profesori universitari și alți intelectuali, în care apare și următorul material: Sextil Pușcariu a refuzat să emigreze, deși familia regală îl invitase să facă parte din suita care urma să primească aprobarea de a părăsi țara
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
Iași (1963). Devine medic la Dolhasca (1963-1975), din 1975 renunță la medicină pentru a se dedica exclusiv scrisului. Apreciat în egală măsură atât de critica literară, cât și de publicul larg, reușește să impresioneze și prin personalitatea sa nonconformistă. Are rubrici în "România literară", "Ziarul de Iași" și în "Suplimentul de cultură", a scris în revista "Plai cu boi", dă interviuri în revistele mondene, participă la discuții pe Internet. Debut cu poezii în revista "Luceafărul", debut editorial cu două volume, ambele
Emil Brumaru () [Corola-website/Science/297580_a_298909]
-
poate cea mai fertilă experiență e cea de cronicar la revista Viața românească, începând cu 1931, revista fiind coordonată de criticul Garabet Ibrăileanu. Din 1931 devine profesor definitiv de literatură română. În 1933 va inaugura în "Adevărul literar și artistic" rubrica celebră "Cronica mizantropului", care va da titlul cărții de eseuri. Devine în 1936 doctor în litere la Universitatea din Iași cu o teză despre "Avatarii faraonului Tla", o nuvelă postumă a lui Mihai Eminescu, descoperită și pusă în valoare pentru
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
faza încercării de creație a unor opere în stilul epocii, dar limbajul trădează imposibilitatea unei adaptări totale la stereotipiile din limba de lemn. În anul 1953 îi apare romanul "Bietul Ioanide" iar începând cu 1956 revine în publicistică printr-o rubrică permanentă ("Cronica optimistului") ținută în săptămânalul cultural "Contemporanul". 3. Începând cu anii 1955-1956 și până la moarte (12 martie 1965) se va bucura de aprecieri exclusiv pozitive pentru angajarea sa civică și activitatea de intelectual democrat din perioada interbelică. Își poate
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
în volum în anul 1989. Din 1981, corector, tehnoredactor și ulterior redactor la aceeași revistă, iar în 1990 devine redactor-șef. În anul 1991 a lucrat timp de mai multe luni în redacția revistei The New Republic. Din 1993 deține rubrica săptămânală "Contrafort" în revista "România literară". Burse de studiu la Woodrow Wilson Center, National Forum Foundation, Washington, D.C., New York University etc. Din 2005 este vicepreședinte al Institutului Cultural Român. A publicat șase volume în colaborare cu Vladimir Tismăneanu: Interviuri
Mircea Mihăieș () [Corola-website/Science/297605_a_298934]
-
peste 3.000 studii și articole în reviste de specialitate. Este coordonatorul "Dicționarului general al literaturii române", vol. I-VII, 2004-2009, un proiect grandios, care a fost atacat însă de unii critici. Din 2005, sub numele "Ariergarda avangardei", ține o rubrică permanentă în revista „Cultura”. Este președintele Fundației Naționale pentru Știință și Artă și coordonator al seriei „Opere fundamentale”. Interviuri
Eugen Simion () [Corola-website/Science/297614_a_298943]
-
2009, București) a fost un poet, critic literar, istoric literar, semiolog și eseist român. s-a născut la 28 august 1944, în Slatina, având ca părinți pe Mincu Duță și Voica Anica. Colaborator la toate revistele literare din țară, deținând rubrică permanentă la "Amfiteatru" (Confruntări critice), "Luceafărul" (Semn), "România literară" (Poezia tânără), "Viața românească" (Intermezzo), "Paradigmă" (editorial), "Ziua literară" (cronică literară), "Tomis" (Repere), "Contemporanul -Ideea europeană" (Intermezzo), etc. A avut rubrică săptâmânală permanentă («Accente») în pagina culturală a ziarului „Cotidianul” (1999-2004
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
Voica Anica. Colaborator la toate revistele literare din țară, deținând rubrică permanentă la "Amfiteatru" (Confruntări critice), "Luceafărul" (Semn), "România literară" (Poezia tânără), "Viața românească" (Intermezzo), "Paradigmă" (editorial), "Ziua literară" (cronică literară), "Tomis" (Repere), "Contemporanul -Ideea europeană" (Intermezzo), etc. A avut rubrică săptâmânală permanentă («Accente») în pagina culturală a ziarului „Cotidianul” (1999-2004). De asemenea, colaborator la unele reviste italiene: "Alfabeta" (Milano), "La fiera letteraria" (Romă), "Strumenti critici" (Torino), "Uomo e cultură" (Palermo), "Îl cavallo di Troia" (Romă), "Inventario" (Firenze), "L’Indice" (Torino
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
Totuși, după cum susține George Călinescu, scriitorul însuși nu și-a revizuit perspectivele sale naționaliste, continuând să creadă că prezența minorităților și a străinilor reprezenta un pericol pentru România Mare, și că umanismul său era „o ușoară tinctură”. În una din rubricile sale, Sadoveanu le-a răspuns celor care organizau aceste acte de vandalism, menționând printre altele faptul că dacă ar fi citit romanele pe care le distrugeau, ei ar fi descoperit „o credință înflăcărată în această țară, de atât de mult
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
cu o cronică publicată în "Gazeta literară". Este, timp de un an, profesor în comuna Gruiu, județul Ilfov (1963-1964), după care va lucra ca redactor la "Gazeta literară" (transformată în "România literară"), timp de 26 de ani (a avut o rubrică permanentă pînă în 1990). După Revoluție devine redactor-șef al revistei "Caiete critice" (1990-1998) și face parte din comitetul director al revistei "Literatorul" (pe care a înființat -o împreună cu "Eugen Simion" și "Marin Sorescu"). Lucrează și ca redactor la "Editura
Valeriu Cristea () [Corola-website/Science/297638_a_298967]
-
franceză și italiană și m-a uimit cât de bine cunoștea pe tinerii germani.” Lectura din marii autori europeni îi rafinează gustul și-l îndreaptă spre literatura de factură simbolistă. - 1899 - propune revistei pariziene „Mercure de France” colaborarea cu o rubrică permanentă despre literatura română, propunere acceptată în aprilie 1900; - 1900 - colaborator la „Literatură și artă română” - 1900 - scrie fragmente de critică literară în „România Jună”, unde apare prima parte din ciclul de douăzeci de poezii selectate de poet, „Fecioara în
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
ciclu organizat de "Analele Brăilei"). În anul universitar 1935-1936 predă un curs de "Logică a colectivelor" - nu a fost litografiat. 15 martie - începe să colaboreze la revista "Vestitorii" (redactor: Gh. I. Ciorogaru), cu articolul "Roza vânturilor" (nesemnat; ulterior, titlu de rubrică). În următoarele numere, publică: "Cine face istoria"; "Puțină filologie" (1 aprilie); "Sofisma cea Mare" (12 aprilie; nesemnat);"Ești rumân..." (12 aprilie); "Cum se „construiește" o formă istorică" (28 aprilie). În anul universitar 1936-1937 predă cursul "Probleme de metafizică". ianuarie 1937
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
a început traducerea din germană a unei gramatici paleoslave. L-a introdus pe Ion Creangă în societatea "Junimea". Rămas fără serviciu, Eminescu a primit postul de corector și redactor al părții neoficiale la ziarul local "Curierul de lași", unde numeroase rubrici redactate de el au fost publicate fără semnătură. A frecventat cu regularitate ședințele "Junimii". De multe ori l-a vizitat pe Creangă în bojdeuca sa. A făcut un drum la București, unde, prin Maiorescu, s-a împrietenit cu Mite Kremnitz
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
În primăvara lui 1889 este numit într-o comisie însărcinată cu reorganizarea "Monitorului oficial" și a "Imprimeriei statului", împreună cu A. Cantacuzin, G. Manolaki-Costachi Epureanu, Vintilă C. A. Rosetti și Constantin Erbiceanu. La 23 decembrie începe să colaboreze la "Românul", cu rubrica "Viața bucureșteană". "Literatorul" reapare din iunie până în octombrie 1890 unde publică ciclul "ideilor brutale", continuate în "Revista literară" pe parcursul anului 1891, unde publică și primele versuri "simbolist instrumentaliste". În data de 14 mai 1892 au loc manifestări de stradă studențești
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
Sapho" de Alphonse Daudet la Teatrul Național din București, împrumută mimica și înfățișarea lui Macedonski. Deși această interpretare produce veselie în staluri și galerie, se găsesc, însă, și spectatori indignați care găsesc caricaturizarea de netolerat, astfel Iosif Nădejde protestează în rubrica sa dramatică din "Adevărul", iar Macedonski reacționeză printr-o scrisoare deschisă, adresată unor membri ai guvernului, la 15 decembrie 1912, în "Viitorul". După izbucnirea Primului Război Mondial, reacția lui Macedonski, "„Campionul literaturii franceze”" și cel ce a închinat un volum de versuri
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
-lea. "Pacem in terris", apărând libertatea și demnitatea omului ca bază a ordinii și păcii în lume, a fost promulgată în 1963. A ridicat Comisia Pontificală pentru Cinema, Radio și Televiziune la statut curial, a aprobat un nou cod al rubricilor pentru Misal și Breviar, a făcut progrese evidente în relațiile ecumenice creând un nou Secretariat pentru promovarea unității creștinilor și numind primul reprezentant la Adunarea Consiliului Mondial al Bisericilor ținut în New Delhi (1961). În 1960 a consacrat paisprezece episcopi
Papa Ioan al XXIII-lea () [Corola-website/Science/298394_a_299723]
-
his knowledge of Romanian and would say: 'Not many are masters of it as I am.'" Începutul activității jurnalistice a lui Caragiale poate fi datat, cu probabilitate, în luna octombrie 1873, la ziarul "Telegraful", din București, unde ar fi publicat rubrica de anecdote intitulată "Curiozități". Apropierea de ziaristică este confirmată, cu certitudine, odată cu colaborarea la revista "Ghimpele", unde și-ar fi semnat unele dintre cronici cu pseudonimele: "Car" și "Policar", în care sunt vizibile vioiciunea și verva de bună calitate. Numele
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
Unirea democratică". În august 1877, la izbucnirea Războiului de Independență, a fost conducător al ziarului "Națiunea română", scos la propunerea publicistului francez Frédéric Damé (1849, Tonnerre, Franța - 1907, București). În această perioadă a apărut și "Calendarul Claponului". Ziarul, cu numeroase rubrici scurte și cuprinzătoare, a fost suprimat după numai șase săptămâni. Punându-și în practică experiența gazetărească de până atunci, Caragiale a început, în decembrie 1877, colaborarea la "România liberă", publicând foiletoanele teatrale "Cercetare critică asupra teatrului românesc". La Teatrul Național
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
Furtună în munți" de Laszlo și Deszo Jenia, "Căsuța de la marginea orașului" de Alexei Arbuzov. Teatrul „Bulandra” din București: Teatrul de Comedie din București: Teatrul Național „I. L. Caragiale din București: Articole în revistele „Teatrul”, „Cinema”, „Contemporanul”; ziarele „România liberă”, „Libertatea” (rubrică permanentă: „Bilete de favoare”, 1991-1993),„Actualitatea” (rubrica pe teme sociale „Partidul bunicilor, 1996), „Cronica Română” (rubricile „Bazar sentimental”, 1998-2000 și „Fluture în lesă”, începând din 2002) ș.a. Realizator de emisiuni radiofonice și de televiziune. Poezie Proză Interviuri Video
Mircea Albulescu () [Corola-website/Science/297523_a_298852]
-
Jenia, "Căsuța de la marginea orașului" de Alexei Arbuzov. Teatrul „Bulandra” din București: Teatrul de Comedie din București: Teatrul Național „I. L. Caragiale din București: Articole în revistele „Teatrul”, „Cinema”, „Contemporanul”; ziarele „România liberă”, „Libertatea” (rubrică permanentă: „Bilete de favoare”, 1991-1993),„Actualitatea” (rubrica pe teme sociale „Partidul bunicilor, 1996), „Cronica Română” (rubricile „Bazar sentimental”, 1998-2000 și „Fluture în lesă”, începând din 2002) ș.a. Realizator de emisiuni radiofonice și de televiziune. Poezie Proză Interviuri Video
Mircea Albulescu () [Corola-website/Science/297523_a_298852]
-
Bulandra” din București: Teatrul de Comedie din București: Teatrul Național „I. L. Caragiale din București: Articole în revistele „Teatrul”, „Cinema”, „Contemporanul”; ziarele „România liberă”, „Libertatea” (rubrică permanentă: „Bilete de favoare”, 1991-1993),„Actualitatea” (rubrica pe teme sociale „Partidul bunicilor, 1996), „Cronica Română” (rubricile „Bazar sentimental”, 1998-2000 și „Fluture în lesă”, începând din 2002) ș.a. Realizator de emisiuni radiofonice și de televiziune. Poezie Proză Interviuri Video
Mircea Albulescu () [Corola-website/Science/297523_a_298852]
-
revistei. Aici i-au apărut cele mai reprezentative poezii, reunite apoi în volumul "Fire de tort" (1896): "Mama", "Ștefăniță Vodă", "Lupta vieții", "Pașa Hassan", "Doina", "Scara", "Iarna pe uliță", "Dragoste învrăjbită", "Fata mamei", "Noi vrem pământ", "In opressores". Într-o rubrică intitulată "Vorba ăluia", G. Coșbuc explica originea unor zicători și expresii populare despre care tot Slavici afirma: "„Era înainte de toate rubrica Vorba ăluia în care dădea lămuriri nu numai interesante, ci totodată și instructive asupra zicătorilor românești”". Caracterul de revistă
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]