4,343 matches
-
să aibă un sentiment de abandon (termenul «deșert» vine de la verbul latin deserere, „a abandona”), de eșec, de penibil, sentiment sporit de imensitatea (asemenea deșertului) a sarcinii ce trebuie îndeplinite. Dar deșertul are și o semnificație spirituală de purificare și înălțare. Loc suprem al confruntării cu forțele răului, omul sfânt iese victorios, în timp ce omul slab este învins. De aici, deșertul este, la fel ca oglinda, revelator pentru suflet. În vis, el indică iminența unei lupte interioare sau reale și retragerea din
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
este adesea lent, penibil, chiar interminabil (cel ce visează urcă o scară fără sfârșit). În acest ultim caz, visul dezvăluie importanța eforturilor depuse și absența rezultatelor; însă ascensiunea este întotdeauna un semn favorabil, deoarece indică măreția scopurilor și dorința de înălțare; - dacă este în partea de sus, obiectivul este atins. Însă dacă cel ce visează coboară treptele sau scara, visul capătă o semnificație negativă. Indică regresul, deziluzia, descreșterea. A eșua Eșecul corespunde unei semnificații negative, dar adesea este mai revelator în privința
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Visul este o mărturie a progresului celui ce visează. Tămâie Tămâia înnobilează sufletul în trei moduri: - prin foc, în sensul său purificator; - prin fum, care, urcând spre cer, ghidează ascensiunea spirituală; - prin subtilitatea parfumului, care șterge mirosurile vulgare și profane. Înălțarea este de altfel redată prin verbul «a tămâia» care, în sens figurat, exprimă faptul de a purta înspre nori, de a admira și de a onora. Copil, adolescent A visa propriii copii e ceva foarte frecvent și indică, în general
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ocupau printre altele de vindecarea trupului și sufletului celui aflat în suferință indiferent de neam sau religie. Iudeii niciodată nu au avut asemenea practici sau milostenii între ei sau față de Neamuri. Dar cînd i-a luat pe fanaticii zeloți sminteala înălțării de sine și dorința de a conduce imperiul roman, au agățat această podoabă la trăncăneala lor slută pentru că suna foarte bine și era cunoscută de ceva lume din imperiul roman la acea vreme. Domițian(81-96) îi i-a la socotit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
părțile Iudeii și Samariei. 8,3 Saul de partea lui, făcea prăpăd în frăție, intra prin case, lua cu sila pe bărbați și pe femei și-i arunca în temniță’’. În vară pleacă la Damasc iar pe drum are revelația înălțării la Iahwe care îi schimbă concepțiile religioase cît să pună la cale un fel de schismă în sînul mozaismului. Între anii 44-46 are loc răscoala iudeilor din Ierusalim iar o parte a celor din Roma sînt suspectați de gînduri negre
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
întunecat. Adică așa cum apare în scrierea Omiliile caldeene, și cum boscorodea îndrăcitul ivrit Hipolit pe la anul 175 despre ,,pruncul misterelor inefabile”, în memoria colectivă a mioriticilor de la începutul secolului XX, religia strămoșească încă nu dispăruse. Într-o altă variantă a înălțării lui Sarmis/Mitra la cer, se spune că după un oarecare răstimp petrecut printre oameni, stînd odată la masă cu soții săi pămînteni, s-a înălțat la Cer. Mitra era divinitatea care leagă cerul de pământ prin intermediul razelor solare și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cu tipese sărace". Așa a rezistat tînărul Mateiu I. Caragiale greutăților vieții și nu s-a sinucis după cum scrie în Jurnal "spre a nu umili printr-un gest laș o dată mai mult stirpea mea care a așteptat poate de la mine înălțarea de care predecesorii mei cunoscuți au lipsit-o". De pe poziții nobiliare a abordat și "formula căsătoriei din interes, obișnuită în cercurile aristocratice" (B. Cioculescu); în certificatul de căsătorie era înscris evident, după propriile declarații că "Domnul Matei I. Caragiale, major
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
fură de la dumneavoastră prin realizarea unor performanțe slabe. +++ Ideea 132. Tradițiile Unul dintre motivele pentru care oamenii emigrează masiv în Statele Unite îl reprezintă istoria, moștenirea bogată și tradițiile pe care le avem. De la celebrarea numirii unui nou președinte la obiceiul înălțării steagului american la anumite sărbători, suntem o națiune a tradițiilor. Puteți aplica aceeași logică afacerii sau organizației dumneavoastră pentru a inspira și păstra oamenii. Stabiliți tradiții pe care să le urmați tot timpul și pe care oamenii vor ajunge să
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
conștiințe morale absolute, Kant susține că principiul moralității, însăși legea morală, îi este propriu și ființei supreme, lui Dumnezeu. Doar că, nefiind vorba de o unitate de existență duală, ca în cazul omului, Dumnezeu acționează numai din datorie. Tocmai această înălțare a conștiinței omenești dincolo de limitele subiectului sensibil, conștiința asupra măsurii propriei condiții și acceptarea, în sens strict moral, a intervenției unei conștiințe morale desăvârșite, îi deschide omului calea înțelegerii unui fapt și mai îndepărtat de posibilitățile lui de cunoaștere, însă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
are rolul de a delimita o zonă a universului, un orizont, care cuprinde o existență specifică, supraordonată valoric celorlalte ființări (datorită reconfigurării culturale a spațiului natural); este vorba despre orizontul istoriei. Prin intuiția destinului, decupăm din "realitate" istoria, recunoscân-du-i omului "înălțarea deasupra naturii". Și nu doar atât: individul sau comunitatea își confirmă identitatea de sine și îndreptățirea existențială, căci "cine se simte cu un destin, nu aleargă să se convingă dacă acest destin este sau nu adevărat; el trăiește în destinul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
un alt loc decât vocația personalist energetică. Încadrarea teoretică a vocației este ontologia (umanului); a legiuitorului este filosofia culturii. Capitolul Ce este aristocrația? din Dincolo de bine și de rău începe cu un enunț ce exprimă, pentru Nietzsche, o evidență: "oate înălțările tipului "om" au fost și vor fi și de acum înainte opera unei societăți aristocratice, a unei societăți care crede într-o lungă scară a ierarhiei și a diferențelor valorice dintre om și celălalt și care, într-un sens sau
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
orânduirii sufletești și sociale a omului comun. Omul se înalță prin unele exemplare ale sale; nu este posibilă o desăvârșire generică a umanului, ci numai o exaltare individuală a sa, prin opera nobilului. Și, de vreme ce este vorba despre mai multe înălțări, înseamnă că fiecare este urmată de o coborâre în care legea gloatei face ordine în comunitate. Societatea însăși nu este decât schela pe care se înalță elita către o existență superioară, care, desigur, nu depășește umanul. Aristocratul are o altă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și îndoielile formulate mai sus privind "realitatea" omului originar și a celui restaurat, condiția umană propriu-zisă este reprezentată doar de omul care suportă procesul personalizării, desfășurarea acesteia, constând în recăpătarea conștiinței de sine a omului prin încercarea sa reușită de înălțare morală și prin lupta sa pentru recâștigarea binelui. Aceste acte trebuie să aparțină omului, ceea ce înseamnă că, în opoziție cu ceea ce Renouvier susține despre personalizare, omul trebuie să fie autonom, chiar dacă el parcurge personalizarea neuitând de Creator. Întrucât în "teoria
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Asociația Ziariștilor din Țara Bârsei și în Sindicatul Presei din Ardeal și Banat. Poezia lui B.-L., mult îndatorată unor modele, este, în ceea ce are particular, o râvnă a „țintelor mari”. Meditația afirmă, pe tipare romantice, orgoliul spiritului și aspirația înălțării la „lumea ideală” (Destinul, O, noi, stăpâni vremelnici). Tumultul căutării dumnezeirii și iubirea domină „nemilostivul amar” al existenței (Învingătoare), iar înfiorarea, smerenia sunt mereu concurate de un conceptualism locvace. Iubirea de țară e un motiv omniprezent, pasajelor în lamento, ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285858_a_287187]
-
octombrie 1937 până în august 1939. Director: Gh. Capagea Rosetti. În articolul-program se precizează că publicația, având profil literar, social și de comentariu critic, urmărește să creeze „un curent de primenire socială”, „o primăvară [a] renașterii spiritualității noastre etnice”, luptând pentru „înălțarea vieții prin întronarea primatului sufletesc”, pentru care arta, ca „disciplină” complementară moralei, pregătește „sufletește pe om pentru contactul său cu divinitatea”. Mergând în direcția slujirii autohtonismului, V. și s. publică poezie tradiționalistă semnată de Valeriu Cârdu (Rugă moțească), Mihu Dragomir
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290554_a_291883]
-
desfășurare în timp a acestuia, asemenea unei jerbe 53 de artificii, de-a lungul unor "direcții divergențe în care se partajează elanul"54, pentru care poemul "Grup" ne oferă o superbă ilustrare: "Atâtea clăile de fire ștăngi!"55. Chei ale înălțării spiritului spre potențialul celest ("pajuri[le]"), figurând curbele generării spirituale continue, ori imagine ale trecerii între viață și moarte, formal și informal, sau, mai bine, "sublimare pentru un ideal 56 ("lacul"), în sfârșit, depozitar al cunoașterii, înțelepciunii ("Casă [Usher]")57
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cunoaștere, ci este "întotdeauna prin sine și pentru sine, unic în formă, iar toate celelalte lucruri derivă din el"50. La fel, pentru Edgar Poe, "Beauty [...] is the excitement, or pleasurable elevation, of the soul" [Frumusețea [...] este acea trăire sau înălțare plăcută a sufletului]51, experiența, căreia îi adaugă însă o notă pesimista: tocmai frustrarea și durerea pricinuite de pierderea ființei iubite conduce la căutarea unei frumuseți absolute, eterne 52. Toate acestea nu fac decât să confirme natură intangibilă și spirituală
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
altă parte, asupra acestei distincții 80, a cărei origine o găsim în "Symposium"-ul platonician: Scopul meu a fost să sugerez că, în timp ce principiul semnifică, pur și simplu, Aspirația Umană spre Frumusețea Celesta, acest Principiu se manifestă întotdeauna printr-o înălțare a sufletului, independentă de pasiunea, care amețește Inima, sau de adevărul, care satisface Rațiunea. În legătură cu pasiunea, vai! tendința ei este să coboare, nu să înalte Sufletul. Iubirea, dimpotrivă - Iubirea - adevărată, divină Iubire - erosul Uranian deosebit de cel Venusian [s.n.] - este fără
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
măsori capacitatea lui de a trezi Sentimentul Poetic în alții"83. Aserțiunea este, reluată apoi și dezvoltată în "Filozofia compoziției", după cum urmează: Abia dacă trebuie să fac observația că un poem merită acest titlu doar în măsura în emoționează, prin înălțarea sufletului. Valoarea unui poem este rațio de această plăcere înălțătoare [s.n.]. Dar toate senzațiile plăcute, printr-o necesitate psihică, sunt trecătoare. Intensitate unei emoții care ar îndreptați un poem să fie numit astfel, nu poate fi susținută de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
să rămână indiferent: Meritul unei opere de artă nu se măsoară prin puterea cu care sentimentul sugerat ne domină, cât prin bogăția sentimentului însuși: în acești termeni, pe lângă de gradul de intensitate, noi distingem instinctiv, grade de adâncime ori de înălțare [s.n.]86. Ion Barbu, care tânjește, socratic, după Adevăr, după înțelegerea reconciliatoare a marilor opoziții - coincidentia opositorum, după un mod "intelectual al Lirei"87, în care datul real este sublimat, pare să aibă unele îndoieli asupra caii alese de Edgar
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
mai apt pentru gândire, într-o "încercare, mereu reluată, de a [se] ridică la modul intelectual al Lirei"74. Poetul este un Narcis, în fapt, mișcarea gândirii uimită de propria ei substanță, care se caută în vacuitatea chipului pierdut; poezia - înălțare "la mirarea și incandescenta modului interior"75. În cuvintele autorului român: Versul căruia ne închinam se dovedește a fi o dificilă libertate: lumea purificata până a nu mai oglindi decât figură spiritului nostru. Act clar de narcisism 76. "Înecarea" în
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
valoare pe care să se poate experimenta pedagogic la voie? Dimpotrivă, miza pedagogică pusă în joc în școală este însăși viitorul neamului, propășirea lui politică ori damnarea sa istorică. Tocmai din aceste rațiuni, școala trebuie să fie "un atelier de înălțare sufletéscă prin mijlóce sigure și probate deja" (Michailescu, 1888, p. 14). Și ce poate fi mai sigur decât metoda prusacă de instrucțiune în scopuri naționaliste care a rezistat testului suprem al războiului din care s-a zămislit mărețul Reich German
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
moartă, este antinomică cu dublul ei vulgar, decadent și derizoriu. Iubita moartă, idealizată prin văduvia idolatră a eroului, învinge, paradoxal, în finalul romanului, caracterul ei angelic fiind mult mai pragmatic decât venerata Beatrice a lui Dante, care-i îndrumă poetului înălțarea către transcendență. Într-un alt roman al lui George Rodenbach, „Clopotarul” se menține ireconciliabilă antinomia angelic/demonic, cele două surori, iubite ale eroului principal (în ordinea experienței dinspre puritate spre iubirea pătimașă, malefică), rămân până în final extremele cele mai evidente
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe plan creator” (p.46), ceea ce-mi amintește de minunatul vers eminescian în care femeia este pentru poet rostul cunoașterii și al înțelegerii de sine. Este un alt model ideal decât cel al Beatricei, care asigura numai calea de înălțare spre transcendență. Ca ferment al cunoașterii de sine, femeia garantează în schimb accederea în profunzimile umanului, a transcenderii abisului interior, sentiment care nu este lipsit de fiorii unei sfinte spaime. Suntem departe de seninătatea înălțătoare a prototipul donnei angelicata, Preasfânta
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
model de necontestat, deși prototipuri pot fi regăsite mult mai devreme în literatura universală. Beatrice fusese o donna angelicata pentru care poetul a nutrit o admirație apropiată de venerare, pentru că principiul feminin a fost acela care i-a făcut accesibilă înălțarea către transcendență. Demonicul ține mai mult de o percepție misogină a epocii medievale, care vedea în femeie doar un factor malefic, înzestrat cu o multitudine de slăbiciuni, menite să-i cauzeze bărbatului decăderea, ruinarea. Femeia care se revoltă, care dobândește
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]