6,312 matches
-
analizate. Când Agamemnon propune, ca să-l împace, să i-o restituie intactă pe Briseis, nu vrea să renunțe la mânia lui doar ca s-o aibă iar lângă el. Dar, după ce Agamemnon i-o dă înapoi și cei doi se împacă, Ahile se întreabă de ce s-or fi certat atât de rău pentru o fată, care mai bine-ar fi murit, săgetată de Artemis, pe corabia în care o aducea ca pradă. Tetis. Alături de iubirea lui Patrocles pentru Ahile, cea mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
duce feciorului ei, care îl plângea, și acum, pe prietenul lui. Ahile se teme ca leșul, pradă muștelor, să nu putrezească, și atunci Tetis îi spune să fie fără grijă în privința aceasta, să se lepede de mânia sa, să se împace cu Agamemnon și să reintre în luptă. Iar apoi, îmbălsămând leșul cu ambrozie și cu roșu nectar, îl face incoruptibil. În sfârșit, zeii, în frunte cu Zeus, văzând că Ahile nu încetează să târască în fiecare dimineață leșul lui Hector
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ea în sine doar se întrezărește. Dar din acest puțin rămâne în amintire o prezență vie, aceea a unei ființe a cărei frumusețe se îmbină cu un suflet adânc și ales, cu puterea de a suferi și de a se împăca, oricât de greu îi va fi fost, cu soarta ei. Dar care i a mai fost, după aceea, soarta, Iliada nu ne spune. Iar Odiseea, unde sunt înfățișate funeraliile lui Ahile, n-o menționează pe Briseis. Ca și Peleu, ea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
nume, nici măcar o umbră). Când vin crainicii lui Agamemnon s-o ia pe Briseis, el este cel care, la rugămintea lui Ahile, le-o înmânează. Iar când, în târziul serii, sosesc la lăcașul lor Odiseu, Diomede și Foinix ca să-l împace pe Ahile, Patrocles, văzându-i intrând, se ridică o dată cu acesta să-i primească, apoi le dă de băut, aprinde focul în vatră și, după ce s-a fript carnea, pune pâine pe masă în niște coșuri frumoase și, înainte să se
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
acoperit cu pânză albă. În dimineața următoare, Tetis îi aduce noua armură și scutul (pe care Hefaistos a reprezentat cerul, pământul, viața oamenilor în împrejurările ei esențiale); Ahile le primește, apoi merge în tabăra ahee, unde, în adunarea căpeteniilor, se împacă în sfârșit cu Agamemnon și își anunță reintrarea în luptă, cerându-le tuturor să-l urmeze, refuză să primească pe loc darurile și să ia parte la ospăț. Totuși darurile sunt date și duse de mirmidoni în tabăra lui, împreună cu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cu valoare emoțională, din violența insultelor și a înjuriilor. Și, nu în ultimul rând, din numărul și anvergura hiperbolelor, asociate cu formulări ipotetice, ca și când marginile realului și măsurile lui nu i-ar fi fost de ajuns: „n-am să mă împac cu Agamemnon nici dacă mi-ar da de zece sau de douăzeci de ori tot ce are acum și va avea vreodată, toate comorile celor mai bogate cetăți, bunuri câte sunt în lume fire de nisip“ sau (către Hector): „n-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mult când i se părea că cineva dovedește, lucru mai grav decât nesupunere promptă la ordinele sale, înclinarea de a ține partea unui dușman al său. Foinix, venit cu Odiseu și cu Aias în solie, încearcă și el să-l împace cu Agamemnon, evocând amintiri dragi amândurora și folosind argumente dintre cele mai convingătoare. Ahile însă îi răspunde, iritat: „Bagă-ți bine în cap: nu mă mai tulbura cu lacrimile și cu gemetele tale, ca să-i faci pe plac Atridului. Nu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
onoarea lui rănită, care aduce dezastru în tabăra aheană, într-al doilea, de dragostea lui rănită pentru omul care îi fusese cel mai drag, iar reacția lui aduce dezastru în tabăra troiană. Înainte de aceste două evenimente și după ce se potolește, împăcându-se cu Agamemnon și restituind leșul lui Hector, Ahile se comportă așa cum am arătat până aici, în temeiul unor trăsături de caracter și al unor convingeri străine de violență și chiar de idealul vieții eroice și de întreaga tradiție eroică
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
frâu, căci altfel nu se poate.“ „Vine și vremea să ne săturăm de-atâta plâns.“ „Priam, la ce bun prea multele lacrimi care ne răscolesc inima, așază-te și, oricât am suferi, să lăsăm chinul să se domolească în noi. Împacă-te cu soarta, nu-ți mai lăsa inima veșnic pradă mâhnirii.“ Ahile e făcut din uri și iubiri. Câtorva dintre ele li se dăruiește pe deplin. Dintre cei pe care i-a iubit, doar lui Patrocles: el dă măsura și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Foinix, Automedon, Alchimos), de prietenii din tabăra ahee (Odiseu, Aias, Antiloh, câțiva alții), și a cărui inimă, când nu e stârnită de patimi, este în stare de o mare cuprindere, de căldură și de îndurare. E drept că, atunci când se împacă cu Agamemnon, vorbește ca și când ar fi vrut ca Briseis să nu fi existat și să nu fi stat între ei ca pricină de vrajbă. Dar tot el lasă, în alte împrejurări, să se vadă că îi era mai aproape de suflet
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
că nu mai simte nici o bucurie pentru tot ce s-a întâmplat, oricât de mult s ar fi dovedit că, fără el, aheii nu sunt în stare să le reziste troienilor și lui Hector. Iar ceva mai târziu, când se împacă cu Agamemnon, spune din toată inima cât de rău îi pare de vrajba dintre ei, cât de neînsemnată i se pare pricina față de câți ahei „au mușcat pământul“ în urma acestei zănatice gâlceve. Și de aici încolo, la funeraliile lui Patrocles
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cadă pradă muștelor și viermilor. Tetis însă îl liniștește: va face în așa fel încât Patrocles nu numai că nu va putrezi, chiar de-ar zăcea așa un an, ci va fi încă și mai frumos. Apoi, după ce Ahile se împacă cu Agamemnon, e cuprins de o aprigă nerăbdare, vrea să intre neîntârziat în luptă, spune că, până nu-l va îngropa pe Patrocles, nu vrea nici mâncare, nici băutură. Și se întoarce în tabără să-l mai plângă o dată pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
tot atât de puțin arbitrară este punerea Scutului în relație cu însuși Ahile. Cum am arătat, Ahile se situează, prin tot ce este el, simultan sau succesiv, și în lumea războiului și în aceea a păcii, chiar dacă aceste două lumi nu se împacă în el, iar opoziția dintre ele, nerezolvată în destinul său, trăiește în el ca durere și, până la urmă, ca destin care se împlinește în neîmplinire. Iar Scutul reprezintă întregul vieții și ar putea fi gândit ca ipostază a lui Ahile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mod material, nu ar mai avea un caracter cognitiv. Însă ele sunt cognitive, iar această tocmai deoarece, pe lângă receptarea materială a unei forme, care are loc doar în cazul unora dintre simțuri, există și o receptare imateriala. Dar cum se împacă ceea ce am spus mai devreme, si anume ca unele calități pot afecta direct simțurile noastre, pe când altele au nevoie de anumite vehicule a speciile sensibile a pentru a produce o schimbare in simțuri? Se mai susține această teza după ce am
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în spate două afirmații ale lui Toma din Aquino: că avem capacitatea de a cunoaște cu adevarat obiectele extramentale și că știința este despre obiecte din afara sufletului nostru, care populează lumea reală, nu despre reprezentările noastre interne. Cum pot fi împăcate aceste două afirmații cu faptul că primum cognitum este conceptul? A fi de acord cu perspectivă potrivit căreia primul obiect cunoscut este conceptul nu înseamnă cumva a cădea în pla să scep ticismului? Consecință statutului de primum cognitum n-ar
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
și făcând aceasta, lovea în învățătura creștină de-spre răscumpărare, dogmă centrală a Bisericii. Căci răscumpărare reală există numai dacă adevăratul Fiu al lui Dumnezeu S-a făcut cu adevărat om, devenind frate al tuturor oamenilor și țel al omuluinou, împăcat în Persoana Sa cu Dumnezeu Tatăl, fiind astfel sin-gurul mijlocitor între Dumnezeu și oameni. Răscumpărare reală nuexistă dacă Fiul lui Dumnezeu nu este Dumnezeu adevărat, de-oființă (oJmoouvsio") cu Tatăl, și dacă nu S-a făcut om adevărat, pen-tru mântuirea lumii
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ele se judecă duhovnicește.Dar omul duhovnicesc toate le judecă, pe el însă nu-l judecă ni-meni” (1 Corinteni 3, 15).În fața vrăjmășiei din lume, Biserica mărturisește cu atât mai multpe Hristos pentru „ședere” în El, Cel care a împăcat pe oameni cuDumnezeu. Bucuria smereniei în Hristos prin „slava” Învierii vin decă orice înfricoșare din partea lumii: „Sculându-se a certat vânturile(din minte) și valurile (din inimă) și s-a făcut liniște mare” (Matei 8,26), ca „pacea lui Dumnezeu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
în sine, așa a dat și Fiului să aibăviață în Sine și i-a dat putere să facă judecată pentru că este FiulOmului” (Ioan 5, 26-27) și anume, așa cum este El cu duhul cerescși tărie sub cruce: „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cusine Însuși nesocotindu-le greșalele lor și punând în noi cuvântul împăcării” (2 Corinteni 5, 19). De aceea, doar acei dintre „cei morțicu duhul vor învia, care vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu”(Ioan 5, 25). Orice violență ar
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
footnote>.După această evaluare a faptelor săvârșite în timpul vieții pă-mântești, fiecare suflet își va primi răsplata sau, dimpotrivă, osânda,până la Judecata universală. Aceasta înseamnă acceptarea de cătreconștiință a mărturiilor aduse și supunerea față de evidența lor,tocmai pentru ca sufletul să fie împăcat de această hotărâre, fără ase putea îndoi de justețea ei. Împotriva acestei hotărâri nu se poateface nici un fel de recurs, fiindcă singura nădejde a sufletului estecea în rugăciunile urmașilor și în mijlocirea Bisericii. Sfârșitul lumii Având un început, lumea va
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
a fost preluată de la turci (evrei sau greci...), dar, în loc să respecte umplutura standard-levantină, românul a „montat“ înlăuntrul fructului o mâncare ungurească, una mai pe gustul său, adică bazată pe porc (nu i miel ca porcul!): tocana. Altfel spus, românul a împăcat porcul cu dovleacul. Acest statut frontalier al gastronomiei românești reprezintă un atu de care ar trebui să profităm cât mai mult. Cum? Vom insista asupra acestui aspect în paginile următoare; momentan ar fi suficient să spunem că ceea ce au făcut
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
că nu se face musaca bună și în Moldova, dar e la mintea oricărui muntean că matca ei e la sud de Milcov) sau „sarmalele de Buzău“, probabil o încercare de a rămâne imparțiali, ca românii, și de a le împăca pe acelea moldovenești (indiscutabil cele mai bune) cu acelea muntenești. În conturarea tristei situații a României culinare de astăzi, ar trebui să pornim pe firul zicalei românești „peștele de la cap se-mpute“, cu mențiunea că, în vechea limbă franceză, capului
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
un mileniu de la nașterea sa. Al treilea mare medic și filosof arab a fost Averroes. Filosofia sa conciliatorie l-a obligat să se exileze din Sevilla în Maroc. Denumit și „prințul medicilor“ a rămas fidel convingerii că Rațiunea poate fi împăcată cu Revelația, respectiv filosofia cu teologia, și argumentează aceste fapte în cartea Tratat decisic și în Cartea dezvăluirii. De o mare circulație s-a bucurat tratatul său medical intitulat Generalități. A fost tradus în latină și ebraică și a influențat
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
îi încurajează pe tinerii autori dramatici și are pretenția că scrie și el, chiar dacă, presat de timp, este ajutat de autori experimentați precum Chapelain sau chiar Corneille 5. "Curățind scena de tot felul de murdării, vă puteți lăuda că ați împăcat comedia 6 cu cei bisericoși, iar voluptatea cu virtutea", îi scrie Balzac într-o scrisoare din 1636. La cererea sa, Scudéry scrie în 1639 Apologia teatrului. În anul următor, îi dă ca sarcină abatelui d'Aubignac să scrie un Proiect
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
altundeva. Prin mersul la teatru vor fi ei salvați din tovărășia celor răi din jurul lor; acolo îi vor găsi ei pe cei cu care le-ar plăcea să trăiască; acolo vor vedea specia umană așa cum este ea, și se vor împăca cu ea. Oamenii de bine sunt rari; dar există." Iar mai departe: "Repet deci: onestitatea, onestitatea. Ea ne impresionează într-un mod mai intim și mai blând decât ceea ce stârnește disprețul și râsul nostru. Poetule, ești sensibil și delicat? Ciupește
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
său Pantalone un sentiment de vină. Cum, determinat de soția lui, și-a aruncat fiul în stradă, ea îi face morală, arătându-i că va avea o responsabilitate grea dacă fiul său va ajunge rău. Ea speră astfel să-l împace cu fiul său. Goldoni atribuie o funcție morală comediei care trebuie să corecteze moravurile. "Le-am propus spectatorilor mei un model de imitat, scrie el în cea de-a doua parte a Memoriilor. Cu condiția să inspiri probitate, nu este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]