KorAP: Find »[drukola/base=ședea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...165 166 167 ...267 >

6,670 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897

semnală o încercare de rebeliune, lichidată în câteva minute. Atentatorii fură justițiați pe loc, poliția făcu în plus un mare număr de arestări. Gavrilcea, autor moral sigur al asasinatului și al încercării de răsturnare a guvernului, nu putu fi prins. Ședea probabil ascuns la Legația germană. Guvernul declară stare de asediu și redeschise dosarele vechi, puse la o parte din rațiuni politice. Astfel, Hangerliu, Tudorel și Cioarec (prins între timp) fură arestați și deferiți Curții Marțiale pentru omorârea lui Dan Bogdan

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
Nimeni nu chemă însă pe Suflețel și la proces nu se aduse niciodată vorba de trecerea lui Gavrilcea pe la așezământul Hangerliu. Probabil nici nu se știa și, de altfel, acuzații erau judecați pentru afacerea Dan Bogdan. Nu mai puțin, Suflețel ședea într-o continuă panică. - A venit, zicea infirmiera, un domn care dorește să vă vadă. Suflețel țâșnea în sus, înfiorat. . - Militar? . - Nu, un domn civil. . - Cum e la față, gras, slab? . - E scund și gras, un domn mai în vârstă

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
absurde, sau de natură sentimentală. Câtăva vreme nutri o speranță nebună în efectul cererii de grațiere, apoi, când înțelese că aceasta va fi respinsă, frica lui luă forma unui delir furios. Nu mai era palid, ci injectat la față de sânge, ședea prostit, privind fix cu ochii turburi, sau zguduia ușa celulei, se învîrtea între pat și fereastră. Cercetă cu de-amă-nuntul condițiile locului de recluziune cu intenția vădită de a fugi. Dus la latrină, încercă de a o lua la goană. l

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
se pune în discordanță cu spiritul solului. Avu neplăcerea să i se comunice că guvernul, G. Călinescu din înalt ordin, interzisese această reuniune. Hangerlioaica luă cunoștință de această avanie într-o poziție aproape comică. Îmbrăcată în toate maramele ei solemne, ședea pe o berjeră, cu un picior încălțat și altul gol așezat pe un taburet. Bătăturile, de prea multă mișcare, o supărau și chemase o pedicureză spre a-i îndepărta indurațiile de la degetele unui picior. Când auzi știrea, se ridică furioasă

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
săptămâni, lucrurile se schimbaseră radical. E de ajuns a spune că, deși ministru, Pomponescu era trecut pe această listă. Autoritățile nu avuseseră curajul de a confisca numărul. Guvernul era în derută, lumea în alarmă, și membrii Mișcării, care până atunci șezuseră ascunși de frica arestării și împușcării, ieșeau acum sarcastici în plină stradă. Grupuri suspecte se aglomerau la colțuri de stradă, elevi de școală mergeau in corpore pe trotuare. Absorbit exclusiv de conferință și matrimoniul lui, Gonzalv nu bănuia nimic. . - Bine

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
cu soția ultimă, părintele îngrijorat hotărî a readuce seara într-o trăsură copiii acasă până la alte dispoziții. Toate aceste sâcâieli alterară simțitor sănătatea lui Gonzalv, care începu să slăbească și să dea semne de consumpție fizică. Ocupat ziua cu copiii, ședea până noaptea târziu să lucreze la opurile sale geografice. Instabilitatea politică îl determină pe Gonzalv să caute o bază de operație mai largă decât familia Conțescu, spre a avea un titlu de reclamație sub orice regim. Fiind un om care

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
și o editură proprie. Ideea de "a lucra", cum pleno titulo, apărea delicioasă fanteziei sale, și accentul ar fi căzut în special asupra polemicii. Numeroase "erori strigătoare la cer", dovezi de neinformație și "neglijență științifică" semnalate în lucrările profesorilor actuali ședeau culcate pe fișele sale fără a fi divulgate, de teama de a nu-și face dușmani în consiliu. Toate aceste disimulații ar fi fost în fine suprimate. Gonzalv avea intențiile cele mai bune de activitate și probabil că multe din

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
ciocănind puțin la ușa ministrului, intră în biroul acestuia, unde nu stătu decât vreo două minute, după care tot atât de liniștit ieși, luînd-o pe stradă, la pas, ca un om fără ocupație, dornic de plimbare. A doua zi guvernul căzu. Pomponescu șezu închis în casă câteva zile, apoi simți nevoia să ia aer. În mod normal, după depunerea portofoliului, Pomponescu rămânea cu destui "amici politici" ca să-și permită menținerea unei mici curți. Acum toți dispăruseră ca prin farmec și Pomponescu fu nevoit

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
organizară și în alte puncte ale Capitalei, precum și în provincie. Portretele celor patru (Hangerliu, Pica, Tudorel și Cioarec) erau așezate jos pe caldarâm, aprinzîndu-se în jurul lor vreo câteva zeci de lumânări și risipindu-se flori, în vreme ce unii membri ai Mișcării ședeau, mereu cu cizme, îngenuncheați, alții făcând drepți de gardă. Ioanide, urmărit de aceste fantome, se închisese în casă și scosese din calea sa portretele copiilor, pe care-i declara "nenorociți", târâți ca strigoi într-o bufonerie sinistră. Pomponescu ascultă cu

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
ei, și așa de G. Călinescu altfel sobră, sugerând o preocupare apăsătoare. În privința asta era mult mai normal interiorul familial al lui Pomponescu, unde cele două Pomponești nu abdicaseră o clipă de la pretențiile lor. Spre a umple lacunele orale, Indolenta ședea în fața pianului și, întocmind câteva acorduri, își acompania niște solfegieri vocale de fantezie, intonând când mai stins, când mai tempestos, ceea ce i se păru lui Pomponescu, doritor de conversație, foarte inoportun. Chiar și când intra în vorbă, Indolenta se arăta

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
considerație îndată opinia lui Pomponescu, ci gâlgâi o frază de exercițiu. Abia după ce o învîrti de câteva ori făcu o pauză. - Așa se spune, cu toate astea. După un alt debit de sonuri, Indolenta puse o chestiune precisă, ce-i ședea, se vede, mai demult pe suflet. . - Cunoști pe Munteanu? . - Cine e ăsta? . - Nu știu, el se ocupă cu tot ce privește manifestarea de artă. . - O fi Munteanu, șoferul lui Gaittany, identifică ironic Pomponescu. - Așa ceva. E foarte tare. Și Indolenta emise

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
Călinescu sărutării. În mișcările ei era ceva factice. În felul cum îmbrățișa și săruta, în tolănirile ei pe divan, se ghicea jocul teatral. Scena mecanizase, transformând în reflexe, viața emotivă a Ioanei. Un gest îndeosebi șocă pe Pomponescu. Cum exministrul ședea pe o margine a sofalei, cu un picior încovoiat sub sine, Indolenta se întinsese pe spate și-și rezemase capul de trupul lui Pomponescu. Sofaua fiind îngustă, un picior al Indolentei atârna jos, și genunchiul dezgolindu-se, spectacolul din punct

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-se cu gura deschisă spre el, G. Călinescu într-o căscătură uriașă, rezolvată cu o trosnitură de fălci. Pomponescu se deșteptă cu o impresie dureroasă. Prinsese oroare de muzica vocală și de solfegiu. În acest timp, Indolenta era din ce în ce mai aferată, ședea toată ziua la pian, își ținea gâtul învelit într-un fular și se trata cu chaudeau-uri, spre a-și menaja glasul. Era ca o atletă care-și raționează toate sforțările musculare. Pomponescu află din gazetă sensul acestei igiene. Indolenta cântă

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
Pomponescu!") În biserica lui Ioanide, care era acum mereu deschisă, se improvizase un altar, pe care era expusă numai fotografia lui Cioarec, înconjurată de sute de lumânări. Tineri de ambe sexe, studenți în toată firea, îngenuncheau în fața lui Cioarec și ședeau așa prosternați zeci de minute. Ioanide ar fi zis că a greșit construind biserica în beton armat, fiindcă acum n-o mai poate dărâma. Trăgea nădejde că se va găsi cineva să pună dinamită în ea. (Ioanide afirmase în realitate

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
bănuiala că Ioanide îi face farse. Dar, aducîndu-și aminte de fizionomia tristă a aceluia, de strania lui lipsă de ranchiună și de pierderea celor doi copii, respinse această ipoteză. Înțelegând despre ce este vorba, Pomponescu se dedică zelos lucrării și ședea acum închis în biroul lui ca să studieze elementele și să întocmească planul. Astfel uită aproape cu desăvârșire de recentele lui necazuri și de preavizul lui Gavrilcea. După câtva timp convocă pe client, îi expuse concepția și-i înmînă o schiță

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
sus al pijamalei se păstra îndoită exact ca într-un smoching, apoi întorcea comutatorul și adormea în această postură solemnă. XXVIII Ioanide observă că în unele privințe caracterul doamnei Ioanide se modificase. Se îmbrăca mai modest, deși mereu cu îngrijire, ședea ceva mai mult acasă, fără a renunța la vizite, și mai ales nu mai cerea bani. Fenomenul părea cu atât mai curios cu cât nici o economie substanțială nu intervenise. E adevărat că prin moartea Pichii și a lui Tudorel cheltuiala

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
parchet pe jos, ci dale de travertin spongios, bine lustruite și exact lipite, încît podeaua revela, ca și plafonul, schema ei geometrică în forma unui grătar de linii. De altfel mijlocul fusese acoperit cu covoare. Mobilele nu umpleau interiorul, ci ședeau ca niște ornamente de sine stătătoare, în grupuri. Dar detaliul esențial care producea impresie asupra vizitatorului era un vitraliu, care se întindea de la ușa exterioară de intrare a casei (făcută din fier și sticlă mată și părând relativ scundă) și

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
gustul, însă cu decență. O dată pe săptămână, seara târziu, după teatru, uneori la douăsprezece și chiar la unu noaptea, Ioanide și doamna dădeau un soi de recepție - dacă este să socotim numărul mare al invitaților și faptul că din cauza aceasta ședeau în picioare pe grupuri. Ioanide și Elvira, amândoi îmbrăcați în negru, însă cu amănunte înviorînd tonul sumbru al veșmintelor (cravată cu dungi roșii ori albastre la unul, colier și brățară la cealaltă), primeau musafirii de o parte și de alta

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
acopere că între una și alta nu era alegere. Pomponescu trase o concluzie foarte amară, nu mai era considerat. De la această întîmplare se produse cu Pomponescu un lucru nemaiconstatat înainte. Profesorul de beton armat nu mai ieșea din casă și ședea toată ziua somnolând pe canapea în birou, fără a citi, cu ochii pe jumătate închiși, pironiți în tavan. Când soneria telefonului zbârnâia (fenomen foarte rar), nu se mai ridica să răspundă, și dacă venea subreta, cu un semn al mâinii

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
alterării caracterului și sănătății morale fu modificarea pentru un timp a instinctului de grijă corpo G. Călinescu rală. Pomponescu, care nu ieșea niciodată din dormitorul lui nebărbierit nici spre a da la o parte cortina de velur dinspre madam Pomponescu, ședea acum zile întregi neras. Firele de barbă, în care negrul se amesteca cu albul, îi acopereau fălcile și-i dădeau un aer speriat. Nu mai cerea să se schimbe și, când i se puneau la îndemînă cele de trebuință, uita

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
cu lapte întrebă cu o nuanță de glumă pe madam Pomponescu-mamă ce mai scrie în Universul și ce evenimente catastrofale se petreceau în lume. Aceasta îi răspunse că nu e nimic important, numai comunicate de război. În cursul dimineții, Pomponescu șezu în biroul său, unde scrise un număr de scrisori, pe care, lipindule, le puse într-un sertar. Alta o lăsă pe masă, acoperind-o cu o bucată de marmură slujind ca press-papier, înainte de masa de prânz se plimbă prin anticameră

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
frumusețile paradisului, încît în timpul unei boli grele aștepta moartea cu nerăbdare". Pomponescu nu credea în paradis, de aceea deschise alt capitol, mai pozitiv. "Omul are vârsta arterelor sale." Acest aforism i se păru prea material. Lăsând cartea lângă el, Pomponescu șezu câtva timp fără gânduri, apoi adormi. Pe la cinci, schimbîndu-și costumul și punîndu-și smochingul tivit, ieși în oraș și făcu o plimbare pe jos pe bulevard. Cumpără de la o farmacie niște doctorii cerute de madam Pomponescu-mamă. Masa de seară decurse în

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
Și de nu s-ar vedea muguri, eu am în februarie-martie o anume neliniște. Sângele se subțiază, se vede, și dă nervi. . - Ce vrei, Mamy? Asta este viața, o continuă neliniște.Cu mult după ce se terminase masa propriu-zisă, Pomponescu mai ședea zâmbind către cele două femei, gata de a răspunde la întrebările lor. Mușcă o bucată de mâr rîmasă în fața lui. Apoi, văzând că mamă-sa își acoperă cu mâna un căscat, se ridică, zicînd: - E târziu. Trebuie să ne culcăm

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
care la rîndu-i provocă tumefacția întregului braț. Temperatura crescu îngrijorător, câteva zile viața lui Conțescu atârna, după credința doctorilor, de un fir de ață, deoarece se credea că va face septicemie. . - Cum se află bietul Conțescu? Întrebă Gaittany peGonzalv, care ședea aproape toată ziua la căpătâiul lui Conțescu, alergând între ședințele de veghe pe la cunoscuți, să-i țină în curent. . - Ce este de sperat oare, domnule Gaittany, de la un om bolnav dinainte, care a făcut septicemie? Este chestie de ore. - Țț

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
temperaturii. Aînceput să se umfle. Nici vorbă, are o boală gravă, ce n-a fost încă diagnosticată. Conțescu, simțind niște mâncărimi pe la buze, se scărpină cu unghiile, și astfel buzele, exacerbate, se umflară grotesc. Înfățișarea bolnavului era apocaliptică, și cum ședea astfel, cu capul monstruos pe pernă, stârnea și milă, și râs și părea foarte grav bolnav. Întrebat însă cum se simte, Conțescu, făcând mari sforțări de a se ajuta de buzele sale de harap, răspunse în ton jălalnic: - Mă simt

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]