4,468 matches
-
mod regulat, fie în viața socială, fie în cea profesională, ar putea inhiba destăinuirile pe anumite teme. Și moderatorul poate avea unele caracteristici care să inhibe sau să înlesnească împărtășirea experiențelor și a ideilor în cadrul grupului. Dacă moderatorul este identificat îndeaproape cu organizația pentru care lucrează sau cu o problemă controversată din comunitate, calitatea rezultatelor poate fi periclitată. De exemplu, administratorul-șef al unei instituții nonprofit dintr-un stat american era convins că focus grupurile ar putea furniza informații importante în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
reușit să se infiltreze și să se răspândească în formele cele mai disparate. În cea mai mare cinste se afla credința în astrologie, care aronda stelelor o anumită influență asupra destinului uman. Lumea mediteraneană a început să o cunoască mai îndeaproape atunci când Beros, un sacerdot al lui Baal, originar din Babilon, patria întregii astrologii, a fondat către anul 280 a.Chr. o școală astrologică în insula Coo. În secolul II a.Chr., în Egipt, sacerdotul Petosiris a scris o operă astrologică
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
invisos per flagitia, este mult adevăr. Apostolul Petru, în sintonie cu Tacitus, exprimă judecata comună despre creștinii timpului: Purtați-vă cu cinste între neamuri, ca în ceea ce ei acum vă bârfesc ca pe niște făcători de rele, privind ei mai îndeaproape faptele voastre cele bune, să preamărească pe Dumnezeu, în ziua când îi va cerceta (1Pt 2, 12), iar Sfântul Paul ne spune că a ajuns să fie considerat, asemenea tuturor creștinilor, gunoiul lumii și măturătura tuturor, până astăzi (1Cor 4
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fost victima rivalității unui competitor în cariera militară; a avut un moment de cumpănă în fața constrângerii judecătorului, folosind timpul permis pentru a reflecta, spre deosebire de mulți alții soldați creștini care, în situații asemănătoare, au înfruntat martiriul fără nici o reținere. Fiind călăuzit îndeaproape cu răbdare, prin cuvintele episcopului său (asistăm la o supraveghere din partea ierarhiei ecleziastice, asupra vieții militare a soldaților creștini), reușește să-și depășească incertitudinile: În vremea acestor episcopi, pe când toate Bisericile petreceau în pace, în Cezareea Palestinei a fost decapitat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
culoare morală, dar, în același timp, să fie perceput cu perspectivă"150. Pentru a înțelege cum reușește Chapman să atingă un astfel de echilibru în întreprinderea sa moderatoare (mediatoare), rectificatoare, Black merge mai departe în analiza sa critică, examinând mai îndeaproape cele două (tipuri de) răspunsuri excesive, în a căror reconciliere pastorul s-a angajat. Astfel, criticul constată următoarele: "cazul ideal de reacție scandalizată"151 s-ar traduce, practic, în invocarea legii mozaice. Nu trebuie să privim mai departe, atestă criticul
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
pare prematur și neîndreptățit pentru liberali să considere că apariția Al-Qaeda și a grupurilor afiliate care propovăduiesc terorismul transnațional constituie o victorie pentru deteritorializarea politicii mondiale (Buzan 2003:297,303). Mai degrabă, așa cum notează David Harvey, "războiul împotriva terorii, urmat îndeaproape de perspectiva războiului din Irak... a permis statului să acumuleze mai multă putere", o teză greu de combătut, care naște o nouă provocare neașteptată pentru liberalii care credeau că globalizarea a erodat în sfârșit semnificația suveranității statale (Harvey 2003: 17
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
strategia textuală de deconstrucție, caută să problematizeze toate pretențiile de totalizare epistemologică sau politică. Acest fapt are implicații importante în mod deosebit pentru statul suveran. Asta însemnă că statul suveran, ca mod primar de subiectivitate în relațiile internaționale, trebuie analizat îndeaproape pentru a expune practicile sale de captare și excludere. Mai mult, o relatare mai intuitivă a lumii politice contemporane trebuie să includă și o analiză a acelor actori și mișcări ce operează în afara și dincolo de frontierele statului. În al treilea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
state cât și de către actorii non-statali? Cum a format aceasta, din punct de vedere istoric, societatea internațională? Și care sunt implicațiile acestei conexiuni între violență și schimbările normative, pentru ordinea internațională și globală? Studiul culturii în relațiile internaționale este identificat îndeaproape cu constructivismul, o asociere reiterată de titluri de cărți precum "Realismul cultural" sau "Cultura securității naționale". Prin "cultură", constructiviștii se referă în general la normele sociale și legale și la modurile în care acestea sunt desfășurate, prin argumentare și comunicare
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cele mai scăzute valori la variantele V1 (Mt), V2 V5 și V8 cu valori ale masei fructelor de 8,2 g/pl, 11,8 g/pl și 12.2 g/pl, pentru ca maximul să se realizeze la varianta V10 ,urmată îndeaproape de varianta V6 cu 15 g p\st\i/pl, respectiv 14,5 g păstăi/pl. Doza de 2 flacoane/ ha Nitragin a influențat puțin masa fructelor la o plantă, valoarea de 12 g păstăi/pl fiind depășită de majoritatea
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
sau alteia. Iar imaginea craniului Întărește considerabil această teorie conform căreia relațiile dintre idei contează mult mai mult, În domeniul culturii, decât ideile Înseși. Am putea desigur să criticăm pretenția bibliotecarului conform căreia nu citește nici o carte, de vreme ce se interesează Îndeaproape de aceste cărți despre cărți care sunt cataloagele. Însă ele au un statut cu totul special, reducându-se de fapt la simple liste. Și au meritul de a scoate În evidență la modul vizual această relație dintre cărți la care
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
părți, autoarea fixează coordonatele teoretice ale contextului impus de Generația '60, generație care marchează o consolidare a domeniului cultural-artistic, după arida perioadă proletcultistă. Sentimentul solidarității de generație, precum și individualitatea distinctă pe care și-o câștigă autorii în această perioadă este îndeaproape cercetată de doctorandă. A doua parte a lucrării se evidențiază prin atenția acordată fixării principiilor estetice ale poetei, cuprinzând, totodată, evoluția Anei Blandiana de la primul său volum și până la "surprinderea miraculosului univers al copilăriei din versurile închinate copiilor, de la ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mai apărut grupaje de poeme în reviste și antologii din Anglia, S. U. A., Italia, Spnia, Franța, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania"514. O cunoaștere și o cercetare îndeaproape a biografiei autoarei relevă modul în care nu doar întreaga experiență culturală acumulată influențează poetica acesteia, ci și experiențele cotidiene, intime sieși. Astfel, "așa cum scriitoarea argumentează și în epistolele trimise la vârsta de 19 ani poetei Victoria Ana-Tăușan (1937-2011), prietenă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
144Luiza Bratu, op. cit., p. 132. 145 Dicționarul general al literaturii române, p. 296. 146Dumitru Micu, art. cit., p. 54. Autorul, vorbind despre poezia subversivă a Anei Blandiana, identifică metafore inedite, fiind, în concepția noastră, unul dintre puținii care îi înțelege îndeaproape poetica. Ana Blandiana nu scrie întocmai ca romanticii, nu scrie nici ca moderniștii, nici ca poeții generației sale, ci scrie câte puțini din toți și mai mult, însă ceea ce este interesant, așa cum rezumă Dumitru Micu, constă tocmai în faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pentru că ideologizat În același fel pînă acum, și pune această problemă fundamentală a societății occidentale moderne: religia. În Posibilitatea unei insule este vorba despre secta elohimiților la care Daniel 1 aderă și ae cărei activități are ocazia să le urmărească Îndeaproape. Corespondentul real al ei este secta raeliană, cea care declara În urmă cu cîțiva ani că este capabilă să cloneze oameni. Houellebecq Îl cunoaște Într-adevăr pe liderul ei spiritual, cu care s-a Împrietenit. Desigur, coordonatele abordării acestei teme
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
aparent obscure și inițiază dialoguri ilizibile pentru adepții beleartelor și beleliterelor. La fel cum Deleuze este un anarhist al filozofiei, Jauffret e un anarhist al literaturii. Încercarea celor doi filozofi de a dezgropa marginile discursurilor intelectuale ale lumii este urmată Îndeaproape de fervoarea lui Jauffret de a reprezenta lumea nu printr-un tip de personaj sau de situații, ci printr-un mozaic de instantanee legate prin articulații cărora nu trebuie să le cauți o logică, mereu prea scurte pentru a activa
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o ficțiune postișă, gata oricând să se sinucidă pentru a demonstra că a fost adevărată. Black-Note, un monolog halucinant al unuia din trei pacienți internați pentru o cură de dezintoxicare, recompune din frânturi o poveste care pare să se Înrudească Îndeaproape cu cea din celebrul film Trainspotting: un grup de patru prieteni, pasionați de jazz, hotărăsc să cânte Înpreună, visând la celebritate. Locul repetițiilor se află pe o insulă legată de “continent”(?) printr-o linie de bac. Prietenia se strică, doi
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o schimbare radicală de statut. Travestit în călugăr, Ducele dă târcoale pe la Curte, se strecoară în preajma supravegheatului, ca un Dumnezeu „absent și pretutindeni prezent”. El exercită un soi de supraveghere orizontală, similară celei operate vertical de către privirea divină. Ducele urmărește îndeaproape evoluția moștenitorului desemnat și, în același timp, îi descoperă viciile, abil disimulate până atunci. Marea încercare prin care trebuie să treacă Ducele deghizat este, așadar, confruntarea cu revelațiile supravegherii! Într-adevăr, se întâmplă uneori ca supravegherea să aibă asemenea urmări
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și din tăcerea lor” (II, 8, v. 748). Iunia știe și ea că împăratul pândea „un gest care să ne trădeze complicitatea” (III, 7, v. 992) și că numai un tânăr naiv ca Britannicus îi putea reproșa iubitei lui, controlată îndeaproape de Nero, absența oricărui mesaj codificat. „De câte chinuri nu m-ar fi scutit o privire” (III, 7, v. 997) se plânge el, uitând de perspicacitatea aprigului supraveghetor. Iunia e „prinsă la mijloc” între supravegherea anunțată de Nero și inocența
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
unor tufișuri, chiar și dindărătul unor copaci, chiar și în inima pădurii. Nu mai există nici un loc sigur, nenumărați ochi pândesc de pretutindeni. În Britannicus, Racine inventariază strategiile supravegherii cu precizia cuiva care le-a reperat și le-a cunoscut îndeaproape. Piesa lui este o lecție de luciditate, luciditate datorată, fără îndoială, experienței sale personale, căci o asemenea competență nu are cum să fie doar livrescă. Ea poartă amprenta lucrului trăit. Oare, la Versailles, regele nu ținea și el sub observație
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
voci, căci, aici, supravegherea, nici abstractă și nici îndepărtată, nu se va disocia niciodată de materialitatea corpului văzut și auzit. Supraveghere de proximitate! Fiind de neînlocuit, ea e unică. Am scris această carte din perspectiva unui om care a cunoscut îndeaproape supravegherea și, fără îndoială, experiența biografică m-a făcut să devin sensibil la „scena supravegheată”, la textele din repertoriu și la provocările de pe platoul de joc. Ca spectator, am descoperit cât de mult îmi place să fiu martor al supravegherii
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
poate defini dacă considerăm mesajul în sine, independent de ansamblu. Procesul comunicării nu ia în seamă decît simplul du-te-vino al unui dialog fără personaj. Nu ține seama decît de el însuși, adică comunicarea în propriul său obiect. Tautologie. Să examinăm îndeaproape, prin categoria noastră de tautism, poziția lui Baudrillard, unde realitatea trimite la ficțiune și ficțiunea este realitatea însăși 117. Papa, polonezii și simulacrele Să reluăm exemplul papei și al polonezilor. În marile ceremonii redate de Katz și Dayan există reprezentare
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
mai puțin prescrierile din Tratatul despre autoritatea politică. Spinoza, constituționalist, este ignorat: el apelează la comori de ingeniozitate pentru a face în așa fel ca puterea totuși necesară să nu încarneze absolutul. Se poate accepta un rege, dacă el este îndeaproape controlat. La fel, un anume tip de aristocrație care ar privilegia micile orașe aflate într-o dezbatere permanentă (un fel de confederație autogestionară) în detrimentul capitalei 147. Numeroase limitări și numeroase contraponderi sînt propuse aici. Element esențial în gîndirea sa metafizică
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
consolidează În timp. Existențialismul nu a văzut acest aspect. Intimitatea Intimitatea continuă Întâlnirea și o completează. Ea este relația strict personală, de reciprocitate dintre un Eu și un Tu. Termenul de intimitate, de origine latină (inimusă, desemnează ceea ce se află Îndeaproape, prietenie (Unus ex meis, M.T. Ciceroă. Littré Îi dă următoarea definiție: „Cel care este interior și esențial”, sau „Ceea ce este În adâncul sufletului. Sentimentul intim al conștiinței sau, pur și simplu, simțul intern”, În fine, „nevoia unirii intime”. Intimitatea este
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și chiar mai în vîrstă. în schimb, cei ai lui Bacovia - lucru demn de remarcat -erau tineri: Vitner, 43 de ani, Mihail Petroveanu - 34, Ion Brad - 28, Miron Radu Paraschivescu - 46. Dintre ei, unu singur, Mihail Petroveanu, îl cunoscuse mai îndeaproape. Se înțelege, așadar, regretele pentru dispariția omului nu erau aceleași în cazul celor doi scriitori. Pentru publicul larg, moartea lui Camil Petrescu însemna o frustrare; cea a lui Bacovia - nu. De la primul se aștepta volumul III din Un om între
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ajunge la o estetică în care le transformă degrabă în bărbați și, după ce o face, este satisfăcută că nu și-a abandonat căutarea interioară spre a înțelege ceea ce Wilde numise în De Profundis "iubirea ce nu are nume". Vom cerceta îndeaproape această dimensiune a sexului în opera ei. Nu într-un sens strict literar (să înțelegem, de exemplu, cum ea, femeie din punct de vedere biologic, și-a imaginat realitatea fizică a tânărului iubit roman Antinous), ci mai degrabă să înțelegem
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]