4,649 matches
-
vedea într-o clipă redeșteptarea întregii mașinațiunii umane, o frământare de puteri mocnite, o reîntoarcere la suprafață a josniciilor morale ale ființei noastre umane, un amestec de instincte vulgare, o răspândire de cețuri dezordonate prin mintea noastră, gata să-i întunece seninătatea, să o pună în încurcătură și să-i paralizeze mișcările până la a-i provoca, în cele mai grave crize, întunecarea completă a minții. Într-o zi, satana a apăsat zdravăn acel mic buton al strămoșilor noștri, a făcut să
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
să chem copiii la huța, dar nu mai era nevoie. Printre gard mulți au văzut "construcția"... Am mers în uliță și le-am zis: Băieți, avem scrânciobul nostru! Au năvălit în ogradă și ne-am dat în scrânciob până ce-a întunecat. N a fost nevoie să mai mergem în luncă. Mă simțeam fericită că am niște părinți înțelegători... Seara, venind pe lângă tata, nu știam cum să-i mulțumesc, pentru tot ce face pentru noi. Î nțelegându-mi gândurile mi-a zis: În
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
adevărată martiră. Pe lângă sărăcia lucie, trebuia să îndure bătăile și injuriile bărbatului ei orb. Acesta, nu se putea mulțumi cu situația creată. Vroia să aibă de toate, dar de câștigat nu câștiga nimic, neputând să muncească. Vederea i-a fost întunecată complet de praful puștii sale de vânătoare (pe care o pregătea pentru noaptea de Înviere). Nu era ceas din zi, să nu fie prezent la noi. Mama îi mai dădea ceva bani "de tutun", câte un ulcior cu lapte și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ce miam pus în gând se va îndeplini”...Pe loc, mi-am pus un gând: apariția acestei cărți... Dacă tu, iubite cititor, o răsfoiești în clipa aceasta, înseamnă că dorința mi s-a împlinit. Cercetașii au sosit pe seară! Fiind întunecat, am filmat la lumina felinarelor aprinse de instructori. Într-o pauză a ceremonialului de înmânare a premiilor, Dragoș, care stătea foarte aproape de grupul de cercetași, a salutat un elev, coleg de-al lui Dimi, zicându-i: „ kombawa!” ceea ce înseamnă: „ bună
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
psihologice, într-o mică pauză, timp în care Megumi savura berea din pahar, i-am spus noii prietene că sunt „reporter” amator, și vreau să scriu un reportaj despre „Gion”, dar și despre „gheișe”. Mi s-a părut că se întunecă la chip, că-i dispare zâmbetul... Criss mi-a șoptit că nu-i place să vorbească despre această etapă din viața ei. Ca să repar greșeala, iam explicat că iubesc Japonia dimpreună cu oamenii și tradițiile ei. Am observat o lumină
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
anilor copilăriei mele, oameni blânzi, copii cu respect față de maturi, trăind fără grabă și înghesuială deși am fost într una din cele mai aglomerate capitale ale lumii-Tokyo. E drept, trec și japonezii prin „criză”, dar lucrul acesta nu le-a întunecat chipurile, dimpotrivă... Japonia și-a deschis larg porțile pentru turiștii ce vin cu miile să-i admire frumusețile și să se delecteze cu servicii de calitate... Viața este Iertare și Iubire De-a lungul istoriei, Japonia, ca țară insulară, a
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
de gâscă din mâna secretarului Îngenuncheat și iscăli ac tul pe umărul lui. Apoi făcu semn micului grup de burghezi, chemându-i la sine. Aceștia stătuseră smeriți undeva În fundul sălii, alcă tuind cu hainele lor mohorâte de pânză o pată Întunecată În stră lu cirea plină de culoare a Curții princiare. Cu o pri vire priete noasă și Încurajatoare, prințul Începu să vorbească: — Orașul vostru va fi un oraș al cetățenilor liberi. și, ca semn pentru aceasta, fiindcă mă pun chezaș
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
liniștea se așternu iarăși În castel, Conrad ședea Împreună cu părintele Bernhard În capelă. — Nu m-au Înțeles, monseniore. Cei mai mulți sunt niște războinici aspri și neciopliți care n-au În cap decât arme și bătăi, numai sete de putere. și sunt Întunecați și orgolioși pe deasupra. Astăzi mi-am făcut noi dușmani. Cred că nici măcar credinciosul Hildebrand n-a Înțeles, nici Raimund și În nici un caz Amadeus din Geneva, care mă urăște din inimă Împreună cu toate neamurile lui. Nici Eglord, care mă invidiază
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
au fost hoți să devină soldați. Cei care au fost soldați cu simbrie să fie iertați de păcate.“ Așa proclamase papa Urban În fața unei mari mulțimi de oameni, la Clermont. „Nu cred că o să mi se ierte păcatele“, mărturisea Hermann, Întunecat la față. „În loc ca hoții să devină soldați, cum a spus Sfântul Părinte, soldații au devenit hoți. și ce s-a Întâmplat la Semlin s-a Întâmplat peste tot! La Castoria, Bohemund cu cetele lui a omorât atâția greci, Încât
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Împăratului. — Pretenții la titlul imperial? Chiar credeți asta, părinte? Această posibilitate le-a fost pentru totdeauna răpită. Hildebrand strângea cu furie mânerul sabiei. și acum vrea Împăratul să pună mâna și pe Zürich! Asta nu-i tot! Chipul clericului se Întunecase dintr-odată. De curând, oamenii noștri au prins un emisar secret al starețului Otto, care, chipurile, se rătăcise pe aici, pe aceste meleaguri. Dar Încercase să-l cumpere pe bucătarul nostru. Îi dăduse o pungă plină cu bani de aur
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
un stăpân ca Eglord, mai mult ca sigur că nu erau la prima fărădelege. Urcară pe un drumeag Îngust, prin pădurea Întunecoasă. Deasupra se vedea din când În când o fâșie de cer, care mai Întâi se Înroși, apoi se Întunecă. În sfârșit, razele misterioase ale unei strălucitoare luni pline Începură să arunce umbre și pete difuze peste frunzișul pădurii. În acea clipă, Hugo le porunci oamenilor să se oprească. Descălecară Într-o poiană mai ferită și-l traseră și pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
văzu nimic și se aplecă din nou asupra necunos cutului, care aiura. Îi umezi fruntea cu câțiva stropi și-i duse iar burduful la gură. — Acolo, acolo, reluă Simeon... un cavaler rănit... acolo, sub pădure, la drum. Apoi totul se Întunecă În jurul lui. Când se trezi, era pe un pat scund de scânduri, Într-o chilie Întunecoasă. Doi călugări se aplecau deasupra lui, ca să-i dea să bea un lichid amărui dintr-o cupă de lemn. De Îndată ce-l văzură că se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
gândesc bine, ar exista o soluție, con tinuă Eglord, o soluție perfectă, care mi-ar Îngădui să vă apăr, fără ca aceasta să dea naștere la vorbe necugetate, domniță Adelheid. Ministerialul tăcu, privind cercetător obrazul palid și ochii cărora Încordarea le Întuneca strălucirea. — ...O soluție care mi-ar da dreptul să te protejez. Căsătorește-te cu mine, frumoasă domniță! Crede mă, nimeni și nimic pe lumea asta nu m-ar putea atunci Împiedica să te apăr de cel mai mic rău! Adelheid
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
semn din partea stăpânului. — Haro, pregătește doi cai Înșeuați la locul cunoscut. și adu-mi o Îmbrăcăminte cât mai simplă de negustor. Pentru tine de asemenea, așa, ca pentru o slugă mai săracă. Nu vrem să batem la ochi. Când se Întunecă - era toamnă târzie și noaptea venea repede -, cei doi se strecurară În grădină. Conrad se Îndreptă spre havuzul În care Înfloreau Încă nuferi, Își ridică mâneca hainei și-și cufundă brațul În apă. Pipăi cu răbdare peretele neted și, când
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o treime din oameni și ocolești prin dreapta. Nikolaus, la stânga cu altă treime. Eu merg Înainte cu restul. Fiți cu băgare de seamă, s-ar putea să fie o cursă! Ajunseră În câteva clipe. Luna răsărise dintr odată dintre norii Întunecați și chiciura de pe ramurile Înghețate și din iarbă strălucea destul ca să se poată vedea. Era un luminiș. În mijlocul lui mai sclipeau câteva resturi de tăciuni aprinși. Deasupra, Într-o crăcană uriașă, se făcuse scrum o pulpă de mistreț, Împrăștiind un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mai pierde din ochi după ce era cât pe ce să-i scape... Care sunt cei doi ticăloși? — E și Eglord aici. Mi-aș da sufletul la schimb dacă aș putea să-l sugrum cu mâinile mele! Simeon văzu cum se Întunecă dintr-odată chipul necunos cutului și cum Își Încleștează pumnii uriași. Gândul că ar putea să-i simtă și el În jurul gâtului Îi dădu fiori. — Eu sunt Johannes, supusul credincios al ducelui Conrad. Mi-a poruncit să mă strecor În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Dar În afară de el și de părintele Bernhard, nici unul din cei care fu seseră odinioară de față nu mai era În viață... Cu puțin timp Înainte ca Bertold să fie condus la groapă, avu loc În piața din Freiburg execuția conjuraților. Întunecat și cu fața Împietrită, Conrad urmări scena de groază fără să scoată un cuvânt. Spre uimirea trădătorilor, alături de el se afla Giancarlo Spada, „prietenul“ lor de odinioară, pe care Îl cunoscuseră la Curtea imperială. Cavalerul nesăbuit, gata de toate isprăvile
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a ieșit o bătrânică, (probabil stârneam interesul cu bagajului special), care spre bucuria mea, a pronosticat că "azi nu va ploua, fiindcă e frig și bate vântul”. Pedalând de zor, străbăteam locuri singuratice, fără sate. Atmosfera era sumbră, fiindcă se întunecase din cauza norilor negri, groși. Un șofer "glumeț” care venea din sens opus, a vrut să mă sperie, virând brusc spre mine, spre amuzamentul companionilor din mașină. Având viteză foarte mare la vale, n-am schițat nici o mișcare, deci pentru el
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
vuiet prevestitor de nenorociri. La câteva secunde după lansarea bombelor, izbucneau explozii care zguduiau pământul, asemenea unor cutremure. În timp ce clădirile se transformau în moloz, sfârtecând și înghițind oamenii sub dărâmături, trâmbe uriașe de praf și fum se ridicau spre cer, întunecând orizontul. Era iadul de pe pământ. Nu știai dacă în secunda următoare vei fi transformat în terci sau o lingură de cenușă. Privirile neputincioase și îngrozite ale oamenilor se îndreptau spre înălțimi. Cerul este tronul lui Dumnezeu iar pământul așternutul picioarelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mi-au schimbat cursul vieții, suprimându-mi în mod brutal cei mai frumoși ani ai existenței noastre trecătoare. Și-atunci, cum s-o pot înțelege? "...Cu mâna mea în van pe liră lunec; Și timpul crește-n urma mea... mă-ntunec!" (Mihai Eminescu) E necesar să mă întorc la anii aceia, la vârsta de aur, ca s-o-nțeleg? Sunt prea bătrân. Lumânarea mea se stinge... "Astăzi chiar de m-aș întoarce A-nțelege n-o mai pot... Unde ești, copilărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pământului. Aveau și ei o cămăruță prin ferestrele căreia pătrundea, în sfârșit, nestingherită, lumina soarelui. De câteva ori firul epic se rupe, pentru că naratorul rememorează scene din vremea când trăiau bunicii. Niște oameni vrednici, dar războiul, seceta și mizeria le întunecaseră viața. Smulsă parcă din romanele lui Zaharia Stancu este scena în care bunicul din partea tatălui, ajuns la 92 de ani (după ce a crescut 18 copii), se află într-o situație umilitoare. Foamea îl sleise complet. Într-o zi fură un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
acest moment, o probă...! Dar lucrurile nu se opresc aici Sînt un cîmp de bătălie dar lucrurile nu se opresc aici. Sub pielea mea sînt îngropați morții după fiecare asalt în fiecare por se adună zeci de cadavre care îmi întunecă orice perspectivă personală. Sînt cimitirul cel bun al familiei cu nume scrise pe pietre care într-o zi vor dispărea în plesnetul norilor șampanizați. Va fi furtuna de dinaintea liniștii? Dar lucrurile nu se opresc aici Luptătorul de la Marathon coboară din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
carte bună din librărie În ce privește influența curentele culturale, singura grupare care m-a influențat a fost cea a mișcării echinoxiste, caracterizată prin echilibru, spirit critic, rigoare și respect față de marile tradiții ale culturii noastre naționale. Cuvintele poemelor mele s-au întunecat ca marea-n furtună A.B.Domnule Ion Cristofor, întrucât este ziua Dumneavoastră de naștere, permiteți-mi să vă urez "La mulți ani!", bucurii, sănătate, împliniri și inspirație. Iubită poetă Angela Baciu, vă mulțumesc pentru urări și, la rândul meu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
celor nevrednici. A.B.Cu trecerea timpului, cum vă simțiți poezia? Tonul, exprimarea, temele sunt aceleași? Cu trecerea timpului, e sigur că nu numai structura oaselor ni se transformă, ci și cea a poemelor noastre. Cuvintele poemelor mele s-au întunecat ca marea-n furtună. Sunt tot mai convins că Nietzsche și Freud au avut dreptate atunci când au arătat că omul e construit pe un eșafodaj irațional, pe care doar fragila structură a culturii și artei îl mențin pe un plan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
27 de neveste și a lăsat 57 copii. A doua zi 10 Iulie, părăsim Salt Lake City. O bună parte din drum Îl vom face traversând deșertul sărat. La 10 kilometri după ce am ieșit din oraș, un nor imens, neobișnuit Întunecă cerul. E praful iscat de vânturi, de pe toate terenurile arate din far vest. Știm din ziare ce Înseamnă un astfel de nor de praf. Am Închis bine ușile mașinii, am ridicat geamurile și ne-am dosit Într-un loc ferit
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]