10,960 matches
-
exista o corupere a formelor de viață arhaice, astfel încât oamenii să creadă că prin ritualuri magice ar putea să-și satisfacă dorințe și interese de ordin material, Wittgenstein credea că în forma lor autentică, originală, aceste ritualuri sunt pur expresive. „Înfățișarea unei dorințe este eo ipso înfățișarea împlinirii ei. Magia a înfățișat o dorință; ea exprima o dorință.“63 Datorită mentalității sale raționaliste, Frazier este incapabil să înțeleagă practicile magic-religioase. El îi atribuie omului arhaic motivații ale omului modern, în primul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
viață arhaice, astfel încât oamenii să creadă că prin ritualuri magice ar putea să-și satisfacă dorințe și interese de ordin material, Wittgenstein credea că în forma lor autentică, originală, aceste ritualuri sunt pur expresive. „Înfățișarea unei dorințe este eo ipso înfățișarea împlinirii ei. Magia a înfățișat o dorință; ea exprima o dorință.“63 Datorită mentalității sale raționaliste, Frazier este incapabil să înțeleagă practicile magic-religioase. El îi atribuie omului arhaic motivații ale omului modern, în primul rând intenția de a stăpâni forțele
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Un alt ciclu, Nevoia de cercuri, e din 1966. Din rațiuni personale, texte anterioare ("într-o structură nouă") au migrat dintr-un volum în altul. O notă la sfârșitul Jurnalului de campanie explicitează: Unele pagini de odinioară au căpătat aici înfățișări schimbate, în străduința autorului de a reveni la variante inițiale sau de a reconstitui aventura lirică în izbucnirea pură, eliberată de conjuncturi, de intervenții exterioare sau de intoleranțe și de zelul naiv și nefast al inhibițiilor și prejudecăților diverse și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de Eu (...) / Cine-i acela purtând cu trufie / numele Tu? Cine-i acela ce poartă sălbaticul nume de El?". El, poetul, e pe rând menestrel medieval,, "înger zidit întru lumină", Narcis, cicisbeu, navigator, piatră și crin, mereu gata de alte înfățișări. Într-un Poem în memoria celor trei sâmburi de piersică, iată-l Pelican. În transă expansionistă, în Okeanos, diferențele dintre Eu și Ocean dispar. "Tu vei fi eu, o, tu a toate / cuprinzătorule" iar Eu "voi fi tu". În alt
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
diferențele dintre Eu și Ocean dispar. "Tu vei fi eu, o, tu a toate / cuprinzătorule" iar Eu "voi fi tu". În alt scenariu, Pe țărm, terorizatul de "fantasme marine" se vrea "mistuit de dorul distrugerii de sine..." Neantul din Marea înfățișare copleșește, stimulând delirul. II Mai toată erotica lui Mihai Ursachi, remarcabilă, implică fantasme; nici euforie, nici plenitudine, nici extaz, ci doar ipostaziere a efemerului iubirea fiind, de regulă, motiv de retrospecție. Adorația pură din Diotima (titlu provenind din Hölderlin) se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de rotițe "foșneau precum frunzele" în așteptarea clipei sortite: "Mă concentram să aud; deși nu eram decât timpanul menit să asculte în veci și în / fiecare clipă. / În clipa aceea, / am auzit dintr-o dată: "Este momentul"". Un cugetător din Marea Înfățișare (1977) percepe dezolat prăvălirea totului în neant: În miezul nimicului cântă un greiere / triluri simbolice despre nimicul / parohial, despre surâzătoarele / văi înflorite / ale inexistenței // "ex nihilo nihil ex nihilo omnia / ex omnibus omnia"". Glasuri de păun la miez de noapte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
din preagrelele luturi împărtășania pâinii și vinului, vasele sacre (în unul din ele e inima lumii) și pe cei ce murind în subpământene tenebre ivesc diamante și steme de aur: acestea din urmă sunt chiar Empedocle. O declarație din Marea Înfățișare sună de-a dreptul trufaș: "Eu sunt măsura / cuvintelor, verbum verborum" (Povestea dragonului). Căutarea esențelor, deziderat al oricărui creator, e totuna cu mirajul absolutului tentație vădit demiurgică. Cele câteva notații repezi, capitale însă, dintr-un microeseu al poetului (Navigatorul sau
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Vedeniile navigatorului halucinat introduc finalmente în lumi născânde, în Cercul vrăjit, primordial; ca la alți romantici, sublimitățile lui se concretizează în auroral și celest. Variațiuni pe tema poeziei se succed în Alte 11 chipuri de a vorbi tăcerea (din Marea înfățișare, 1977): "Poezie, memoria pietrei"; "Poezie, hohotul marelui Logos"; "Săgeată străpungând eonul, imensă piatră, Diamantul"... Apăsătorul Veac de fier (la Blaga, cenușia Vârstă de fier) eșuează în antipoezie. Puncte de vedere pertinente vizând o artă poetică proprie figurează în Ironia ontologică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
-și ia zborul odată / cu noi". Întoarceri afective ca acestea, în modul lui Sadoveanu și Blaga, sunt mai degrabă halucinații line. Unei ființe iubite, poetul i se adresează transtemporal "în bătaia lunei" motiv de efuziuni, în fapt de tristeți existențiale: Înfățișarea ta, o insulă cosmică, mai multe. Tu o insulă... Îmi faci semn cu capul, îmi zâmbești: insesizabil zâmbet. Ești o vrăjitoare afurisită. Știi interesul pentru acest fel de insule a fost mereu prezent pentru mine. În fine, ce a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
2001); Din foc și din gheață. Selecție și prefață: Ovidiu Ghidirmic (2003). CEZAR IVĂNESCU Bârlad: 6 august 1941. Rod (1968); Inel cu enigmă (1970); Missa solemnis (1971); Poemul de purpură și alte poeme (1974); Rod III (1975); Diotima (1975); Marea Înfățișare (1977); Rod IV (1977); Arca (1979); La Baaad (1979); Muzeon (1979); Vila Rosenkranz (1980); Fragmente din Muzeon (1982); Doina I (1983); Rod (1985); Doina II (1987); Alte fragmente din Muzeon (1992); Sutrele muțeniei (1994); Rosarium (1996); Nebunie și lumină (Antologie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
aristocrate (1991); Singurătatea colectivă (1996); Ruinele poemului (1997); Post-ospicii (1997). MIHAI URSACHI Strunga (Iași): 17 febr. 1941 Iași 10 martie 2004. Inel cu enigmă (1970); Missa solemnis (1971); Poezii (1972); Poemul de purpură și alte poeme (1974); Diotima (1975); Marea Înfățișare (1977); Arca (1979); Some Poems of Magister Ursachi Translated by his Friends (Ediție bilingvă americană-română. Trad. Eulert și Cornelia Hâncu), 1980. Ironia ontologică și alte eseuri (2004). GRIGORE VIERU Pererâta (Hotin): 14 febr. 1935 Alarma (1957); Numele tău (1968); Aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
premisă pentru un învățământ de calitate. Mi-a rămas în memorie un episod, oarecum ieșit din comun, petrecut la un concurs de admitere prin anii 1964-1965. După încheierea examenului și afișarea rezultatelor a intrat în cabinetul directorului un cetățean, cu înfățișare de trăitor al satului, sfios și cu evidente semne de supărare, care mi-a pus pe birou un teanc de Diplome de premiu, spunând: Faceți ce știți cu ele! Băiatul meu, premiant opt ani în șir, nu a reușit. Ce
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
care au aceeași moștenire ereditară, evoluează diferit în viața socială și familială dacă au crescut și s-au maturizat în medii diferite. Familiile numeroase, alcătuite din două, trei generații au trăsături fizice și chiar psihice asemănătoare, descendenții fiind recunoscuți după înfățișarea părinților și bunicilor. Cu toate că provin din aceeași rădăcină genetică, evoluția lor socială, economică și familială este diferită. Unii reușesc să urce mult pe treptele ierarhiei economice și sociale, în timp ce alții nu. Omul cuminte caută cu osârdie statornicirea armoniei în viața
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Frumusețea fizică e moștenită Și-i de toată lumea prețuită. Dar se poate ca un chip frumos Să ascundă un suflet ticălos. Din păcate, mulți băieți și fete, ajunși la momentul crucial al alegerii partenerului de viață, au în vedere numai înfățișarea fizică și mai puțin sau deloc, frumusețea caracterului. În aceste cazuri, după ce flacăra dragostei s-a stins iar frumusețea s-a ofilit, pot apărea regretele, dar uneori e prea târziu. Integritatea ca și minusurile caracterului sunt puse în evidență de
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
bancuri. Participând cu puțin timp în urmă la reuniunea unei clase care a absolvit acum 25 de ani, am încercat să descopăr în figurile participanților, deplin maturizate, trăsăturile adolescentine, care le dădeau farmec și candoare. Nu am reușit să suprapun înfățișările lor de acum cu chipurile pe care le aveau cu mai bine de un sfert de veac în urmă. Din această cauză, pe câțiva dintre ei, pe care nu i-am mai întâlnit în acest interval de timp, nu i-
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
și imortalitatea, iar asta înseamnă că omenirea mai are o șansă : Orientul revine la putere, care pentru ei este sfîntă. Ambii poli cultural-civilizaționali cunosc și manifestarea unui alt dualism, respectiv dominația succesivă a principiului masculin și a celui feminin, chiar dacă înfățișările concrete sunt diferite, în căutarea idealului androgin. Din acest punct de vedere, la putere se ridică din nou principiul feminin, după o lungă perioadă de patriarhat. Poate că e nevoie ca lumea să renască, de aceea "vălul lui Isis" este
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
biografică; în ea o găsim pe Casandra de la Ipotești. Ar mai fi de observat că la această serată se întîlnesc personagii aduse din mitologii diferite. Lin împărat cum îi zice tînărul poet era Linos, din mitologia greacă 103. Nimfele, cu înfățișarea unor tinere fete, pline de grație, luate tot din mitologia greacă, erau zeițe ale apelor, ale pomilor, ale crîngurilor și munților. Este ca sigur că poetul le va fi cunoscut, din volumul său, Mythologie für Nichtsiudierende de G. Reinbeck, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
gol, și cu mare necaz cerca bietul om să-și acopere pielea cu o jachetă ruptă, în toate părțile zdrențuită, de la mîneci pînă la coate, și cu niște pantaloni zdrențuiți din sus și zdrențuiți din jos. Era într-adevăr dureroasă înfățișarea externă a acestui tînăr și atunci am zis în mine: cumplită mizerie a trebuit să sufere omul acesta, în viața lui, încă atît de fragedă! Și cu toate că el se afla în costumul celei mai crude suferințe, îți zîmbea întruna, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mai, tot în anul 1852 și cînd mai știm că nu este normal ca o mamă să nască un copil în luna mai, iar alt copil în noiembrie, din același an. Nu s-a observat de nimeni că nici la înfățișare el nu părea de 20 de ani. Dar evidența matriculară a căpitanului Matei Eminovici din regimentul 32 Dorobanți Mizil, reprodusă în fotocopie de Augustin Z. N. Pop163, arată fără posibilitate de tăgadă: 1852, noiembrie 20 născut; 1872, octombrie 20 soldat
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Ondina; am relevat-o apoi în Povestea magului călător în stele, unde acel călugăr poet alter ego al lui Eminescu se pedepsea bînd apă din mare, ca să moară mai curînd și să se poată urca lîngă sufletul iubitei sale, cu înfățișare aidoma Casandrei, care, în chip de înger, îl vizita noaptea, iar magul călător prin stele i-a răspuns călugărului că acel înger "e sufletul unei moarte Pe care însă eu însumi pot ca să-l reaprind/ Pot s-o topesc în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cumpără mărfuri ce poartă mărci mondiale, caută produse light sau bio, pretinde etichete atestând calitatea, navighează pe Internet, descarcă muzică pe telefonul său mobil. Pe nesimțite și în pofida familiarității unei expresii devenite consensuală, era consumului de masă și-a schimbat înfățișarea odată cu intrarea într-o nouă fază a istoriei sale seculare. Instaurarea unei noi economii și a unei noi culturi de consum nu presupune o mutație istorică absolută. Etapa posterioară consumului de masă trebuie înțeleasă ca o ruptură în continuitate, o
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mica glumă a „mutației antropologice” pe care ar anunța-o carnavalizarea postmodernă, bufoneriile și comicăriile fade ale lumii noastre plate și derizorii. Ca și cum oamenii n-ar fi găsit totdeauna o plăcere în a se juca, a simula, a-și schimba înfățișarea, a se relaxa, a se opune gravității vieții: nicio altă trăsătură nu poate fi calificată cu mai multă îndreptățire drept imemorială! Imitând copilul, neoconsumatorul nu face decât să-i dea un nou chip eternului homo ludens. Iar dacă, așa cum scrie
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Ea nu se caracterizează doar prin noul mod de consum, ci și prin noi moduri de organizare a activităților economice, noi modalități de a produce și a vinde, a comunica și a desface. Întregul sistem al ofertei și-a schimbat înfățișarea. E îndeobște admis că, din ultimul sfert al veacului XX, suntem martorii unei restructurări a sistemului capitalist, marcat, pe de o parte, de revoluția tehnicilor informației și, pe de alta, de globalizarea piețelor și dereglementarea financiară. Totuși, aceste transformări macroscopice
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
e doar de suprafață, evoluția la care asistăm nefiind altceva decât accentuarea, fără îndoială ireversibilă, a dinamicii principiului individualității. Ni se cer dovezi? Ele abundă. Ce este mai specific individualist, narcisic chiar, decât noile preocupări pentru sănătate, pentru corp și înfățișare? Există tot atâta, dacă nu și mai multă motivație individualistă în creșterea consumului legat de sănătate ca în cheltuielile destinate să atragă privirea celuilalt. În acest plan, cum se justifică ideea „virajului la 180 de grade” al consumatorului 37 când
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și el, în fața lui Oreste, senzația că vede o arătare de pe lumea cealaltă. Răspunsul lui Oreste e următorul: „nu sunt viu, deși văd lumina”. De-a lungul acestui dialog, axat în totalitate pe tema groazei, devine treptat limpede că, prin înfățișarea lui de sălbatic, prin aspectul înfricoșător al ochilor săi arși de febră, prin privirile lui rătăcite, chipul lui Oreste îi evocă lui Menelau pe acela al unui strigoi sosit de pe alte tărâmuri. E un chip pe care se citește oroarea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]