6,508 matches
-
domnului N.Iorga, profesor la Universitatea din București, care m-a invitat să pregătesc împreună cu el o Antologie a literaturii române: găseam astfel prilejul să-mi achit întrucâtva datoria de recunoștință pe care o aveam față de această țară care mă adăpostise, așa cum un marinar salvat de la furtună închină un umil ex-voto. Distinsul și eruditul meu colaborator, ale cărui lucrări despre istoria și literatura română sunt de o mare autoritate, putea alege judicios din producția istorică și literară a țării sale. Contribuția
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
bisericii St. Mary Redcliffe era un anume George Catcott, tinichigiu, iubitor al tavernelor și autor, al cărui frate, Alexander Catcott, era vicar al bisericii parohiale din Bristol; depozitul era cel mai probabil "Arhiva" ("Muniment Room") aflată în vîrful Portalului nordic, adăpostind șase sau șapte cufere încuiate, conținînd pergamente, dosare, acte și alte documente, printre care și "Cufărul lui Canynge" (cf. Masson 1874: 45-46; vezi Russell 1908: 6, ilustrația care prezintă faimosul Portal nordic). În foarte scurta sa viață - nu împlinise încă
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
în luptele din munți, în temnițe și oriunde pe câmpul de luptă, fundament peste veacuri care va zădărnici toate ingerințele vrăjmașilor Crucii și nepotolitului jind de înrobire a pământului românesc de către demonii hrubelor și ura veneticilor pe care noi îi adăpostim. Iată numele celor din groapa comună de la Jilava: Corneliu Zelea Codreanu Căpitanul Nicadorii: 1. Ion Caranica 2. Doru Belimace 3. Neculai Constantinescu Decemvirii: 1. Ion Caratănase 2. Iosif Bozântan 3. Ștefan Curcă 4. Ion Pele 5. Ion Grigore State 6
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Iașul nou” (face parte din redacție), „Iașul literar”, „Gazeta literară”, „Scrisul bănățean”, „Contemporanul”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Luceafărul”, „România literară”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. Chiar de la debut, versurile lui Ț. învederează propensiunea spre lirismul intelectualizat. Primul volum, Lebede negre (1936), adăpostește, asemenea celor următoare, termeni științifici, toponime, denumiri din sfera culturii (istorice, mitologice, artistice), aluzii (inclusiv titulare) livrești: Loreley, Străzile din Bruges, Tăcut și tainic Luvru, Elipse orfice, Pașii licornului, Tiche Fortuna, Întâlnire cu Verhaeren, Corbul lui Poe, Anabasis, Cosmograme, sintagme
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
perioada de mijloc a carierei lui Buddha. Cea mai mare parte a anului, însoțit de cei mai apropiați discipoli, el cutreiera prin țară predicându-și învățătura, dar în cele patru luni ale anotimpului ploios al musonului din nordul Indiei se adăpostea în mănăstirile izolate (vihăra) din apropierea orașelor. În timpul peregrinărilor răspândeau mesajul în afara comunității, iar în timpul cât se aflau în recluziune discutau și repetau învățăturile. Buddha și-a împărtășit doctrina tuturor claselor de bărbați și femei - regi și țărani, brahmani și paria
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
unde avuseseră loc principalele evenimente din viața lui. Acolo, ei meditau asupra persoanei sale și depuneau flori, tămâie și lămpi aprinse ca ofrandă; se prosternau și aduceau laude Preafericitului. Mai târziu, aceste omagii au fost adresate și statuilor lui Buddha adăpostite în temple. Așa a devenit buddhismul o adevărată religie. În 1909 a fost descoperită aproape de Peshawar o stūpa, în care a fost găsit un relicvariu de cristal care conținea trei resturi de oseminte. Este posibil să fi fost ale lui
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
că începe să se adune un mare nor de furtună, neobișnuit la vremea aceea. Atunci, el ieși tăcut din cotlonul său întunecos și cu inelele trupului său îl înfășură de șapte ori pe Iluminat; desfăcându-și uriașa glugă de șarpe, adăposti sub ea, ca sub o umbrelă, capul binecuvântat. A plouat șapte zile, vântul a bătut rece, Buddha a rămas în meditație. Dar în cea de-a șaptea zi, neobișnuita furtună încetă; Muchalinda își desfăcu inelele, se metamorfoză într-un tânăr
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
tras la niște verișori, la o familie de țărani. S-au gândit c-acolo n-o să-i caute. Și era noaptea pe la 12, că s-au și speriat săracii oameni, dar au fost drăguți, i-au primit și i-au adăpostit, le-au făcut culcuș În podul de la grajd, că acolo aveau ei fân pentru vite. Și au stat o săptămână acolo la Apa... La Început, fratele i-a rugat pe verișorii aceia să nu mă anunțe pe mine, ca nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de zile ne-o dus cu un tren personal la București... Pe-urmă, abia, am cunoscut vagoanele acelea speciale pentru deținuți, da’ atunci ne-au dus Împărțiți În diferite vagoane. Eu am fost cu femeia de la Pir, care l-o adăpostit pe fratele meu. Noi nu ne cunoșteam și așa ne-o pus În vagon, cu cine nu ne cunoaștem... Și cu noi erau doi ofițeri de Securitate, dar se făceau așa ca și cum numa’ am fi călători obișnuiți. Iar noi n-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
6. Astăzi Strada Franceză. 7. Colegiul Sf. Sava a funcționat între anii 1851 și 1881 în „casele de la Măgureanu“, construite de Șerban Cantacuzino în preajma bisericii Măgureanului, demolată în 1897, acolo unde mai târziu s-a deschis strada Râureanu; aceeași clădire adăpostise „Academia“ grecească de la Sf. Sava între anii 1803 și 1821, amintită de Ion Ghica în scrisorile către Vasile Alecsandri (Școala acum 50 de ani; dascăli greci și dascăli români). 8. Mazetă, aici cu sensul de: nepriceput, nedescurcăreț. Elevii erau obligați
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Mille, unde își aveau sediul câteva din principalele ziare bucureștene, la sfârșitul secolului al XIX-lea și în prima jumătate a secolului al XX-lea („palatul“ ziarului Adevărul, astăzi o ruină, a fost inaugurat în 1898). 111. Hotelul Luvru (care adăpostea și magazinul cu același nume), situat pe Calea Victoriei colț cu strada Constantin Mille a fost construit în primii ani ai secolului al XX-lea (azi Hotel-restaurant Capitol, Calea Victoriei nr. 29). bucureștiul în 1871 115 Marea casă de alături, proprietatea familiei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe la 1875 Hotel Frascati, se afla pe locul pe care azi este Sala Savoy a teatrului satiric-muzical Constantin Tănase. 114. Pasagiul Român începea de pe Calea Victoriei, în apropierea bisericii Krețulescu, acolo unde s-a ridicat în anii noștri un bloc care adăpostește la parter magazinul Muzica și, în colț, librăria Humanitas (Calea Victoriei nr. 41); se termina în strada Câmpineanu. În Pasagiul Român se aflau, prin 1870, redacțiile unor ziare (Ro mânul lui C.A. Rosetti), res taurante, cafenele, magazine despre care Bacalbașa
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Localul de pe Calea Victoriei al cotidianului L’Indépendance Roumaine - în care au avut loc primele proiecții de cinematograf din București, în mai 1896 - se afla aproximativ pe locul pe care s-a construit blocul Comedia (Calea Victoriei nr. 44-46), care ulterior a adăpostit la parter un magazin Romarta. 139. Tapițerul sas Frederich Bossel a deschis în 1849, într-o construcție nouă sau poate într-o aripă a fostului palat domnesc amintit mai sus, refăcută de el, o sală de bal și de teatru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ridicat pe la 1900 pe temelia fostului Hotel Broft (Grand Hotel Broft), la colțul Căii Victoriei (azi nr. 58), cu strada Ion Câmpineanu; Grand Hotel avea, în 1872, 48 de camere, iar restaurantul oferea bucătărie franceză; în acest hotel a fost adăpostit în 1878 Osman-pașa, învinsul de la Plevna, înainte de a fi trimis ca prizonier în Rusia. 144. Nu cel dintâi în ordine cronologică, ci pălărierul cel mai prețuit (și, în consecință, cel mai scump) din Bucureștii anilor 1870. 145. Hotelul Metropol, înființat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
casele cele mai frumoase ale vechiului București a cărei construcție o începuse clucerul Constantin Faca, tatăl dramaturgului Costache Faca, și o terminase vornicul Grigore Romanit, prieten al domnitorului Grigore Ghica, pe Podul Mogoșoaiei colț cu ulița Târgoviștei (Calea Griviței); casa Romanit adăpostește astăzi Muzeul Colecțiilor de Artă (Calea Victoriei nr. 111); peste drum de casa Romanit, acolo unde acum se înalță edificiul impunător al Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri - fostul Palat al C.A.M. (Calea Victoriei nr. 152) s-a aflat de la înființare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
165. Grădina bisericii Zlătari de pe Calea Victoriei colț cu strada Lipscani, pe locul căreia se află acum un bloc. 166. Clădirea Societății de asigurări „Dacia România“ în care a funcționat în anii 1950 Conservatorul de muzică și Editura Muzicală. Renovată, clădirea adăpostește astăzi mai multe magazine. 167. Aparținând lui Stancu R. Becheanu (1826- 1907), unul dintre vestiții negustori lipscani, fost și președinte al Camerei de Comerț din București. Strada Academiei nu mai e de recunoscut. Aproape totul e nou.168 Începând din
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Joje. 177. Hotel Regal, apoi Hotel Stănescu; Hotel Negoiu (1987, astăzi sediul unei societăți de asigurări), tot pe strada Ion Câmpineanu peste drum de Hotelul Union. 178. Vechiul palat al Ministerului de Interne se afla pe locul clădirii care a adăpostit o sală a Teatrului de marionete Țăndărică (strada Academiei colț cu strada Ministerului); în perioada interbelică în același perimetru a funcționat grădina „Cărăbuș“ a lui Constantin Tănase. 179. Bacalbașa reia descrierea imobilelor de pe strada Academiei, pornind din nou dinspre strada
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vreme pe strada Doamnei colț cu strada Ion Ghica de astăzi (fostă Vestei), în „casele Bărcănescului“; prin 1906 se afla pe acest loc grădina Basilescu; în 1911 s-a inaugurat aici palatul Camerei de Comerț și Industrie (Bursa) care a adăpostit din 1955 Biblioteca Centrală de Stat (str. Ion Ghica nr. 4). Strada Bursei (strada Colonadelor) făcea legătura între strada Ion Ghica și Piața Universității. Strada Bursei nu exista, dar exista o trecătoare care ducea, în stânga, la o proprietate particulară, unde
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
până în 1898 când, patronul încetând din viață, localul s-a închis; mai târziu s-a deschis aici restaurantul de lux Elizeu (Elysée), cunoscut și sub numele de restaurantul Teatrului, care a dăinuit până în anul 1938, când vechea clădire care-l adăpostea a fost demolată. 213. „Confiseria“ Giovanni se afla într-adevăr la 1873 peste drum de „palatul princiar“, după cum precizează Ulysse de Marsillac, într-un local modest, alături de casa Assan (viitorul Hotel Metropol); până în 1866, aici se termina trotuarul de pe Calea Victoriei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de Marsillac, într-un local modest, alături de casa Assan (viitorul Hotel Metropol); până în 1866, aici se termina trotuarul de pe Calea Victoriei, care începea la Capșa. Cofetăria Giovanni, afirmă Gheorghe Crutzescu (Podul Mogoșoaiei, p. 137), funcționase prin 1850 la parterul clădirii care adăpostea sala Bossel. 214. În 1885 cofetăria Baltador (Paltador, frații), funcționa în Calea Victoriei nr. 4. 215. Tănăsescu (frații), cofetărie, înghețată, Calea Victoriei 53 bis. de spectatori, unii chiar în picioare pe scaune admirau și ascultau; fiindcă conu Alecu cânta fiecare zar, avea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
specifice Moșilor. 246. Situată pe malul Dâmboviței, acolo unde azi se află strada Grădina cu cai, lângă Piața Kogălniceanu; mai târziu s-a ridicat aici și o scenă pe care se dădeau spectacole de divertisment popular și de teatru. A adăpostit și spectacole de dresură de cai ale polonezului Dunski (de unde, probabil, și numele de Grădina cu cai). 247. La mai vechile grădini bucureștene (unele dăinuind până către 1870) se referă și Anton Pann în Îndreptătorul bețivilor (1832): „Bețivii tot strânși
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mai sus, probabil, la puternicul bombardament de artilerie împotriva orașului Giurgiu care a avut loc la 3/15 august 1877, durând 11 ore fără întrerupere (turcii, notează Pressa „au reînceput bombardarea Giurgiului făcând mari stricăciuni. Locuitorii fug căutând să se adăpostească de ghiulele prin vii. O femeie, fugind ieri prin oraș, ca să scape, a fost lovită de o sfărâmătură de obuz și omorâtă îndată“ - 5 august 1877, p.2). 104. Din inițiativa și sub conducerea Mariei Rosetti a luat ființă, în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a anului 1877, ci la 20 noiembrie/2 decembrie 1875. Fostul seminarist Pantazescu Popescu, hoț recidivist, în etate de 21 de ani, fiul preotului din comuna Titu, pătrunsese din biblioteca Senatului aflată deasupra Muzeului Național, în sala în care era adăpostit prețiosul tezaur de aur, reușind să-l sustragă și să-l ascundă în cutia de rezonanță a pianului său; el a fost prins și reținut de poliție două zile mai târziu, dar între timp presa liberală avusese răgazul să acuze
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Ulița Rădășenilor (școala primară de care vorbește Maria Mihăescu-Kalmicov), există și azi. Aici au Învățat Eugen Lovinescu, Vasile Ciurea ș.a. A fost dascăl Între alții Ion Stino, bunicul scriitorului Aurel George Stino, Ion Savel, tatăl scriitorului Vasile Savel. Ulterior a adăpostit școala profesională de fete, În perioada interbelică, apoi școala pedagogică de fete, În anii de după al doilea război mondial. Azi funcționează o școală de copii surdo-muți. La 1900, primarul orașului, Matei A. Millo (nepot de 569 Vă trimet din București
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
căzut, din motive care m-au depășit. 121 Jenică Tatos, latifundiar fălticenean, frate cu doctorii Iacob și Gabriel Tatos; unchiul pictorului și publicistului Teodor Tatos. A colaborat strâns cu prof. Virgil Tempeanu, fiind vicepreședinte al Ligii Culturale din oraș. A adăpostit În copilăria lor, vara, pe frații Valentin și ștefan Gheorghiu, pianistul și violonistul de mai târziu, reputați muzicieni instrumentiști. 122 Lala, este Vasile Lovinescu, fratele dramaturgului. 123 După plecarea mea de la „Galerie”, de aproape un an și jumătate, nu mă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]