5,677 matches
-
și Criș, pentru a se extinde spre Transilvania și Banat (iar, indirect, în Oltenia, prin culoarul Timiș Cerna). Pe aceste drumuri, candida Zeiță Mamă a Lumii avea să pășească în ținuturile noastre. Sub privirea ei, fertilitatea și fecunditatea și-au înfipt adânc rădăcinile. Din bogatul sol românesc, au încolțit culturi care, timp de milenii, au hrănit trupul și sufletul strămoșilor noștri. Urmând firele vastei rețele hidrografice, aceste culturi s-au extins în întreg spațiul românesc, dar și în împrejurimile lui. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
coagulat țări cu interese divergente. Aflate în coliziune, războiul avea să tulbure mintea și sufletul ființei umane. Perfecționarea prelucrării metalului în epoca fierului a făcut nu doar ca agricultura să performeze, ci și războiul să devină mai ucigător. Plugul se înfigea mai adânc în brazdă, dar, sub ascuțișul armelor, aveau să se prăbușească neîncetat regate și imperii ce păreau eterne. Totul s-a petrecut odată cu cea de a doua etapă a migrației indo europene din nordul teritoriilor ponto caspice. Erau în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
au creat breșe exploatate de invadatori care au reușit să se impună durabil în peninsulă. g. Prăbușirea cetății balcanice Malul uman care protejase Balcanii, infiltrat de apele torentului migrator, s-a erodat și surpat pe alocuri. Cuțitul avea să fie înfipt pe la spate, chiar în coasta lor, iar înjunghierea se putea dovedi fatală. Slăbiți de incursiunile de la miazănoapte, de unde suportase punctul maxim al presiunii, și în fața cărora rezistase secole, li s-a aplicat o lovitură grea de la miazăzi. În Antichitate, perșii
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
călare apăreau și dispăreau, ca niște năluci, din pâlcurile de pădure. Îndoiala se adâncea cu fiecare zi petrecută în aceste pământuri blestemate. Știau că nu aveau decât să lupte pe viață și pe moarte. Înfrângerea le aducea un sfârșit groaznic. Înfipți în țepe aveau să zacă, în chinuri, poate chiar și zile, până să-și dea duhul. Deja, aveau hojma vedenii cu pădurea de țepe care li s-a ridicat. Gândeau cu toții că trebuiau cât mai degrabă să părăsească aceste ținuturi
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
trăgea pentru adăpost prin hanuri dubioase, nădăjduind a se feri de bucluc. Bucuros că a mai scăpat o zi plină de pocinoage, asculta vrăjit muzica tarafului. Ostenit, se așeza pe laviță și își ținea capul sprijinit în mâini, având coatele înfipte în masă. Se uita spre lăutarii care îi cântau din cobză și țambal. Începea chiolhanul, turnându-și, din carafe, vin aromat în pocale. Își umplea pântecele cu fripturi la frigare pentru a sugruma chiorăiala mațelor. Dacă foamea îl mai căznea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Se culcase în fiecare seară, mulțumindu-i lui Dumnezeu că îl așezase departe de acest loc venetic. În zori, cântecul ascuțit al cocoșului se furișă cu vicleșugul unui cuțit, spintecând liniștea. Sunetul străbătu curtea cu repeziciunea unui fulger și se înfipse în urechea lui Ion, spărgându-i timpanul. Pleoapele i se întredeschise cu greu și privi spre tavanul odăii. În penumbră, pe pereții de chirpici se puse a juca luminile de afară, animate de razele soarelui. Țăranul se întoarse pe o
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
evlavie, mulțumind Domnului. Apoi, se apucă, de îndată, de iujdeală. Deshămă boii de la car și îi înjugă la plug. Își frecă palmele bătătorite de munca grea și, răcnind la dobitoace, se puse a desțeleni pământul. Apăsându-l din puterea brațelor, înfigea adânc plugul în brazdă, de se zguduiau împrejurimile. Din arătura răscolită, se ițea pământ reavăn. Răcoreau tălpile crăpate și uscate ale țăranului care îl călcau cu sete. Lăsă în urma lui dâre adânci în care avea să semene, la toamnă, grâu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
esențială a neamului românesc. Acest cuptor avea să fie încins de natura care, din preaplinul dărniciei sale, și-a revărsat belșugul și peste ținuturile noastre. Spațiul românesc a făcut parte, așa cum am văzut, din solul bogat în care și-a înfipt rădăcinile revoluția agrară pornită din Cornul Abundenței. Valorificarea eficientă a pământului fertil, care reprezenta baza vieții economice, a depins, în plan social, de gradul sporit de fecunditate a comunității. În acest fel, organizarea socio economică a avut, vreme îndelungată, femeia
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Într-unul dintre pumnii însângerați, găsim strivită o floare măruntă și gingașă. Suntem speriați și întristați, dar nu putem rezista chemării destinului. Ne continuăm suișul, întorcându-ne cu fața la stânci. Cu picioarele umblăm, printre bolovani, după locuri în care să ne înfigem călcâiele pentru a păși în siguranță. Ne facem singuri curaj, spunându-ne că râpa din spatele nostru nu există, pentru că nu o vedem. Dar ignorarea sau mai ales negarea abisului e suprema eroare pe care o putem face cu privire la noi înșine
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
astfel de trium-virate, dacă nu ai pe nimeni bănos în spate, dacă nu cotizezi unde trebuie, nu ai nici o șansă decît pe undeva pe la periferie. Ai șansa să slujești sistemul. Uitați-vă pe listele propuse pentru Parlament. Cîțiva "baștani" bine înfipți în colegii mai bune, de multe ori înțeleși transpartinic și în rest, necunoscuți cu bani, dispuși să se facă de rîs și să facă de rîs și partidul din care fac parte. Vă dați seama cîți bani se vor cheltui
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
împreună lucrare a Duhului în sfera divino-umană, comuniunea în Duh. Un model al unității îl reprezintă psihe-ul platonician, sufletul universal din care picură sufletele individuale. Dar modelul suprem îl re-prezintă Sfînta Treime, tri-unitatea, deoființi-mea. Cum scria Dante, după ce și-a înfipt văzul în veșnica lumină: În adîncimea ei am văzut incluse, legate de iubire în volum, toate paginile risipite ale Universului, substanțe, accidente și succesiunea lor, toate ca topite împreună, astfel încît lucrul despre care spun e o flacără unică". Este
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
cineva din Los Asngeles, care mi-a spus „Conduceam aseară pe Hollywood Boulevard și ascultam casetele tale. M-am oprit la o benzinărie pentru a mă duce la toaletă. Când m-am întors la mașină, am simțit cum cineva îmi înfige un pistol în spate și îmi spune să îi dau portofelul. Eu, care tocmai ascultasem casetele tale, i-am spus „Îți dau bani gheață, dar lasă-mi portofelul și cărțile de credit. Nu ți se pare corect așa?” Dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
cei aflați deja în lumea tenebrelor și de care îl apropie propriile tenebre. Când îi va evoca moartea, mesagerul va descrie împrejurările „uimitoare” și „miraculoase” în care aceasta se produsese. Oedip se oprise în fața unei stânci „cu temelii de aramă înfipte în pământ”, în apropierea unui crater spre care duceau câteva cărări. În calea lui se ivise, așadar, o nouă răspântie, unde, de data aceasta, avea să-și înfrunte propria moarte. De jur împrejur, patru elemente: craterul, stânca, un copac scorburos
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de sânge; la cererea lui Duncan, acesta relatează desfășurarea bătăliei, a cărei figură centrală este viteazul Macbeth, cu spada lui „fumegând de sângeroase lovituri”, un Macbeth asociat însă imaginilor unui măcel de o extremă cruzime: corpuri spintecate, capete retezate și înfipte pe creneluri... Un Macbeth aducător de moarte și care poate privi neînfricat moartea în față, dar și un Macbeth care, în cele din urmă, cade pradă unei demențe ucigașe: ambivalența e menținută până la capăt. O regăsim, de pildă, la începutul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
fel ca în colossos-ul lui Vernant sau ca în statuile lui Michel Serres. El pare chiar să-și amintească de faptul că, înainte de a fi o reprezentare mimetică, statuia a fost aniconică, simplă piatră înălțată pe un mormânt și „totodată” înfiptă în pământul lui. Așa se explică de ce în Siria din Heliogabal, bunăoară, teritoriu al unei culturi adevărate, al unui autentic păgânism magic, „există pietre care au o viață a lor, pietre vii”. În acest spațiu unde „aparițiile” se întâlnesc la
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
morților sau de a oferi celor vii un lăcaș de veci a cărui origine, a cărui valoare fondatoare s-ar pierde în negura timpurilor? Giacometti a sculptat și statui reprezentând oameni „în mișcare”, statui, remarcă Genet, cu picioare imense, masive, înfipte într-un bloc solid de piatră și cu un trup subțire, lung și deșirat, terminat printr-un cap minuscul. Sugestia nu este însă aceea a încercării unui corp captiv de a se smulge din locul unde e țintuit, ca în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nici acuze depresive de altfel. Întrebat direct, el recunoaște că este adesea trist, că se gândește adesea la moarte, mai ales după ce tatăl său l-a certat pentru prostii sau pentru note slabe la școală; se gândește atunci să-și înfigă un cuțit în abdomen. Când este singur, recunoaște că rămâne mult timp imobil pe scaun, simțindu-se golit de orice gânduri. Nu este interesat de nimic, nu reușește să se concentreze și nu reține nimic din ceea ce încearcă să învețe
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
are drept scop inițierea unor acțiuni printre care și convorbirea de urgență cu un psiholog. Această convorbire se desfășoară în condiții materiale adesea dificile, „la patul bolnavului”, într-o mică încăpere alăturată, în sala infirmierelor. Adesea, adolescentul mai are încă, înfipt în braț, acul perfuziei și în timpul convorbirii este absorbit în contemplarea acestui tratament „picătură cu picătură” reparatoriu; în alte cazuri, asistenta tocmai l-a eliberat din această strânsoare pentru „a merge să vorbească” cu psihiatrul/psihologul. Deci climatul nu este
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
a sunat și mai abitir când ambarcațiunea a ajuns În fața golfulețului, căci atunci sunetul din difuzor a atins turnul fără să Întâmpine alt obstacol decât pinii și arbuștii care, În ciuda eroziunii și a alunecărilor de teren, continuau să stea bine Înfipți În povârniș. „Locul acesta este golful Arráez, și aici se ascundeau corsarii berberi. Pe faleză puteți vedea un vechi turn de pază, construit la Începutul secolului XVIII ca să apere coasta și care avea misiunea de a da de veste populațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
război lucrase mai ales la privirea cavalerului din prim-plan, care, fiindcă avea viziera coifului ridicată, era singurul căruia i se vedea fața - mai bine zis, o parte din ea (ceilalți o aveau acoperită de chivărele coborâte): ochi Îngândurați, absenți, Înfipți Într-un loc neștiut, uitându-se la ceva ce privitorul nu vedea, dar intuia. Ochii lui, care priveau fără să vadă, ochi de bărbat hotărât să intre În luptă, rezumau nenumărate amintiri profesionale ale lui Faulques, dar realizarea lor picturală
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să se despartă. Spre surprinderea sa intimă, se simțea neobișnuit de liniștit. Lucrurile veneau când trebuiau să vină. La timpul și În ritmul lor. O clipă, s-a Întrebat ce-o să facă Markovic după aceea, fără el. Fără briciul rupt Înfipt În creier. Oricum, asta n-avea să mai fie problema lui. Croatul s-a Îndreptat agale spre ușă. A făcut-o aproape fără nici un chef. Acolo s-a oprit și a ridicat mâinile, ca să aprindă altă țigară cu bricheta lui
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nivelul semnelor lui exterioare, atitudine respinsă însă de un Planchon sau de un Chéreau, care vor să păstreze legătura reprezentației și a strategiilor de supraveghere cu originea lor străveche, ca pe un mijloc de a recunoaște și anumite rădăcini adânc înfipte în trecut ale teatrului. Pentru ei, supravegherea se poate foarte bine realiza pe o scenă grație practicilor artizanale îndelung folosite, îndelung verificate și încă eficiente, în ciuda faptului că poartă pecetea acelui „arhaism” de care vor să se elibereze - prin renunțarea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
3. Sever, patriarh al Antiohiei, mai adaugă faptul că Lumina ocupă regiunile situate la est, vest și nord, În vreme ce Întunericul, Arborele Morții, ocupă regiunile din sud. Acesta este reprezentat de obicei sub forma unui triunghi negru al cărui vîrf se Înfige, prin partea de jos, În Întinderea nesfîrșită a Luminii și a cărui masă se continuă spre sud. „Deosebirea dintre cele două principii - se spune În sursa folosită de Sever - este la fel de mare ca aceea dintre un rege și un porc
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
carul cu fîn; cămașă de cusut; coasă; de cojocul tău; corp ascuțit; croitori; culoare; cusături; pentru cusut; degetar; doare; farmacie; fată; fier; foarfecă; folositor; de gămălie; gămălii; ghimpe; goblen; gol; hărnicie; nu-i; insesizabil a îmbina; îmbrăcăminte; începător; încovoiat; îndrăzneț; înfige; înfipt; a înghimpa; înțep; a înțepa; înțepare; larg; legătură; loc; lucru; în mare; material; materie; medicină; metal; de minge; muncă; noroc; obiect folositor; obiect important; ochi; orizont; oțel; papion; penetrare; pernă; pierdut; de pin; pioneză; prăpastie; provocare; pulover; punct; rană
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
cu fîn; cămașă de cusut; coasă; de cojocul tău; corp ascuțit; croitori; culoare; cusături; pentru cusut; degetar; doare; farmacie; fată; fier; foarfecă; folositor; de gămălie; gămălii; ghimpe; goblen; gol; hărnicie; nu-i; insesizabil a îmbina; îmbrăcăminte; începător; încovoiat; îndrăzneț; înfige; înfipt; a înghimpa; înțep; a înțepa; înțepare; larg; legătură; loc; lucru; în mare; material; materie; medicină; metal; de minge; muncă; noroc; obiect folositor; obiect important; ochi; orizont; oțel; papion; penetrare; pernă; pierdut; de pin; pioneză; prăpastie; provocare; pulover; punct; rană; război
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]