7,853 matches
-
Îmi fac un calcul simplu. S-ar putea să fie un tip imprevizibil, dar de cînd cu povestea cu mierea sînt semne că o poți scoate la capăt cu el. Pe cînd Portocală e un cretin incurabil. Așa că plec cu țiganul la ping-pong, spre ciuda lui Portocală, a cărui autoritate a fost subminată grav. — Auzi, bă cioară, dacă vine locotenentul ce dracu’ Îi spun? țipă Portocală isterizat. — Îi spui că ești rudă cu Neabulion, țipă Gărăgău peste umăr, rînjindu-și dantura incredibil
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
advesar. E bine? zice el Încurcat, ca să simplifice această operație complicată. — E bine, dar să nu o faci prea des, că orbești. CÎteva clipe, rămîne cu bila În mîna ridicată la nivelul feței, privindu-mă. — Măi, vezi cum e românu’ țigan cînd dă de bine? zice el, atins În mod neașteptat de cuvintele mele. După două zile, se mai adună cîțiva veterani, fiecare i-a șutit cîte un răcan lui Portocală, așa că se Încing campionate la dublu. Jucăm pe țigări. Distracția
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cerul - se aud răpăituri pe diverse tonalități, Întîi dintr-o parte, apoi, ca un răspuns, din partea cealaltă. E convinsă că luminile de pe cer sînt fie stele căzătoare, fie focuri de artificii. Mama ei e foarte speriată, cumpără un brad de la țigani și pornesc Înapoi spre casă ocolind mult, pe alei printre blocuri, trecînd printr-un gard viu. — Uită-te și tu ce prostie am făcut, fir-ar să fie de treabă! La ce mi-o fi fost mintea? Se trage și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
șutesc de la colegul nostru de salon. Se vede cum, ajuns În gară, dau nas În nas cu patrule militare care se Învîrt prin mulțimea de țărani și de oameni simpli și veseli, așa că-mi găsesc refugiu Într-o șatră de țigani care stau undeva În marginea peronului și cîntă și așteaptă un tren spre VÎlcea. (Mă gagiule, da’ tu ce pățiși mînca- ți-aș de sameni așa tare c-o mumie? Ia vino la baba să-ți ghicească.) Se mai vede
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
război, că ungurii vor să ne fure iar Ardealul... iar război, frate, abia am scăpat de Ceaușescu!...În fine, chestia asta cu ungurii e foarte ciudată, n-am Înțeles nimic... ce se Întîmplă și de ce, știrile vorbesc și despre niște țigani care sînt amestecați În poveste... Și cine exact a murit? Cine a fost arestat? Și țigani, și unguri, și români? E ciudat rău de tot... mă tot gîndeam la Csabi, din Bărăgan, la rudele mele din Ardeal, la toți ungurii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ceaușescu!...În fine, chestia asta cu ungurii e foarte ciudată, n-am Înțeles nimic... ce se Întîmplă și de ce, știrile vorbesc și despre niște țigani care sînt amestecați În poveste... Și cine exact a murit? Cine a fost arestat? Și țigani, și unguri, și români? E ciudat rău de tot... mă tot gîndeam la Csabi, din Bărăgan, la rudele mele din Ardeal, la toți ungurii pe care i-am cunoscut vreodată... numai oameni ca lumea, oameni buni... și ăștia, deodată, vorbesc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de mare viteză. Un grătar aprins pe culoarul mic dintre cele două compartimente bou-vagon reamenajate și cele două uși de-o parte și de cealaltă deschise - fumul de cărbuni năvălind gros afară, ca niște aripi uriașe, ca niște mustăți de țigan bătrîn, ca niște cozi de cometă apocaliptică. După ce am declanșat dezastrul, căci cărbunii n-au vrut să se aprindă discret, cum mi s-a ordonat, am Încercat să vizualizez situația de undeva de la nivelul solului, cu mintea mea de om
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lume cu șorțuri albe, scrobite, și bonete de cameriste, cu fețe de masă lungi, din damasc imprimat cu floricele argintii, abia vizibile. Era copilă când tatăl ei, Geoffrey Stillowen, „a descoperit-o“ (așa suna povestea) pe Ruby, în șatra de țigani care locuia la marginea maidanelor și față de care manifesta interese filantropice, și a angajat-o ca servitoare a fiicei lui. Ruby era cu doi ani mai mare decât Alex. Arăta și pe atunci ca și acum: brună, dură și vânjoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
seama că avea și așa destule necazuri, fără să mai poarte un nume atât de bizar. Familiarul „Di“, cum era strigată acasă, deveni cu ușurință elegantul Diane.) Mai exista și o a treia fată, soră sau verișoară. Tatăl sau tații țigani erau făpturi legendare, dintr-o altă eră, și nu existase niciodată o viață de familie. Diane avea picioare foarte mici și mâini micuțe, cu degete pătate de nicotină. Uneori purta rochii de mătase neagră, foarte scurte, și ciorapi negri străvezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de pe marginea islazului, până la pasajul de nivel. Totuși George evita islazul de când avusese o ciocnire arțăgoasă cu o țigancă, vânzătoare de buruieni de leac. În capătul mai îndepărtat al islazului se află - și s-a aflat dintotdeauna - o așezare de țigani, stăruitor persecutați de ennistonieni). Mergând prin oraș, puteai ajunge în Burkestown fie traversând râul Enn pe Podul Roman și trecând pe lângă fabrica de mănuși, fie traversând Podul Nou pe lângă Hotelul Royal, care-și întindea terenurile până la râu. Drumul pe lângă hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
său să ajungă subiect de discuție în Ennistone. I-a scris lui Ruby și a chemat-o la hotel. Ruby care, după câte am auzit, nu știa să citească și să scrie, s-a dus cu scrisoarea în tabăra de țigani. Cert este că nu i-a suflat o vorbă lui Alex. Când John Robert i-a explicat ce dorește, Ruby i-a răspuns pe loc, fără nici un strop de emoție, că are ea o rudă, o verișoară, care pentru moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ceruse lui Tom să jure că va păstra taina, cel puțin cât se aflau la Ennistone. Continua să exerseze, dar din ce în ce mai puțin. La Ennistone, în două rânduri, se sculase cu noaptea în cap și traversase islazul să exerseze pe lângă tabăra țiganilor. Dar se simțise absolut ridicol, ca și cum pierduse încrederea în întreaga operație. Ce rost avea? Nu putea fi în același timp și istoric și cântăreț, or el dorea să fie istoric. Atunci de ce să continue cu un instrument pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scrisese cu multă răceală lui John Robert, comunicându-i că „luase cunoștință de aranjamentele lui“. Filozoful nu-i răspunsese. Pearl îi scrisese lui Ruby, anunțându-i data sosirii. (Ruby nu-i arătase scrisoarea lui Alex, ci o dusese în tabăra țiganilor, ca să-i fie citită.) Nici Pearl, nici Hattie nu-i scriseseră lui Alex, gândind că nu e cazul să o facă. Alex nu-i scrisese lui Hattie, în primul rând pentru că nu-i cunoștea adresa și în al doilea rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ninge ele știu că, de fapt, e primăvară. O pitulice poate scoate o sută șase note în opt secunde. Serios? Da. Știați? Nu, dar cred. Am fost cu Zet pe islaz. Am văzut un cal alb, singur-singurel. Poate că aparținea țiganilor. Se tăvălea pe spate. Pe urmă, când l-a văzut pe Zet, a sărit în picioare. S-a speriat văzând un câine atât de aproape de el. Și după aceea a plecat. Un cal mare să se sperie de un cățel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu bunăvoință, vedeam în ochii tăi. Ești într-adevăr sora lui Pearl Scotney? Verișoară. Cu ea și cu Ruby. Dar ele nu se uită la mine. „Madame Diane“! Rubinul, Perla și Diamantul - toate trei false, imitații! Tații noștri au fost țigani. Crezi într-adevăr că George și fetița aceea... Oh, dă-o dracului! Du-te și tu dracului! Nu știu.! Diane, trebuie să plec. N-am să-ți spun „mai vino pe aici“. George a zis că mă omoară și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
preferând să se ducă la cârciuma Dihorul din Țara Pustie, în vecinătatea locuinței lui. (O cârciumă în care, pe vremuri, se făcea trafic de droguri, dar care a devenit acum un local inofensiv, unde beau, cot la cot, sikhii și țiganii.) A doua zi i-a venit să-și muște degetele când a aflat de la ce tămbălău - materiale „bombă“ pentru gazetă - fusese absent, dar s-a consolat când i s-a încredințat o treabă de detectiv. Cineva (nu s-a știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
păruse a fi doar o deducție amuzantă și lipsită de temei. Gavin l-a pus prompt în mișcare pe Mike Seanu ca să descopere cât mai mult, sugerându-i, între patru ochi, s-o tragă de limbă pe Ruby. „Licheluța“ era țigan de origine. Ba chiar (după cum știa Gavin Oare) rudă de departe cu Ruby. Bătrâna servitoare, care n-ar fi deschis gura în fața nimănui altcuiva, și-a dezlegat limba în fața acestui băiat, de care era mândră. Seanu, instructat de șeful lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
arăt că Brian și Gabriel locuiesc, pentru moment sau poate că pentru totdeauna, la Belmont, ca să o îngrijească pe Alex. S-a întors acolo și Ruby. Cât timp Alex a fost internată în spital, Ruby s-a refugiat în tabăra țiganilor, unde părea că dorește să rămână până la sfârșitul vieții. Mike Seanu a adus-o înapoi la Brian și Gabriel, la Como. Mai târziu, când Brian a declarat că locuința e prea mică pentru el și Ruby, a plecat la Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Arles” sunt numeroase ”gîte d'ètape” (hanuri pentru pelerini), dar nu atât de numeroase ca în Spania. Uitasem ceva important: În discuția cu Paul Debard, îmi vorbea despre localitatea din apropiere, Saintes Maries de la Mer, important loc de pelerinaj pentru țigani, care se adună aici în fiecare an pentru a o cinsti pe Marta, care împreună cu celelalte Marii, cu Lazăr și sora lui, cu Maria Magdalena și sclava lor Sara, după înălțarea la cer a lui Cristos, au ajuns pe aceste
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
bine acest lucru în bucătărie și în toată casa. Totul este îmbătrânit, ca și ei. Imi mai spune că partea de sud a Franței este mai descreștinată decât nordul țării. Iar dacă ar fi mai tânăr, s-ar ocupa de țigani. Văd că peste tot, rromii veniți din România reprezintă o problemă. Eu cred că ei reprezintă o problemă în primul rând pentru ei înșiși și apoi pentru alții, și atâta timp cât nu se vor emancipa prin educație și cultură
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
România. Printre altele, toți constatăm că tânăra generație nu găsește motivații profunde, atrăgătoare în timpul studiilor și că domină o confuzie și o delăsare generală. Discutăm și despre minorități, despre rromi, iar doamna de la Paris spune că o încântă filmul ”Viața țiganilor”, regizat de Emir Kusturiza. Sunt simpatici francezii în discuții, manierați și eleganți. Au o artă a limbajului în care îi depășesc pe italieni. Este ceva propriu culturii franceze, un anume manierism diferit de volubilitatea, fantezia și naturalețea italienilor. Se lasă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
sfârșitul celui de-al doilea război mondial când, în septembrie 1945, bisericile evanghelice germane au publicat o mărturisire a păcatului în care se recunoștea că situația dezastruoasă a țării, învinse și devastate, se datora mâniei divine din cauza neopăgânismului, exterminării evreilor, țiganilor și slavilor și altor infamii, fără să pună deloc în discuție factorii politici, militari și economici care au condus la înfrângere. e) În acest caz, ca și în descrierea religiei și a cultului, ne aflăm în fața unei reinterpretări în cheie
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
socotind despre rândul mănăstirii numite Galata... că a căzut în mare slăbiciune și srăcie... (...) am dat-o și am închinat-o (...) cu tot ceea ce are sfânta mănăstire, cu sate, cu iazuri și mori, și vii și prisăci cu stupi și țigani, acolo unde se slăvește în lumea întreagă, la cetatea Ierusalimului...” În loc să-i pună pe cuvioșii călugări moldoveni la muncă, pentru a se întreține starea și nevoile mănăstirii, domnul găsește această soluție, foarte comodă, dar și profitabilă, din punct de vedere
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și am dat-o și am închinat-o și cu voia mai sus spuse doamne Maria, fiica răposatului Petru Șchiopu voievod, cu tot ceea ce are sfânta mănăstire, cu sate, cu iazuri, și mori, și vii, și prisăci cu stupi și țigani, acolo unde se slăvește în lumea întreagă, la cetatea Ierusalimului... unde este cârmuitor și purtător de grijă chir Theofan slăvitul și marele patriarh al Ierusalimului”. De aici înainte pornește “ucazul” despre care am pomenit: “De aceea, rugătorii noștri călugării care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a egumenilor și suita lor trimiși de la mănăstirile locurilor sfinte cărora le erau închinate. Ca atare, aceștia se comportau ca și cum s-ar fi aflat pe propriile lor moșii. ― De fapt, erau niște vechili cărora trebuia să le dea ascultare călugării, țiganii robi, poslușnicii, precum și țăranii din satele ce se găseau pe moșiile mănăstirești. ― Fiindcă veni vorba de poslușnici, părinte, mi-am adus aminte de o poruncă a lui Grigore Ioan Calimah voievod din 10 decembrie 1761, prin care înlesnea mănăstirii Dancu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]