4,325 matches
-
eram foarte predispusă să fac sau să spun ceva foarte, foarte jenant. —Elisa, cred că e mai bine să plec, am spus eu, slab. Nu mă simt prea bine și trebuie să mă scol devreme mâine pentru... Ea scoase un țipăt ascuțit, iar fața sa suptă se Însufleți. —Bette! Nu cred că vorbești serios! Ești practic virgină În ale Bungalow-ului și deja am ajuns. Ieșirile În oraș fac acum parte din sarcinile tale de serviciu, să nu uiți asta! Eram pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de tobe. Ăsta era semnalul. Hef se extrase din cârdul său de iubite și urcă Încet la nivelul superior al scenei, apoi bătu o dată În microfon și tună: —Vă mulțumesc tuturor pentru că ați venit. Fu Întrerupt de ovațiile frenetice și țipetele mulțimii, care aplauda, urla și incanta: „Hef, Hef, Hef!“ — Da, mulțumesc. Vă mulțumesc foarte mult tuturor pentru că ați venit să sărbătoriți cu mine și echipa mea - se opri puțin să facă cu ochiul mulțimii, ceea ce atrase un chiot general - cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
îngrozită", dar nu răspunde. Însă bătăile se repetă, iar încuietoarea scrâșnește. Jeanne își ascunde capul sub cuverturi, înspăimântată "ca și cum ar fi intrat un hoț în odaie". Ghemuită sub pleduri, aude niște încălțări scârțâind ușor pe podea. Tresare și scoate un țipăt ușor atunci când simte pe cineva atingând patul. E Julien, vicontele de Lamare, soțul ei. Un străin cu toate astea, căruia nu știe ce să-i spună și pe care nu are nici măcar îndrăzneala să-l privească în ochi. Nici el
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
îngenuncheze la altar, sub scheletica emblemă cruciformă a suferinței divine ce strălucea ca un os gol. Ea se răsuci pe călcâie, cum i se poruncise, auzi bocănit de copite pe podeaua de piatră, simți miros de fum și scoase un țipăt de încântare când pântecele lui păros îi acoperi fesele goale, într-o îmbrățișare strânsă, ca a unei mantii, iar cilindrul violent o străpunse adânc, împingând tot mai puternic din spate..". "Mădular în formă de cazma", "bocănit de copite", "miros de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în permisie sau sărutându-se languros cu aceștia sub clar de lună. Sunt de asemenea multe femei care se dăruiesc eliberatorilor francezi ori americani, și asta încă din primele seri de după Eliberare. În nopțile calde din vara lui 1944, "scurte țipete înăbușite și râsete înfundate izbucnesc mai peste tot"131. După postul interminabil al războiului, fiecare își pune porții duble, "porții duble de viață, de vin, de buze de fată netede, pofticioase, alunecoase"132. Luptele continuă, nimic mai adevărat. Însă pentru
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lui April, învățătoarea de culoare cu care studentul străin sfârșește prin a avea o relație, era "aproape ca o casă". "Acolo mă primea. Intram și ieșeam". "Treceam dintr-o încăpere în alta: era o încăpere a cunoașterii carnale și a țipetelor înfundate și a descoperirilor reciproce [...]. Și era apoi încăperea de după dragoste, locul din față, cu radioul cântând în surdină, loc al cuvintelor și mărturisirilor". Micul război dintre sexe Orice legătură cu o tânără de culoare, cu o "negresă" reprezintă, în
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lui Leslie și o strecoară pe furiș în șlițul pantalonilor lui... Reacția lui Leslie este atât de violentă, atât de exagerată, încât îi spulberă și cele din urmă iluzii. Când își dă seama ce ține în mână, tânăra scoate un "țipăt înfundat" și "se rostogolește de pe sofa de parcă i-ar fi aprins cineva un foc sub poponeț"... Ce neizbândă! Pradă unei furii oarbe, mânios că fusese victima unei asemenea "șarade", tânărului îi vine s-o "sfâșie pe ticăloasă", să pună mâna
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
luați pe sus de forța chitarelor electrice și a unei sonorizări capabile de-acum înainte să sfideze spațiile infinite"180. Adulții n-au încotro, trebuie să accepte ceea ce devenise evident: o nouă generație slobozise, sprijinită de microfoane și de acustică, țipătul care îi vestea sosirea pe lume. Era vremea ritmurilor yé-yé și a tovărășiilor. Războiul din Algeria se încheiase de un an. În urma dramei, țara fusese cuprinsă de un val de amnezie. Se fac eforturi pentru integrarea în societatea franceză a
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și ingenioasă prevăzuse totul. Își dă întâlnire la adresa respectivă cu Suzanne, prietena ei cea mai bună, și mimează cu aceasta o scenă de amor. Înăbușindu-și hohotele de râs, cele două liceene sar pe pat, fac să scârțâie arcurile, scot țipete scurte și se prefac a geme de plăcere... Virtuțile inițiatice ale flirtului Dacă s-ar fi petrecut în realitate, comedia aceasta bizară și șugubeață ar fi șocat mulți adulți. Însă putem fi siguri că aceștia ar fi aprobat fără rezerve
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
respiratorie Tensiune musculară Fluturi în stomac Greață Slăbiciune musculară Înțepături la nivelul membrelor Valuri de căldură și frig Dureri în piept Acțiuni Impulsul de a pleca sau plecarea propriu-zisă Senzația de a fi pironit pe loc Izbucnirea în plîns sau țipete Gînduri Teamă Neliniștea cu privire la posibilitatea unei catastrofe Rușine Gîndire confuză S-ar putea întîmpla ceva E periculos sau Ceea ce fac ar putea fi periculos Toate aceste acțiuni, gînduri și sentimente sînt indicii ale fricii și anxietății. Trebuie subliniat faptul că
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
alte vârste poetice, de această dată profund modernistă, și unei experiențe traumatizante: „desțărarea”, tema centrală, obsedantă a liricii lui B., generează viziuni coșmarești, apocaliptice, în care singurătatea și moartea covârșesc sufletul pribeag: „Aici cresc baobabi. Aici cresc șerpi./ Aici cresc țipete care se-neacă-n tăcere, [...] Aici cresc liane pești sicrie nevăzute / unghiile când trec peste harpă, cad...” (Coșmar). Poemele, elegiace sau senzuale, descriu cel mai adesea peisaje exotice (porturi, mări, țărmuri, orașe), iar România este prezentă ca peisaj interior, ținut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
scriu această carte? De ce mă căznesc să refac atmosfera? Din manie de autor, care profită de experiențele lui intime ca să le dea în vileag și să aștepte laude? Din nostalgie după vremuri care se duc? Dar mai ales e un țipăt către oameni ca să mă consoleze și să mă vindece.” (p. 205) Finalul romanului este unul deschis, reflectând o viziune caracteristică literaturii contemporane lui Holban. Procedeul este motivat de autorul însuși în În marginea lui Aldous Huxley: „căci nu poți să
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
de țară? Și ce să fac? o întreb, avînd acum certitudinea că este securistă acoperită. Refuzați contactul! Chemați-mă pe mine, cînd mai vine. Înțeleaptă povață! Așa am făcut. Data viitoare junele Linder a fost speriat atît de tare de țipetele femeii (care striga lozinci gen "La moarte cu trădătorii de neam!", "Să vină Securitatea!" etc.), încît n-a mai călcat prin teatru. După vreo trei luni, nici în România... Un regizor care-a făcut un ban bun, fără să mai
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Rezistența la schimbare și repertoriu restrâns al activităților este un alt indicator de apreciere prin care se pune diagnosticul de copil autist. Orice modificare în mediul lor și în stereotipul lor de viață poate declanșa o stare emoțională accentuată, cu țipete și agitație bizară. Copilul autist insistă să urmeze aceleași ritualuri și același repertorii de viață, dorește să mănânce din aceeași farfurie sau să fie îmbrăcat cu aceleași hăinuțe (o mamă povestește ce greu i-a fost să îi înlocuiască șosetele
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
maestro Giacomo, ai dreptate, trimite pe cineva să-I anunțe pe cei rămași mai la urmă să nu se apropie și să renunțe. Netrebnicii ne-au vândut. Tommaso, în temniță, se tot gândea la acea teribilă noapte de sânge, la țipetele bieților oameni ce-și făcuseră iluzii, ca și el, că vor dobândi o fărâmă de libertate. Câteva ore de haos, execuții pe loc, atacuri violente și calmul din zori. Căpeteniile fuseseră cruțate și duse la Napoli. Dar ofițerii rămaseră descumpăniți
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu interdicții, urmate însă și de măsuri care se pot lua dacă nu se respectă. Măsurile să fie din cele mai neobișnuite. Ce ați scrie pe acel panou? Răspunsuri: Nu rupe nicio creangă, fiindcă altfel, copacul e va asurzi cu țipătul lui de durere! Nu lăsa gunoaie prin pădure, dacă nu vrei ca acele gunoaie să te ia într-un vârtej și să te ducă departe...! Nu speria păsările pentru că fără cântecul lor, pământul va fi cufundat într-o tăcere veșnică
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
sine fără oprire./ E o boală impecabilă,/ O suferință perpetuă ca o vocală de sticlă/ Laminată în văzduhul asurzitor,/ O cădere/ Căreia, numai pentru că e fără sfârșit,/ I se spune zbor. (Zbor)"52. Zborul stănescian, transpus în literă de femeie. Țipătul neputinței omului de a cuprinde infinitul, de a descompune materialul, pentru a scoate la iveală spiritualul, de a dizolva prezentul, pentru a reinstaura trecutul primordial al lumii. Zborul devine, astfel, o cale exterioară de căutare a Luminii, așa cum Tăcerea devine
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
venind de la sine, ca un fel de acceptare și de resemnare tragică a menirii artistului. Noutatea vine însă la Ana Blandiana din importanța pe care o acordă, în final, împăcării cu sine. Jertfa răstignirii sufletești se transformă, și ea, din țipăt, în tăcere, adevărul constând în armonizarea exteriorului cu interiorul, prin acceptarea propriei condiții umane. "În cele din urmă, acest adevăr presupune liniște, beatitudine, o stare de armonie între exterior și interior, între om și lume, o stare de repaus, în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și intelectuală este în strânsă legătură cu rănile provocate de ideologia vremii. Aflându-se într-o continuă căutare de resurse interioare, cu ajutorul cărora să lupte sau, cel puțin, să supraviețuiască realității exterioare sufocante, ea devine, odată cu trecerea timpului, mai matură. Țipătul entuziast de la început devine tăcere, iar tăcerea, consolare. Acel du-te vino, inițial, de recreare a unei realități moarte, prin prisma nemuritorului foșnet interior, capătă o întorsătură de 180 de grade și devine repaus, devine acceptare. Dacă primele volume ale
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
să recunosc/ Dreptul la importanță/ Întregului univers./ Va veni o vreme,/ Dar acum lăsați-mă, pentru Dumnezeu/ Lăsați-mă numai cu mine". (Va veni o vreme). Negăsind un răspuns conciliant în ceilalți, Ana Blandiana se vede nevoită să-și transforme țipătul în tăcere, chiar dacă, astfel, singurătatea este resimțită mai profund: "Niciun nerv răsucit în trupul aproapelui meu/ Nu produce în mine sfâșietoare atingeri./ Fiți liniștiți, privegheați altruiști pe bolnavi/ Nu veți lua durerea lor, fiți fără teamă./ A murit. Vrea cineva
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
celelalte volume. Celebrul vers: "Eu cred că suntem un popor vegetal", va deveni amprentă nu doar a poeziei subversive blandiene, ci a întregului context ideologic al vremii. Manifest sau stimul la revoltă, pentru o întreagă generație supusă persecuției, cuvântul devine țipăt sau imn. Asocierea stării de teamă cu vegetalul constituie, de data aceasta, o îndepărtare de la condiția superioară de om. Deconstruind, din nou, canonul romantic tradițional al identificării omului cu natura, Ana Blandiana folosește cu o deloc subtilă ironie metafora căderii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
alveolară lichidă l), contribuind, prin repetiție, la formarea aliterației, plantele devin opusul ploilor, prin gravitatea la care fac trimitere. Pluralul semn al suspendării parțiale a alterității, prin identificarea cu ceilalți, se menține și de această dată, contribuind acut la reprezentarea țipătului: "Noi, plantele,/ Nu suntem ferite/ Nici de boală,/ Nici de nebunie/ (N-ați văzut niciodată/ O plantă/ Înnebunită,/ Încercând să intre/ Cu mugurii în pământ?),/ Nici de foame,/ Nici de frică/ (N-ați văzut niciodată/ O tulpină galbenă/ Încolăcindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sinceritățile zilei suspecte;// De adevărul uscat și zadarnic/ Ferească-i al rouăi prea limpede domn/ Și tot nu reușesc să trăiască/ Întâmplăli-se-n somn;// Lăsați-i să doarmă legați de coșmare,/ Cântând ca din strune din propriile funii,/ Subțiri prinți de țipăt jertfiți ascuțit/ Singurătăților lunii". (În somn) Depășind nivelul vegetal, autoarea își încadrează generația de artiști în domeniul animal, insectele devenind metaforă la fel de ironic pentru frații săi. Neștiind o altă formă de revoltă decât scrisul, ei devin o pradă ușoară pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o, somnul presupune și o "descătușare a cuvântului", omul putându-se exprima liber numai în somn: "În somn,/ Mi se întâmplă să țip,/ Numai în somn,/ Și-nspăimântată de-ndrăzneală/ Mă trezesc -/ În liniștea disciplinată a nopții,/ Încerc să aud/ Țipete-n somnul vecin./ Dar vecinii-nțelepți/ Nu țipă decât când sunt siguri/ Că visează că dorm,/ În somnul din somn,/ Unde nimeni n-aude/ Își dau drumul la gură./ Ce liber vacarm/ Trebuie să fie acolo,/ În somnul din somn
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vecin./ Dar vecinii-nțelepți/ Nu țipă decât când sunt siguri/ Că visează că dorm,/ În somnul din somn,/ Unde nimeni n-aude/ Își dau drumul la gură./ Ce liber vacarm/ Trebuie să fie acolo,/ În somnul din somn". (În somn) Țipătul produce vacarmul, care poate fi haosul primordial sau demolarea, ruptura, neputința evadării din aerul exterior sufocant, acest simbol guvernând întreaga poetică blandiană. Cum demolarea presupune reasamblare, așa cum deconstrucția presupune reconstrucție, nici țipătul acestor versuri nu este încărcat cu conotații negative
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]