9,186 matches
-
1999, 473; V. Ionescu, Iluminări despre Rimbaud, ST, 1999, 5-6; Z. Ornea, Oameni politici în discursuri, RL, 2001, 7; Iulia Alexa, Identificarea surselor, RL, 2002, 28; Ștefan Ciucă Ioanid, „Proba exilului”, „Curierul românesc”, 2003, 4; Dan Mănucă, Duiliu Zamfirescu în actualitate, CL, 2003, 2. A.N.
ADAM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285175_a_286504]
-
să revitalizeze cultul lui Avram Iancu. Piesa a fost jucată, ca și un alt text dramatic, Kogălniceanu (rămas în manuscris), de studenți prin diferite localități transilvănene. Aproape neobservat trece și romanul Atlantida (1945), cu toate că se raporta la cea mai strictă actualitate și anticipa orientarea societății postbelice. Prezentului, care cumulase tarele unei istorii strâmbe și virulente, A. îi opune imaginea unei lumi paralele, unde domnia rațiunii, curmând de timpuriu o evoluție demonică și alienantă, întemeiase paradisul terestru. Astfel recuperat, trecutul poate fi
ALBANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285216_a_286545]
-
detensiona relațiile Est - Vest. Rivalitățile teritoriale și simbolice lăsau puține șanse cooperării, Întreținînd aversiuni bine individualizate față de patronul comun al tuturor rapturilor postbelice, URSS, dar și față de beneficiarii acelor arbitrarii, totdeauna ceilalți. Buhler nu manifestă scrupulele unui istoric preocupat de actualitatea studiului său, așa cum o face, de pildă, Norman Davies, conștient că nici o carte de istorie care vrea să explice prezentul „nu este vreodată scrisă la momentul potrivit”. Cel din urmă găsește, totuși, legitimitatea studiului său În distanțarea de experții „apăruți
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de artă, Monica Lovinescu a transmis prin intermediul undelor vreme de mai bine de douăzeci de ani, de la microfoanele Radio France și, mai ales, „Europa Liberă” - cele mai cunoscute emisiuni ale sale fiind, după 1967, Teze și Antiteze la Paris și Actualitatea culturală românească -, mesaje avînd un impact puternic asupra publicului românesc căruia i se refuza dreptul la o informare corectă asupra propriei culturi. Unde scurte. Jurnal indirect, publicat pentru prima dată În 1978 la editura Limite de la Madrid, este primul dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cea calitativă, dar poate fi supraestimată, cifrele și formulele dînd o senzație de siguranță Înșelătoare. Pe plan general, lucrarea este temeinic realizată, raționamentele sînt bine dezvoltate și argumentate, formulele și cifrele folosite fiind greu de contestat. Tema aleasă este de actualitate, iar concluziile pot fi utilizate În cadrul unui eventual proces de ajustare a sistemului electoral românesc. Ea are, de altfel, un vag caracter normativ, autorul declarîndu-se un partizan al proporționalismului În cadrul sistemul reprezentativ mai degrabă decît al majoritarismului. Raționamentele sînt construite
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de critică, ci o demonstrație insistent probată cu date din rapoartele naționale și internaționale. Numai că autorii ar fi trebuit, poate, să discearnă mai detaliat Între realitățile reformabile și cutumele de „cursă lungă” ale universului școlar. Este o problematică de actualitate internațională, cu diferențe sensibile mai ales la nivelul proporțiilor, al explicitării și al receptivității publice. Situată În abstract, reforma Învățămîntului devine atemporală și nelocalizabilă, Încurajînd, de pildă, perseverența pedagogilor afirmați În anii ’70-’80, care Își reiterează demersul „Înnoitor” cu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
visului, pref. Vasile Badiu, Chișinău, 1973; Cruciș de săbii, Chișinău, 1977; Piatra de temelie, Chișinău, 1980; Botezul, Chișinău, 1984; Ape subterane, Chișinău, 1985; Calea lupilor, Chișinău, 1989. Repere bibliografice: George Meniuc, Povestiri multicolore, „Nistru”, 1963, 2; Vasile Badiu, Din perspectiva actualității, Chișinău, 1975, 156-176; Eugeniu Rusev, Pivotul documentar-cronicăresc al romanului istoric, „Nistru”, 1979, 7; Ion Ciocanu, Clipa de grație, Chișinău, 1980, 232-239; Andrei Hropotinschi, Reflecții critice, Chișinău, 1986, 263-282. N.Bl.
MADAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287947_a_289276]
-
și a funcționat ca redactor la reviste și edituri chișinăuene. Este fondator și director al Editurii Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (din 1992). M. debutează editorial cu volumul de publicistică Noi și gândurile noastre (1979), arătându-se un analist perspicace al actualității și al fenomenelor vieții, un bun stilist. Scrie și proză în spiritul literaturii SF: Bărbații Universului (1980), Mâine, când ne vom întâlni pe Pământ (1989) și Tăierea capului (1995). A publicat nuvele și un roman pentru copii, Artefact (1989). Câteva
MANASCURTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287975_a_289304]
-
Ludo. Organ al Federației Sioniste din România, M. se axează asupra principalelor probleme socio-politice, religioase, culturale ale evreilor din țară și de peste hotare. Rubricile obișnuite sunt „Cronica politică”, „Informațiuni”, „Știri și comentarii”. Publicația conține îndeosebi articole informative și analitice din actualitatea politică, dar și comentarii, eseuri despre istoria, cultura și literatura evreilor. Sunt publicate versuri de B. Fundoianu, Barbu Lăzăreanu, B. Nemțeanu și transpuneri din Iacob Groper ș.a. Cronica literară, sporadică în 1944, este semnată de Eduard Ellenberg. Articole literare scriu
MANTUIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287995_a_289324]
-
Al. Obedenaru (Simfonia mistică), Al. T. Stamadiad (sub pseudonimul Al. Adrian), C. N. Mihăilescu. Proza e ilustrată de Domenico Caselli cu legende istorice (Oprișan din Stoenești, Radu Calomfirescu, Domnița Florica). În numărul 2 se reproduc portretul lui Eminescu (după revista „Actualitatea”) și un comentariu de Anghel Demetriescu (din „Literatură și artă română”). Notele sunt semnate de Mihai Stăncescu, Iuliu C. Săvescu, Al. Macedonski (Const. Dimitrescu-Iași), Sofronie Ivanovici. M.Pp.
MARGARITARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288015_a_289344]
-
Revista scriitorilor români”, „Stindardul”, „Vatra”, „Cuvântul românesc” ș.a. și publică, la Editura Carpații din Madrid, a doua sa carte de amintiri, Frumoasa cu ochi verzi (1957). Consolidând imaginea memorialistului, dar nu mai puțin pe aceea a umoristului, volumul readuce în actualitatea românească toată disponibilitatea spre comic a unui personaj cum e Gâgă, model interbelic al anecdotelor de mai târziu cu Bulă, filtrând același filon vulgar al mahalalei. Autorul are o deosebită aplecare spre miticismul bucureștean, din buna tradiție anecdotică a lui
MANZATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288000_a_289329]
-
1999). Sunt analizate aici, cu atentă aplicare, modul în care tipurile psihologice se reflectă în literatură, dar și modul în care principalele curente privind psihologia persoanei sunt influențate de literatură, căci „meritul de a fi atras atenția asupra factorilor din actualitatea vieții noastre revine și literaturii, filosofiei și psihologiei existențialiste”. Sunt avute în vedere ca factori formativi și de comportament erosul, familia, profesia, căsătoria și cultura. Se vorbește și de repercusiunile biotipului asupra gândirii, caracterului și emotivității, cu exemple din modul
MARGINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288016_a_289345]
-
Fără a falsifica cadrul istoric, el își dramatizează relatarea și o ornamentează cu descrieri plastice și portrete pregnante. Convins că apropierea de lumea veche este mereu benefică, redactează și volumul Răsfoind scriitorii clasici (1942), utilă introducere în civilizația antică. Evidențiază actualitatea creațiilor clasice prin studii cu tentă eseistică, privitoare fie la eternul omenesc al eroilor homerici sau la elementele de continuitate între dramaturgia lui Euripide și cea a lui Ibsen, fie la argumentele detractorilor lui Vergiliu sau la lupta cu sine
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
Vedere de pe balustradă”, GL, 1968, 40; Constantin Hârlav, „Vedere de pe balustradă”, AST, 1969, 3; Nicolae Baltag, „Războiul pâinii”, LCF, 1974, 35; Mircea Constantinescu, Între reportaj și roman, VR, 1974, 11; Cristea, Domeniul, 320-324; Titel, Pasiunea, 173-175; Val Condurache, Istorie și actualitate, CL, 1976, 5; Vasile Petre Fati, Refuzând pitorescul, VR, 1976, 7; Valentin F. Mihăescu, Literatura contemplației active, LCF, 1977, 46; Valentin F. Mihăescu, Dreptul de-a fi om, LCF, 1978, 22; Iorgulescu, Scriitori, 215-217; Ștefănescu, Jurnal, 165; Radu Anton Roman
MATEESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288060_a_289389]
-
autori foarte diferiți, cum sunt Radu Ionescu, Mihail Dragomirescu, G. Călinescu, Hortensia Papadat-Bengescu, F. Aderca, V. Voiculescu, Sextil Pușcariu, Al. Sahia ș.a. Ceea ce atrage cu precădere atenția este modul în care autoarea izolează și (re)interpretează acele elemente care conferă actualitate operelor, plasându-le într-un cadru mai vast, de amplă respirație conceptuală. Din Principiile criticei ale lui Radu Ionescu și din teoriile despre capodoperă ale lui Mihail Dragomirescu sunt reținute aspectele care prefigurează o viziune structuralistă avant la lettre, bazată
MARIN CURTICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288027_a_289356]
-
Boerescu, Un model actual, AFT, 1986, 10; Sever Avram, Întrebări și lecturi, RL, 1986, 45; Paul Dugneanu, Un Modèle du roman, „Roumanie d’aujourd’hui”, 1987, 10; Catrinel Popa, E. Lovinescu - un critic mereu actual, RL, 1999, 45; Livius Bercea, Actualitatea lui Eugen Lovinescu, „Redeșteptarea”, 2001, 23; Dicț. scriit. rom., III, 95-96. Ct.P.
MARIN CURTICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288027_a_289356]
-
calendaristice (Sărbătorile la români, I-III, 1898-1901) și o monumentală trilogie asupra obiceiurilor din ciclul familial - Nunta la români (1890), Nașterea la români (1892), Înmormântarea la români (1892) - sunt contribuții științifice fundamentale. Reeditate după un secol, aceste studii își dovedesc actualitatea. Proza populară pe care M. a adunat-o a făcut obiectul lucrării Legendele Maicii Domnului (1904), precum și al colecțiilor postume Legendele ciocârliei și Legendele rândunicii (1923), Legendele păsărilor (1975) și Basme din Țara de Sus (1975). Tot postum a apărut
MARIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
Scrieri, XXVII, 344-346; Silvian Iosifescu, „Moșia oamenilor slobozi”, CNT, 1951, 23; Al. Săndulescu, „Mitruț al Joldii”, CNT, 1953, 36; Al. Căprariu, „Romanțe de dragoste”, TR, 1957, 33; Mihail Petroveanu, „Romanțe de dragoste”, GL, 1957, 37; Dan Grigorescu, Romanul istoric și actualitatea, LCF, 1963, 17; Virgil Ardeleanu, Un roman al micilor funcționari, ST, 1962, 4; V. Moglescu, „Dosarul lui Ion Măruntu”, GL, 1962, 24; Rodica Docea, „Vântoasa”, GL, 1964, 22; Popa, Dicț lit. (1977), 271; Satco-Pânzar, Dicționar, 103; Lazarovici, Dicț. scriit. botoșăneni
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
moartea lui Vintilă Horia, VR, 1992, 3-4; Paul Alexandru Georgescu, Împreună cu Vintilă Horia, L, 1992, 14; Aurel Rău, Întoarcere pe stele. Nicu Caranica, Vintilă Horia, ST, 1992, 5-6; Constantin Ciopraga, Un cavaler al spiritului, JL, 1992, 23-26; Cornelia Ștefănescu, Veșnicia actualității, JL, 1992, 23-26; Vintila Horia. In memoriam: edición en homenaje al Profesor Vintila Horia, Madrid, 1992; Românii, 183-185; Eliade, Împotriva, 222-230; Adrian Popescu, Istoria ca paradigmă a cunoașterii, ST, 1993, 5; Victor Cubleșan, „Salvarea de ostrogoți”, ST, 1993, 12; Ioana
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
lui Ovidiu Papadima, adept al criticii pozitiviste, profesionale și realiste și care va semna majoritatea articolelor și recenziilor. În cronica la Istoria literaturii române contemporane de E. Lovinescu (4-5/1927), el îi reproșează criticului lipsa de obiectivitate: „dus de valul actualității, dl. Lovinescu a neglijat de multe ori criteriile obiectivității [...]. Capitolul despre dl. Ralea, de exemplu, e un articol de pură polemică personală, fără nici un punct comun cu un fragment de istorie literară.” Aceeași atitudine adoptă comentatorul și în recenzia la
INDEMNUL – L’IMPULSION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287542_a_288871]
-
coperta cărții L’Amérique n’a pas encore parlé (1949). „Caete de dor” (1951-1960) este o revistă de „metafizică și poezie”, pe care o redactează împreună cu Constantin Amăriuței. La rubricile „Povestea vorbei” și „O seamă de cuvinte” I. aduce în actualitate texte interzise în țară, semnate de Mircea Vulcănescu, Lucian Blaga, Gheorghe Brătianu, Nae Ionescu, E. Lovinescu. Împreună cu Mircea Eliade, Emil Turdeanu și alții, conduce revista „Ființa românească” a Fundației Regale Universitare „Carol I” din Paris (1963-1968). În perioada așa-numitului
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
Ionescu, respinsă de cenzură și publicată la Heidelberg. Din motive familiale, în 1982 emigrează în Franța, în anul următor stabilindu-se la München, unde până în 1995 este editor-șef al programului cultural al postului Europa Liberă și coordonator al emisiunilor Actualitatea culturală românească și Perspective europene. Din 1995 revine la catedră, predând limba, literatura și civilizația română la Seminarul de romanistică al Universității din Heidelberg (condus de profesorul Klaus Heitmann), până în 2002, când se pensionează. Centrul de greutate al cărții de
IONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287582_a_288911]
-
linia ideologică oficială, îndeosebi așa-numitele poziții obiectiviste. G. Călinescu a înțeles repede că, de fapt, atacul era dirijat împotriva sa, nu împotriva autorilor masivelor tomuri antologice, I.C. Chițimia, Ovidiu Papadima, Gheorghe Vrabie. Scrie, în consecință, câteva articole pe tema „actualității” folclorului și se hotărăște să realizeze, la Institut, sub conducerea sa, un Manual de folclor, în care să lămurească principalele aspecte teoretice ale domeniului. La acest proiect s-a lucrat ani în șir, fără a se ajunge la finalizare. Capitole
INSTITUTUL DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA „G. CALINESCU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287561_a_288890]
-
București. În această perioadă și-a câștigat o anume notorietate prin versurile și proza publicate, mai intens din 1910, în „Universul literar”, „Fulgerul”, „Freamătul”, „Ramuri”, „Cosinzeana” „Flacăra”, „Drum drept”, „Viața literară” ș.a., dar și ca ziarist, colaborând cu comentarii despre actualitatea politică și artistică la „Rampa”, „Lumina” și „Steagul”. Un amplu reportaj în mai multe episoade a fost retipărit în broșura Moartea regelui Carol (1915). După războiul din 1916-1918 (la care a participat ca sublocotenent), I. ajunge la Chișinău, unde se
IOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]
-
1943. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. cont., II, 184, 241; Sărbătorirea ziaristului și scriitorului D. Iov, PRS, 1938, 860, 936; Predescu, Encicl., 443; George Dorul Dumitrescu, Cu poetul D. Iov despre Basarabia, UVR, 1941, 33; G. Ivașcu, O carte de actualitate: „Priveliști basarabene”, VAA, 1941, 148; Octav Sargețiu, „Priveliști basarabene”, VBA, 1941, 11-12; Ștefan Ciobanu, „Priveliști basarabene”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. LXII, 1941-1942; Nichifor Crainic, „Covor basarabean”, G, 1943, 8; Al. Bardieru, În legătură cu manuscrisele poetului D. Iov, ATN (suplimentul
IOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]