4,529 matches
-
unele cazuri de sindroame psiho-organice cerebrale. Tulburările de caracter Cadrul general Caracterul reprezintă totalitatea trăsăturilor esențiale și calitativ specifice ale persoanei și care se manifestă în acțiunile acesteia. În sfera caracterului sunt cuprinse următoarele aspecte: - trăsături psihologice specifice individului (trebuințe, înclinații, interese, convingeri morale); - comportamentul general în relațiile sociale; - o dispoziție sentimentală predominantă; - natura dispoziției sale obișnuite. În sens restrâns, caracterul este „ansamblul de dispoziții congenitale care formează scheletul mintal al unui individ” (R. Le Senne). În sens larg, caracterul reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
regulă la copii și adolescenți (H. Abramson). Ea pune serioase probleme de adaptare-integrare familială, școlară și socială. În sensul acesta, H. Abramson descrie următoarele forme clinice: a) Instabilitate psihomotorie pură. Aceste cazuri se caracterizează prin următoarele trăsături psihopatologice: impulsivitate, turbulență, înclinație spre mânie, nesupunere, încăpățânare, dezordonați, împrăștiați, violenți, bătăuși. Bolnavii vor să domine într-o manieră puerilă; recurg la frecvente fugi și manifestă tendință la vagabondaj. b) Debilii instabili. Aceștia au o ereditate încărcată din punct de vedere psihopatologic, notându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mintale” și ele sunt cele care dau personalității acestei categorii de bolnavi marca lor particulară. Ele constau din următoarele: - slăbirea mobilității atenției, - tulburări de memorie, în special de tipul amneziei de reproducere, - tulburări ale vieții sexuale, de regulă frigiditatea sau înclinații către perversiuni, - slăbirea voinței de tipul abuliei. b) Tulburările mintale episodice sau paroxistice fie că însoțesc atacurile isterice, fie că apar în mod independent de acestea și ele constau din următoarele: - tulburările mintale asociate atacurilor de tipul următor: accentuarea tulburărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
corespunde cu tipurile de suicid altruist, eroic. 5) Procesul ludic: este cel în care suicidul ca o formă de factură sublimată a jocului cu moartea (sporturile extreme, cascadoria etc.). 6) Instinctul morții: explică actele de suicid ca pe o anumită înclinație sau dispoziție psihologică morbidă contrarie instinctului de conservare, care se opune vieții. Așa cum se poate vedea din cele de mai sus, „pulsiunile suicidare” se înscriu din punct de vedere psihanalitic în seria de manifestări ale „pulsiunii de moarte” (Thanatos) care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Elementul esențial care contribuie la realizarea acestui proces patogen este reprezentat de „inducția sugestivă”. Ea depinde de natura personalității bolnavului. Studiul personalității bolnavilor cu suferințe iatrogene, a „bolnavilor dificili”, ne pune în evidență câteva trăsături specifice care explică „receptivitatea” sau „înclinația” acestora către tipul de patologie menționată. Aceste aspecte ale personalității lor sunt următoarele: Un egocentrism foarte pronunțat cu tendință la analiză autoscopică, privind propriul corp și starea de sănătate a acestuia. Un temperament senzitiv-emoțional, impresionabil și labil, ușor influențabil, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care ne referim, a fi normal reprezintă a fi conform cu valorile și normele morale. A fi anormal, desemnează a te abate de la valorile și normele morale. A fi conform cu sau a te abate de la, reprezintă o anumită atitudine sufletească, o înclinație, un mod de a fi, de a te prezenta și acționa. Din acest motive nu se poate vorbi despre o normalitate sau anormalitate exclusiv psihologică sau exclusiv morală. Ambele situații ale persoanei sunt concomitent sufletești și morale. Starea de normalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în sensul acesta o creștere alarmantă a ratei conduitelor agresive (crime, viol, tâlhărie, furt etc.), precum și o rată apreciabilă a suicidului. Prezența toxicomanilor, stărilor depresive colective, manifestări de tip protestatar antisocial, corupția pe plan socio-moral, refugiul în sfera sectelor religioase, înclinația către preocupări oculte etc. Rezultă di cele discutate mai sus că factorii socio-politici și socio-economici, culturali, moral-religioși și educaționali au un rol specific, esențial în normarea stării de sănătate mintală colectivă, dar, în egală măsură, ei sunt responsabili și de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mintală specifică, constituțională și permanentă sau accidentală și pasageră, însoțită de manifestări somatice, motorii, cenestezice, atacuri paroxistice (spasme, contracturi, convulsii) tulburări senzitivo-senzoriale și emoțional-afective, sugestibilitate crescută. Iterație: repetarea invariabilă a unui act motor sau verbal. Îndoială: suspiciune, neîncredere patologică nemotivată, înclinație către dubitație sau interpretare irațională, ilogică a realității. Lesbianism: forma feminină a homosexualității. Licantropia: tulburare psihică de personalitate, cu caracter delirant, în cursul căreia bolnavul se crede preschimbat în lup. Lipemanie: termen ieșit din uz, desemnând, în trecut, melancolia sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale sistemului expresiv al limbajului. Narcisism: atitudine egofilă de „întoarcere către sine”. Comportament individual care are ca scop și obiect propriul Eu. Narcolepsie: tulburare paroxistică specifică, caracterizată prin atacuri bruște de somn, apărute în plină stare de aparentă sănătate. Narcomanie: înclinația sau nevoia imperioasă de consum de droguri psihotrope sau psihodisleptice, devenită obișnuință. Sinonim: toxicomanie. Negativism: tulburare de activitate, activă sau pasivă, prin care bolnavul se opune sau refuză să execute solicitările externe. Neologism: cuvinte sau expresii noi, neobișnuite, inexistente în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lui „a intrat” o ființă supranaturală (demon) sau extraumană (animal etc.) a cărei victimă este, obligându-l să execute ordinele acestuia în mod necondiționat. Sinonim: demonopatie. Potomanie: nevoia patologică imperioasă de a bea lichide, de regulă apă. Predispoziție: dispoziție sau înclinație specială, constituțională sau dobândită, a unor indivizi, de a dezvolta anumite tulburări psihice. Prodrom: grup de manifestări constante ca asociere, cu caracter bizar, vizând caracterul și comportamentul, care preced cu mai multe ore, zile sau săptămâni declanșarea atacului epileptic paroxistic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
domiciliu, am observat preocuparea constantă a familiei de a-i asigura condiții de trai civilizate, precum și dorința acesteia de a pune la dispoziția copilului mijloace moderne de învățare și recreere. Eleva M.R. a dovedit de-a lungul timpului o anumită înclinație către artele plastice, iar familia nu a ezitat să îi creeze condiții pentru a-și cultiva această pasiune. Astfel, fetița beneficiază de calculator conectat la Internet, televizor cu D.V.D., combină audio etc. 1.7. Climatul educativ din cadrul familiei: Bunicii fetei
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
tradiția vergiliană a lui Vasile Alecsandri, însă într-o expresie la nivelul poeticii parnasian-simboliste. În Crucea împușcaților. 1907 (1982) versul de factură populară coexistă cu rezonanțe din Tudor Arghezi și Aron Cotruș. Studiile istoricului literar P. nu sunt străine de înclinațiile poetului. Atras de comparatism, este preocupat, în texte rămase în reviste de profil academic, de influența lui Lucrețiu asupra literaturii franceze, de tematizarea naturii în același spațiu literar ori de poezia lui Émile Verhaeren. Și cercetările sale pe teren românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288676_a_290005]
-
deosebit și particular în ea aparține creației individuale, iar tot ceea ce este comun și stabil este rezultatul răspîndirii creației prin contactul dintre oameni. Comunitatea lingvistică este, așadar, numai o condiție, iar nu o cauză, a dezvoltării limbii. Spiritul omenesc are înclinația de a realiza regularizări analogice, care nu sînt altceva decît ordine și grupare artificială a reprezentărilor noastre. Activitatea analogică manifestată în limbă are, deci, un caracter volițional, practic, pe cînd activitatea creatoare este, din contra, pur teoretică și, ca atare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
care le conferă nuanțe conotative. Deși poet și deși opera sa filozofică lasă impresia unei frecvente utilizări a metaforicului, teoretic el constată (și susține) necesitatea unei depline delimitări între artă și filozofie sub aspectul alcătuirii discursului. După Blaga, gînditorii cu înclinații artistice au încercat de obicei să asimileze filozofiei numeroase procedee specifice artei. Asemenea gînditori sînt însă dominați mai mult de o conștiință artistică decît de o conștiință filozofică, cultivînd creații asemănătoare celor ale artei, așa cum se întîmplă cu Fr. Novalis
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pot varia sub aspect istoric. Wendt afirmă că sistemul de state a reflectat o cultură lockeană, care întruchipează tendințele comportamentale asociate cu neorealismul. În prezent, acest sistem se transformă într-o cultură kantiană datorită unei mase critice de state cu înclinație către interdependență și normele păcii democratice (Wendt, 1999). Nu toți constructiviștii îl urmează pe Wendt, și nu există neapărat o afinitate între argumentele constructiviste și cele liberale. Cu toate acestea, lucrarea amintită subliniază complementarități distincte între constructivismul lui Wendt și
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
vrem și să desăvârșim”. În al treilea rând, alegerile omului decurg din scopurile sale, iar acestea sunt dictate de natură, căreia omului îi aparține ca ființă corporală; prin urmare, alegerile umane nu sunt libere, ci sunt dictate acestuia de propriile înclinații naturale. Aceste argumente sugerau ideea că omul nu este înzestrat cu liber arbitru, adică nu poate alege liber și face ceea ce vrea. Aceste concluzii ar fi avut consecințe devastatoare pentru morala creștină. Dacă omul nu este liber, dacă acțiunile sale
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
poate fi stăpânul propriului destin. În al doilea rând, însăși voința umană reprezintă o manifestare a acțiunii divine. În al treilea rând, alegerile omului decurg din scopurile sale ( scopurile aparțin naturii), alegerile nu sunt libere, ci dictate acestuia de propriile înclinații naturale. Se afirmă că omul nu este înzestrat cu liber arbitru, adică nu poate alege și face ceea ce vrea. Dacă omul nu este liber, dacă actele sale nu i se datorează, ci îi sunt dictate în mod implacabil, atunci el
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
este în mpod necesar rea într-o situație determinantă, fiind liberă față de necesitățile și constrângerile exterioare.Aceasta nu înseamnă că domnește în ea un echilibru perfect, o indiferență absolută față de exterior. În același timp, se naște o anumită necesitate din înclinația însăși a voinței de a acționa într-un fel sau altul. De aceea Leibniz distinge între necesitatea absolută , metafizică sau geometrică, și cea ipotetică sau morală, conform căreia un eveniment trebuie să se întâmple, fiindcă a fost prevăzut de Dumnezeu
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
1940, după care încep pentru ea greutățile. Nu găsește alt loc de muncă decât la Casa Autonomă de Finanțare și Amortizare, irosindu-și câțiva ani, între 1941 și 1947, într-un ingrat post de referentă. A urmat, dând curs unei înclinații spre arta spectacolului, și Conservatorul de Artă Dramatică (secția regie scenică), din 1947 încredințându-i-se asistențe de regie, pentru ca în scurt timp să ajungă să monteze spectacole (cu piese de Shakespeare, Cehov și alții, mai mărunți). Se apucă acum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
, Barbu Paris (1794, Slatina - 21.V.1836, București), poet. Provenea dintr-o modestă familie de târgoveți; copil încă, M. locuia în București. Va ajunge logofăt în casa boierului Constantin Filipescu, traducător al lui Byron. Cu înclinații spre lectură, își formează o cultură de autodidact: cunoștea Alexandria, scrierile lui I. Barac, V. Aaron, Petru Maior, Costache Conachi, Iancu Văcărescu, vorbea despre Homer ca despre treapta cea mai înaltă a poeziei, îi cita pe Aristofan, Euripide, Hesiod, Vergiliu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
speculației pure. O viață „trăită în idee“, ar fi spus Noica, acea viață pe care și-a dorit-o și pentru sine. S-ar putea însă ca interesul lui Noica pentru viața lui Wittgenstein să fi fost și expresia unor înclinații mai romantice, de altfel bine ascunse, a unei sensibilități pentru dramatismul autentic. Cursul vieții lui Wittgenstein părea să fie predeterminat de nașterea lui în una din cele mai bogate familii ale înaltei burghezii austro-ungare. Mai multe căi îi erau larg
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a contribuit la sinuciderea în prima tinerețe a doi dintre frații lui Ludwig. Ceea ce a făcut ca el și fratele său Paul să fie tratați apoi cu mai multă blândețe și înțelegere.6 Informații de primă mână despre firea și înclinațiile lui Ludwig Wittgenstein sunt cuprinse în amintirile despre familie pe care le-a scris, spre sfârșitul vieții, sora lui cea mai vârstnică, Hermine. Ea îl înfățișează drept un copil sensibil, interiorizat, interesat mai mult de instalații tehnice decât de natura
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și pot să-mi închipui că de aceea colegii lui de școală îi apăreau ca venind dintr-o altă lume, din una teribilă!“7 De ce să-i fi apărut lumea tinerilor de vârsta lui drept una „teribilă“? Foarte probabil datorită înclinației lui Ludwig de a acorda multă atenție aspectelor morale ale relației cu sine și cu ceilalți, ceva cu totul neobișnuit, cu deosebire la o asemenea vârstă. Mai târziu, își va aminti că încă la 8-9 ani își punea o întrebare
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
că încă la 8-9 ani își punea o întrebare pe care și-o pun doar oamenii maturi care gândesc independent, și nu de puține ori moraliștii: „De ce trebuie să spunem adevărul de vreme ce este avantajos să mințim?“ Și va aprecia că înclinația de a se lăsa acaparat de asemenea reflecții a fost 16 GÂNDITORUL SINGURATIC caracteristică deja pentru ființa lui de copil mare și de adolescent.8 Ceea ce l-a deosebit și l-a despărțit de tinerii de aceeași vârstă pare să
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
susținea el, intră două principii: principiul ordinii, care provine de la divinitate, și principiul haosului, reprezentat de diavol. Ele își dispută dominația asupra ființei sale. Liberă cu adevărat este doar personalitatea creatoare care a reușit să scape de tirania dorințelor și înclinațiilor simțurilor. Iubirea de sine, vanitatea, egoismul, lăcomia, înclinația spre plăceri sunt simptome obișnuite ale bolii gândirii și sufletului. Înfrângerea deplină a forțelor negative și victoria principiului ordinii îi reușesc numai geniului și sfântului. Genialitatea reprezenta pentru Weininger realizarea supremă a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]