5,710 matches
-
de strălucit a strălucit că la soare te puteai uita, dar la dînsul ba, că ningea. Ziarele pe care mă silesc Radu Călin Cristea, Țeposu și Buduca să le citesc, sub amenințare cu cazna demascării sau depunctarea la salariu, se Împletesc În liniște (motivul liniștii), cu andrelele, și iese un ciorap de lînă purtat. Tema ciorapului: una antimaghiară pe față, două comuniste tot pe față, că n-are dos. Ținut mai la distanță, din pricina mirosului, se Întrezărește și Portretul Conducătorului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
neîmplinit în horă luminii. Soarele, se strecoară în pași de dans, ocolind valuri de nor, sfios și tandru, depune că o pecete sărutul cald pe fructul purpuriu, apoi triumfând el și rodul bogat, își dau mâna cu bucuria culegătorului. Trăiesc, împletind o dimineață abandonată în mii de culori, alese cu măiestrie și blândețe de EL și dăruite urmașilor lui Adam prin iubire !
Octombrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83271_a_84596]
-
După ploaie Elena Marin Alexe Se-ascund fluierarii,"hoții", intre frunze zgribulite, teiul dă binețe nopții printre ramuri umezite. Împletite în buchete, stelele din policandru intonează noi sonete, luna mă privește tandru. Norii, fug mâncând pământul și se-ascund în noaptea vie, cerul dă mâna cu vântul prins în vraja aurie. Plânge noaptea, luminată cu luciri de stele mute, prin
Dup? ploaie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83281_a_84606]
-
Rătăcesc Elena Marin Alexe Rătăcesc dorind clipe de viață ce mor și-mpletesc mereu plasă de visuri în zbor. Îmi caut Tatăl prin zbucium de val și plâng, toată tristețea în inima mea o strâng. Uneori luna suspină alb și vine, în noapte târziu plânge și ea cu mine. Până spre zori stau
R?t?cesc by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83292_a_84617]
-
Elena Marin Alexe Plânge roua prin gradină Și mă-ndeamnă-n pas cu zorii, Să colind cărarea lină Alungând din față norii De pe ram sau fir de floare Verdele urcă-n lumină De atâta încântare Sufletul tăcut suspină Adunate laolaltă Împletite în iubire Gândurile-ncet mă poartă Spre înalt, spre nemurire Aș vrea să adun în mână Raze de lumină calde La inimă să rămănă Doru-n ele să se scalde Prin răcoarea dimineții Ochii mei ating verdeața Aduc odă frumuseții Binecuvântând
Prin zori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83286_a_84611]
-
ai șoptit să vin la Tine și-am știut că M-ai ales. M-ai spălat de tina lumii, iar apoi m-ai îmbrăcat În mantie strălucită, ca pe-o fiică de-mpărat. Cea mai splendidă cunună pentru mine-ai împletit, Din crini albi și mândre stele, să-mi arăți cât m-ai iubit. Și pe degetul subțire, mi-ai pus un inel de vis, Voi trăi o veșnicie, fericită-n paradis.
Te-ai oprit by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83301_a_84626]
-
de dud, E primăvară, dulce viață, În nuanțări de verde crud Privirile ni se răsfață. Sădești un fir de trandafir Cu dragoste și cu răbdare, Privirea ta ca de safir Îmbină ape dulci-amare. Și mă privești cu ochi blajini, Eu împletesc pe foaie gânduri, Vecinii sapă prin grădini, Iar via plânge printre rânduri.
Aprilie de Vrancea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83310_a_84635]
-
a întins brațele, iar scrâșnetul lugubru mi-a ucis speranța. O, daca as găsi cheia să dau drumul cuvintelor, ele s-ar preface în armonie divină și voi, împătimiții de sublim, ați asculta cea mai frumoasă simfonie născută din șoapte împletite cu durerea inimii. Dacă plecați, nu luați și cheia cu voi !
?nchisoarea cuvintelor by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83317_a_84642]
-
fotoliu și pe vecina rămasă în mijlocul încăperii, urmărindu-i cu privirea mișcările energice, cu mâinile tot împreunate în față, de parcă s-ar fi temut să calce covorul enorm, cu flori mari, ce vor fi arătat extraordinar la vremea când fuseseră împletite, cu decenii în urmă, dar azi destul de roase, decolorate și murdare. Încă nu-și spun nimic, bătrâna doamnă se gândește la cât de bine se simte și la alte lucruri pe care i le-a mărturisit o dată lui Andrei Vlădescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a ajuns, târziu, acasă, erau de mult strânși la praznic în jurul unei mese lungi improvizate din mese împrumutate de prin vecini și acoperind în mare parte covorul enorm, cu flori uriașe, ce vor fi arătat extraordinar la vremea când fuseseră împletite, cu multe decenii în urmă. S-a strecurat în camera sa, dar l-au chemat la ei. I-au făcut loc pe un scaun tare de bucătărie, i-au pus în față o farfurie și un pahar. Au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
speriată, gata să-i spună ceva între patru ochi, pândind o clipă în care să fie singuri: „Dă-mi un sfat sau ajută-mă într-un fel, am rămas însărcinată“. O privea nedumerit. „Nu, nu e altcineva“, a continuat repede, împletindu-și degetele între clopoțeii zăngănitori atârnați pe gât și pe sâni. „E Vlad și tocmai de asta. Ți-am spus că și-a reluat încet viața de dinainte, acum merge și la serviciu, cu un program redus. Numai că face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și la mine și să mă îngrozesc. Sunt disperată, ăsta-i cuvântul. Nu mai sunt în stare acum să mai și simt cum crește în mine o altă ființă care...“ S-a oprit și se uita numai afară și își împletea acum amândouă mâinile în clopoțeii atârnați peste bluza groasă. „Sunt disperată. Nici una dintre prietenele mele nu știe ce-aș putea face și nu cunoaște pe nimeni care să mă ajute.“ „E greu, știi doar“, i-a răspuns, ridicând întâi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
face bine să se convingă rațional - îi zicea - că trebuie să facă acel pas. Și să-i spună și ei. Iar dacă n-o iubește, iarăși să-i spună. O privea fără să-i răspundă, își făcea jocuri cu mâinile, împletindu-și degetele, se simțea mic și fără putere, rău și obosit. El care știa să pună totul în cuvinte și se mândrea cu asta era incapabil să vorbească. Cum să-i spun, se gândea, că de luni de zile îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mari și hotărâți, îmbrăcați pentru biserică. Sper că n-am făcut o greșeală, șopti mama, venind duminica. Ar fi îngrozitor dacă n-ar fi nimic deschis. Bunicul îl blagoslovi pe tata cu acele semne elocvente cu ochiul în care se împleteau o simpatie răutăcioasă cu recunoașterea amuzată a unui impas familial. — Se pare că iar te-a pus în încurcătură, spuse el. — Ia spune, sărbătoritule, rosti mama în timp ce îmi ștergea buzele cu un șervețel. De unde vrei să începem? Ne-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
făcuse deja frică. Nu mai fusesem dus niciodată să văd așa ceva; deși nu era în sens strict un film de groază, detaliile erau foarte convingătoare și atmosfera lugubră, muzica dramatică și sentimentul permanent că se va întâmpla ceva îngrozitor se împleteau toate, răscolindu-mă cu o ciudată combinație de teamă și exaltare. O parte din mine voia să fugă din sală și să iasă în ce mai rămăsese din lumina zilei; dar o altă parte era hotărâtă să rămână până ce voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
doi oameni care... Fiona se opri și îmi stăvili elanul cu brațul. Puse cu multe blândețe un deget pe buzele mele și spuse: — Sst! M-a uluit intimitatea gestului ei. Apoi își strecură mâna într-a mea, degetele noastre se împletiră și ne continuarăm drumul. Trupul ei se rezema de al meu. După doar câțiva pași, se apropie și mai mult, până când i-am simțit buzele lipite de ureche. Am împietrit, așteptând fericit vorbele ei. Cred că suntem urmăriți, șopti ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
când degetele lui îi atinseră scobitura spatelui de sub cămașa de noapte. Încercă să-și amintească când visase ultima oară că era în pat cu o femeie frumoasă, trezindu-se, conștient că ea îl atingea, că el o atingea, că se împleteau, se încâlceau, se încolăceau ca niște șerpi de vis. Acest vis în care părea că fiecare parte a corpului lui era atins de fiecare parte a corpului ei, că din clipa aceea întreaga lume va fi percepută numai prin atingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
două. Lily și cu mine luasem mașina lui Alex și ne dusesem la magazinul Ikea, paradisul absolventului de facultate care vrea să-și mobileze apartamentul și alesesem o garnitură de mobilă dintr-un furnir de culoare deschisă și un covor Împletit În câteva nuanțe de albastru: bleu, bleumarin, albastru regal și indigo. Repet, dacă moda nu era punctul meu forte, decorațiunile interioare nu erau nici atât: cred că Ikea era În „Perioada albastră“. Am cumpărat o cuvertură În picățele albastre și cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se știa că acolo e mai rău decît aici. Odată Îi spusese lui Duncan că la Brixton nu era mai rău decît la fosta lui școală. Dar aici, la Scrubs, numai mîinile aveau de suferit, pentru că era În atelierul de Împletit coșuri și nu se deprinsese Încă să mînuiască uneltele. Avea bășici la degete de mărimea unui șiling. Întorcîndu-și capul, Îl surprinse pe Duncan urmărindu-l, și zîmbi. Nu te alături discuției noastre, Pearce? strigă el peste masă. Ce părere ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
inima-i mii de sentimente. Întrebări și iar întrebări care nu-și găsesc răspunsurile, dansează pe firul gândurilor intr-o durere tot mai asiduă și de necontrolat, pe care poate nu le cheamă din adâncimi de gând, dar care se împletesc în albul pur și încearcă să zădărnicească lumina din suflet. Visează ades, că se deschide ușa și un înger în alb și strălucitor veșmânt, o invită cu gesturi largi să intre. Se ridică încet și dă să pășească pragul, dar
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
vină? Nu. Vina o purta războiul, dar într-un orașel mic toată lumea "are grijă" de toată lumea.. Aici zvonurile circulau cu viteză amețitoare, deși încă nu se inventase telefonul mobil. Doar noi, adolescenți pe atunci, aveam alte preocupări, iar prieteniile se împleteau una după alta, una mai frumoasă ca alta.. Locuiam pe o stradă spre marginea Fălticeniului, la o aruncătură de piatră de dealul Spătărești, deal care încheie parcă haina frumosului ținut moldovenesc, de care dorul mă va lega iremediabil pentru totdeauna
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
cât voi atinge cu privirea seninul cerului. Binecuvântate au fost zilele petrecute acolo, alături de prietenii care prețuiau natura și peregrinările. Pentru unii era de mirare cum puteau să ne crească aripile tinereții, într-un loc unde până și pietrele plângeau, împletind griul lor postum cu verdele speranței ce se legăna pe crengile arborilor bătrâni. Zilele trecute am primit vești despre Mama Senciuc. A îmbătrânit, dar așteaptă ca în fiecare an, să-i deschidem ușa, ori să mai sărim gardul de piatră
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
ei, un om uscățiv cu ochii răi, neprietenoși, lipsiți parcă de lumină, care nu a muncit niciodată și care abia așteaptă alocația fetiței, ca să-și cumpere bere și țigări. Ies în drum și o urmăresc cu privirea. Pașii mici se împletesc cu ploaia ca într-un dans al destinului. Mai are puțin să ajungă la poarta casuței părăginite unde locuiește. Plictisit de așteptare, taică-su ii iese în întâmpinare, cu reproșuri și înjurături, pe care nu le suportă hârtia, îi smulge
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
generozitatea Domnului, când este clar că tot ceea ce-și dorește Domnul este un coș cu fructe ambalat În celofan? Sau o pâine Împletită. Pâinea Friedei Davies, plimbată de la un cap la altul al bisericii de copiii ei gemeni, era Împletită la fel de gros ca și cosițele unei fecioare a Rinului. Vezi tu, Katharine, Îmi explicase doamna Davies mai târziu, pufnind În stilul caracteristic dezaprobator deasupra fursecurilor, sunt mame care fac eforturi, ca mama ta și ca mine. Și, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
orășel al Beethleemului“, când sunt nevoită să-mi duc ambele mănuși la ochi: „Pe deasupra somnului tău adânc și fără vise trec tăcute stelele“. 4tc "4" Ziua de Crăciuntc "Ziua de Crăciun" 5.37 Wrothly, Yorkshire: Suntem toți patru În pat, Împletiți Într-o Îmbrățișare tentaculară. Emily, pe jumătate nebună de dragoste pentru Moș Crăciun, sfâșie ambalajele cadourilor. Ben se distrează cu hârtiile. Eu Îi dau lui Richard un pachet cu carne de ren uscată la vânt, două perechi de șosete suedeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]