384,087 matches
-
ferestrei, dormea și el Tocmai terminase o sticluță de "Ceres", înlocuitor de whisky. Sforăia ușor. L-am împins cu cotul. S-a trezit buimac. - Am ajuns? - Unde cobori? - La Fetești. I-am făcut semn fetișcanei: "Atenție! E la tine." A început să surâdă. Credeam c-a prins firul. I-am arătat cu capul spre flăcăiandru, făcându-i apoi semn din bărbie: "Ușcheala!" A ridicat mirată ochii. "Nu tu", i-am răspuns tot prin semne. "Tipul". "Aha". A înaintat până în dreptul meu
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
prins aseară la lift și mă chinuie durerea. - De-asta porți mănușă? Credeam că ai proteză. Aveam, într-adevăr, mănușă la mână cu degetul lovit. Credeam că îmi mai ostoiesc durerea. - Ia să văd și io. I-am arătat degetul. începea să se înnegrească de-acum. - O să-ți cadă unghia, a oftat ea. Apoi se vindecă. Mai doare puțin și gata. Până ajungem o să-ți treacă durerea. - Unde mergi? - Până la capăt. De-acolo iau autobuzul de Slava Cerkeză. Merg la soră
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
și sporadice întâmplări norocoase - dar el este, oare, acum, acolo, în America, fericit, adică vede în sine însuși scriitorul recunoscut de publicul său? Sau mai există și altă fericire? Din punctul meu de vedere, vârsta ideală pentru a fi fericit începe în secunda în care te-ai născut și se termină în clipa în care mori. Poate că în cazul personalităților tenace, a doua diaspora, dislocarea în spațiu (chiar și în timp!), care pe alții i-ar distruge, este creatoare și
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
durerea mea! Nu te supăra normal!" Mătușa Zizi spune: " Da' mai povestește tu, scumpete, că tu ești mireasa." Și mireasa povestește: "Poate că eram foarte tristă, poate că mergeam privind în jos, cu mîinile la spate, cînd, deodată lumea a început să mă simpatizeze. Aveam succes. Fetițele nu-și mai scoteau mîinile din părul meu, băiețeii îmi ofereau gumă de mestecat. Ceilalți întrebau de mine în stînga și-n dreapta. Și eu le răspundeam: Am o pisică soare și o pisică
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
de gri care-mi scăpa printre degete. Am dat apoi peste fluviul de deasupra, în fiecare clipă altfel de lung, altfel de lat. Și ultimul etaj - o fructieră imensă plină cu becuri. Atunci, demult, cînd au fost aprinse, filamentele au început să crească la fel ca firele de iarbă și au spart cojile de sticlă și nu s-au mai oprit din creștere nici pînă în ziua de azi. Eu le-am văzut în viset cum erau înainte de-a fi
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
O rage! ô désespoir! ô vieillesse ennemie! N'ai-je donc tant vécu que pour cette infamie?" "Je suis jeune, il est vrai; mais aux âmes bien nées La valeur n'attend point le nombre des années". Învățarea limbii lui Corneille începuse de timpuriu, prin grija atentă a mamei. Tatăl îi dezlegase tainele alfabetului. Iar profesorul Natan Mark, distins cărturar și om de litere, îi dădea, de la cinci ani, lecții de limba ebraică. "- Mergi la grădiniță?", îl iscodeau pe băiat unii adulți
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
nici nu rîvnea să meargă. Cuvîntul suna confuz și suspect: ca o posibilă îngrădire a libertății. Un fost carnet de rețete al tatălui, cu adresa cabinetului medical din Iași, devine caiet de desene al lui Cazimir, care le și datează începînd cu 7 februarie 1939: mori de vînt, măgari, brazi de Crăciun, cai și călăreți (motiv predilect), cîini, trăsuri, Turnul Eiffel, rațe, pui de găină, pomi, castele ș.a.m.d. Un cioban cîntînd din fluier în fața unor ipotetice oi evadează, prin
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
copilul ar fi presimțit că formele oficiale de instruire îl vor plictisi prin lentoare și formalism, chiar înainte de a-l irita de-a binelea prin minciuna promovată la rangul de cod. De la 1 ianuarie 1940, încă nesupus obligațiilor școlare, Cazimir începe să țină un jurnal, pe filele unei agende primite în dar de ziua lui: "1 ianuarie - Azi am văzut mascați 2 ianuarie - Azi a fost profesorul 3 ianuarie - nimic important 4 ianuarie - am cumpărat revista 5 ianuarie - a fost Lily
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
autorul jurnalului o citea regulat de la nr. 798 (24 mai 1939) încolo - lucru întipărit fidel în memorie prin apariția, peste două săptămîni, a numărului festiv 800. "- J'ai lu dans Le Matin des enfants...", spusese într-o zi băiatul, cînd începuse să o rupă pe franțuzește. Notațiile din agendă continuă, cu aceeași concizie "lovinesciană", pînă la începutul lui martie, înregistrînd cotidian vizitele făcute sau primite ori resemnatul "nimic important". O însemnare ieșită din comun (21 februarie: "am încercat să fac o
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
festivă, am îngăimat: ŤAl mamei...ť. Cînd a aflat acasă cele întîmplate, tata a rîs și m-a povățuit ca, pe viitor, să răspund că sînt Ťal patrieiť!"2) "Sans prendre garde a l'ouragan" Clasa a doua primară (1940-1941) începe sub auspicii rele. Localul școlii israelite, o clădire frumoasă și trainică zidită în timpul lui Spiru Haret, este transformat în spital militar. Clasele sînt împrăștiate în tot orașul și adăpostite pe unde se putea, cu precădere în lăcașuri ale cultului mozaic
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
întregi ale ziarelor publicau anunțuri mortuare ale celor căzuți pe front. Spre finele lui '42, un titlu mare în Curentul: ŤStalingradul rezistă, dar sfîrșitul său este pecetluitť. Cum a fost în realitate sfîrșitul s-a aflat puțin mai tîrziu. A început, pentru armata germană, vremea retragerilor Ťelasticeť, Ťpe poziții dinainte stabiliteť. învinși de imensitatea spațiului rusesc și de superioritatea numerică a inamicului, nemții s-au întors de unde au plecat. Tactica ne învață cum se cîștigă bătălii, iar strategia - cum se pierd
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
au întors de unde au plecat. Tactica ne învață cum se cîștigă bătălii, iar strategia - cum se pierd războaiele." 3) Spre sfîrșitul clasei a III-a, "Sans prendre garde ŕ l'ouragan/ Qui fouettait les vitres fermées" (Th. Gautier, Préface), Cazimir începe să tachineze muzele. între textele cele mai vechi (aprilie-mai 1942) figurează cîteva... epigrame, una din ele dedicată mamei: "Doamnă profesoară, Iubită că ești știi De elevi, că-n recreație Lecții tu le ții? Nu-i mai scoți tu din Moličre
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
bucuros, talentul la scris nu-ți lipsește." (Universul copiilor, XVIII, nr. 22, 27 mai 1942). Cuvîntul de încurajare venea chiar din partea lui Moș Nae (N. Batzaria), care - sub diverse pseudonime - redacta aproape integral revista. "S. Casimir - P. Neamț. - Drăguțule cititor, începi așa poezia ce ne-ai trimis: ŤPentru gloria nemuritoare / Mă voi arunca eu chiar și-n focť. Deocamdată, nu ești decît un copil în clasa a treia primară. Pînă să ajungi la vîrsta de a fi soldat, să cauți să
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
l-a mai pipăit, a zis grav: "Are o oarecare întîrziere în dezvoltarea coițelor. Să-i facem niște extras de splină! Ei bine, după vreo două injecții cu extract de splină, Scămoșilă, deși nu și-a mărit vizibil coițele, a început, pur și simplu, nu să miaune ca tot motanul, ci să ragă! Adică, în loc de "miau" urla "maaauuu!" Îl auzeau oamenii noaptea pe dealuri: "E motanul doctorului!" Tot ca un efect al tratamentului a fost și dispariția cîtorva găini de-ale
Cu stimã și "extract de splinã" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12904_a_14229]
-
pe dealuri: "E motanul doctorului!" Tot ca un efect al tratamentului a fost și dispariția cîtorva găini de-ale gazdei. N-o să credeți, dar delicatuL Scămoșilă, tare-n coițe acum, înghesuia căte-o găină între coteț și gard, o imobiliza, și începea s-o mănînce de vie!!! De la tîrtiță, unde-i mai moale, spre cap! Cam la a treia găină a fost prins asupra faptului! Era clar, reușise să halească de data asta, doar o jumătate de găină, cealaltă, cu cap și
Cu stimã și "extract de splinã" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12904_a_14229]
-
moale, spre cap! Cam la a treia găină a fost prins asupra faptului! Era clar, reușise să halească de data asta, doar o jumătate de găină, cealaltă, cu cap și cioc, încă mai cîrîia!! I-am plătit gazdei și am început să-mi țin ferocele-n casă! Și, ca totul să pară și mai neverosimil (dar, jur că-i autentic), doctorul veterinar avea un frate geamăn tot veterinar! Într-un sat alăturat. Niciodată nu știam care era cel care-i băgase
Cu stimã și "extract de splinã" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12904_a_14229]
-
creație literară să se strecoare și �un colț de autobiografie". Revenit la București spre sfîrșitul lui 1919, Gib Mihăescu devine și mai �abulic". Firea lui contemplativă și lipsa de voință par încă mai accentuate de traumele copleșitoarei experiențe a războiului. Începe o prietenie durabilă cu Cezar Petrescu, iar în 1920 pornesc împreună spre Cluj, unde vor ucenici prin diferite redacții, miezul de noapte prinzîndu-i �în scîrțîitul mărunt al peniței". Aici apare în 1921 primul număr al revistei Gîndirea, cu Gib Mihăescu
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12914_a_14239]
-
să le “trezesc”, să le dau o nouă “strălucire!”, totul să apară o rouă ubicuă, nemaipomenit de rotundă și fragedă pe brusturii vechilor prejudecăți verbale. Vroisem să folosesc cuvintele “mele”, numai cele ale mele. N-am putut, nici nu am început măcar, oprindu-mă desigur, dinainte, “incapacitatea” de-a o face. Visam, trîntit în șezlong, după amiaza, cu ochii în lumina zidului de cărămidă de la cîțiva metri de mine, ca la o femeie la poezia mea finală! * Și iar îmi amintesc
O rugă sfîșietoare a cuvintelor către Cuvînt! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12976_a_14301]
-
oprindu-mă desigur, dinainte, “incapacitatea” de-a o face. Visam, trîntit în șezlong, după amiaza, cu ochii în lumina zidului de cărămidă de la cîțiva metri de mine, ca la o femeie la poezia mea finală! * Și iar îmi amintesc. Întotdeauna începeam o poezie, mecanismul îmi era declanșat ca prain farmec de un cuvînt, un cuvînt ce pînă atunci, deși-l repetasem, vorbind, de mii de ori, sau îl citisem, nu avea nimic neobișnuit. Și deodată, n-am înțeles nici acum de ce
O rugă sfîșietoare a cuvintelor către Cuvînt! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12976_a_14301]
-
înțelegerea ca-n paradis, în fața căruia tremurasem de emoția începutului a ceva tainic, dumnezeiesc, profund fericit că-i pot sufla viață-n față, că-l pot, pentru o clipă, pipăi-n forma lui necunoscută, de la acest cuvînt, ca-n vis, începea poezia. * Numai că nu era de ajuns doar cuvîntul! Trebuia să mai fiu și eu! Și poate că, de fapt, conștiința, extrem de rar izbită-n priceperea mea, că, iată, exist, trăiesc, chema cuvîntul, îl împrospăta. Subtilități “pretins știutoare”! Cu stimă
O rugă sfîșietoare a cuvintelor către Cuvînt! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12976_a_14301]
-
Mihai Zamfir Jurnalul portughez al lui Eliade începe într-o stare de dezordine interioară: autorul lui nu se decide ce anume să întreprindă cu adevărat ( " Nu știu acum de care operă mă voi apuca; de roman sau de Introducerea în Istoria Religiilor " " 6 mai 1941); ignoră căt timp
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
legenda Meșterului Manole. Pănă spre mijlocul anului 1943, privește încă spre trecut, spre România: tot ceea ce se întămplă la București i se pare pasionant, iar activitatea intelectuală de la Lisabona rămăne mereu pe planul al doilea. }ara unde nimerise din întămplare începe totuși să-l intereseze, citește tot mai mult în limba portugheză, scrie cartea despre Salazar; același avănt lusofil ăl face să viseze o "viață a lui Camőes ", unde să spună tot ce crede "despre Ocean, colonii, India, stil manuelin, Goa
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
poezie lirică, destin. " (27 septembrie 1941); pentru moment sănt doar visuri, deoarece documentarea necesară volumului despre Salazar ăi ocupă tot timpul. Concomitent, după un efort de aproape doi ani și după ce scrisese cam 250 de pagini, abandonează romanul Viață nouă, început la Oxford: ultima însemnare cu privire la acest roman datează din 26 mai 1942. Cartea despre Salazar ăi ia mai mult de un an de eforturi disproporționate, iar rezultatul nu-l mulțumește deloc ( " La puține cărți am lucrat cu asemenea dezgust ", mărturisiește
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
special, ăi cunoaște în fine personal pe Cocteau, pe Paul Morand și mai ales pe Georges Dumézil (16 noiembrie 1943). Fără să o spună nimănui, fără să se confeseze altcuiva decăt Jurnalului, Mircea Eliade efectuează o cotitură decisivă în existență: începe să se ocupe de domeniul istoriei religiilor și al filozofiei antropologice, unde simțea că are cu adevărat ceva nou de spus. Trecerea prin Paris, în toamna lui 1943, ăi arată calea de urmat; în consecință, Eliade se apucă să scrie
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
stă sub semnul tragicului (boala și moartea Ninei, ocuparea sovietică a României, scoaterea lui Eliade din Ministerul de Externe începănd cu noiembrie 1944, mizeria materială extremă), această perioadă rămăne și cea a trecerii frontierei interne invizibile: optănd pentru Europa, eroul începe să aștearnă pe hărtie construcțiile teoretice care ăi vor aduce celebritatea. Jurnalul optează pentru sinceritatea totală, mărturisind la fiecare pagină insatisfacțiile de diferite ordine, angoasele, presimțirea morții, totul sub o formă de-a dreptul literară. Iată vibrația primăverii, mai puternică
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]