7,542 matches
-
cuprinde întregul secol, este cel mai mare reformator al comediei italiene. Răsturnând tradiția instaurată de commedia dell'arte, în care spectacolul se bazează în întregime pe virtuozitatea comediantului, el descentrează interesul pentru joc către text, iar caracterului îi substituie tipul. Adept al Iluminismului, el concepe teatrul nu ca pe un divertisment, ci ca pe un loc de reflectare asupra moravurilor timpului său pe care vrea, prin râs, să le reformeze în același timp cu teatrul. Autor comic, el tratează mai ales
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Pyrrhus, este urmărit de Furii, asta se întâmplă pentru că Racine a găsit, în tradiția mitologică, ocazia pentru o scenă superbă, dar care nu se leagă de subiectul său, așa cum l-a tratat el." Chiar dacă Sébastien Mercier și Diderot se declară adepți ai lui Shakespeare, a cărui libertate în artă o admiră, opera sa este încă puțin cunoscută în Franța secolului al XVIII-lea. Majoritatea spectatorilor francezi nu l-au văzut jucat decât în adaptările lui Ducis (1733-1816), care taie din text
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
slabe sunt nu doar evidente, dar și asumate. Insistența asupra acestui aspect ar deturna sensul lucrării, exprimat în titlu. Apelul la mit are în primul rând scopul de a circumscrie tema lucrării în această sferă imensă, întrucât chiar dacă sunt un adept fără rezerve al contextualizării și al sublinierii tușelor temporale, spațiale și umane, consider la fel de importantă (și necesară) înscrierea oricărei situații punctuale, periodizate, într-o perspectivă largă, fie religioasă, fie filozofică, fie antropologică, fie psihologică, deoarece dincolo de interesele stringente de moment
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pe care circulația ideilor să se desfășoare fără opreliști, în ambele sensuri. Prin urmare, niciodată generalul cu ignorarea particularului și întotdeauna particularul pe fundalul generalului. Un prim punct în sprijinul celor de mai sus îl constituie remarca lui Gheorghe Vlăduțescu, adeptul poziției determinismului istoric în formarea și transformarea miturilor, care afirma că mitul este un "univers care se dezvăluie mereu în funcție de timpul lecturii și de tipul de conștiință evaluatoare; mitul poate fi (este, de fapt) mereu altul, deschis, adăugându-și noi
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
delegitima întreg comunismul chinez, deși trăia ca orice despot, în paranoia, abuz (înrăit consumator de opiu și fecioare), lux și sadism.310 Un loc de frunte între mitologiile politice ale secolului XX îl ocupă stalinismul, care a avut foarte mulți adepți chiar în Occident, unde nu se cunoșteau (ori se ignorau în mod iresponsabil) atrocitățile-i uzuale. Stalinismul a renăscut mari mituri ale umanității, ca cel prometeic al eliberării de natură, care printr-o "fantasmă infantilă de atotputernicie" lua în stăpânire
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
nu l-a auzit nimeni. Păi, mult noroc! Imbecil mizerabil. Ashling s-a îndreptat în altă parte, pentru a fi oprită de un om cu ochii deschiși la culoare care afirma cu entuziasm că Ted era un comic anarhist, un adept ironic al postmodernismului și al deconstructivismului acestui gen. A luat un număr clasic și l-a transformat complet. Ne-a provocat prejudecățile despre comic. În fine, vrei să dansezi? —Poftim? Aici? Ashling era complet surprinsă. Trecuse multă vreme de când un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
observă supărat senatorul Annius Vinicianus, superior printre optimates. Iar definirea anilor grei de război pe care Germanicus fusese obligat să-i îndure - cu speranța că avea să fie ucis - drept o „călătorie“ era atât de cinică și de disprețuitoare, încât adepții săi izbucniră în râs. În acest timp, celebra familie trebuia să-și facă încet loc prin mulțime, salutând mereu, îndreptându-se spre luxoasa reședință suburbană de pe clivus Vaticanus. Îi aparținuse lui Augustus și nu fusese locuită niciodată, dar în timpul căsătoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
goi, creștetul ras; pe piept purta un colier greu. — Sacerdotul, șopti călăuza. Doar el mai rămăsese în viață, zise, și singur, împreună cu un ajutor tăcut, veghea asupra templului. Și, cu durere sinceră, adăugă că “înainte de războiul roman“ erau sute de adepți. Sacerdotul se îndrepta spre ei cu pași mici și îi privea liniștit, indiferent la înfățișarea lor străină, ca și cum ar fi vegheat timpul. Germanicus îl salută și i se adresă imediat în grecește: — Îmi poți tălmăci ce anume spun scrierile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de aur stă încolăcită pe capac, pentru că Isis este înțelepciunea care îmblânzește istețimea. Dar cysta e goală, deoarece conține Ideea de divinitate, care nu are formă, nici chip, nici granițe. Cortegiul cu torțe ajunge la corăbii. Pe Me-se-ket vor urca adepții; pe Ma-ne-djet, corabia sacră de aur care nu are nici vâsle, nici pânze, ci doar o cârmă enormă, se îmbarcă phar-haoui și preoții. Phar-haoui ia cârma și întoarce prova spre luna plină ce răsare din deșert. Pentru că Isis este viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Era la fel de înalt ca și tine și îți semăna puțin, cu toate că tu spui că ești grec. Dar era mai în vârstă când l-am văzut eu și nu era răbdător, ca tine. Eu am avut privilegiul să urc pe corabia adepților, Me-se-ket, eram vâslaș și mă aflam foarte aproape de el când a luat cârma corăbiei sacre, Ma-ne-djet, pe care noi o împingeam. I-am văzut mâna, o mână foarte puternică, ce strângea cârma și frumoasa mână a reginei, cu degete subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
despre asta. Mama lui îl privea. O întrebă: — Cum te-ai putut gândi că nu era bine să știu? Ea clătină din cap. Gajus îi spuse: — Din toate astea e limpede că, după atâtea crime, împotriva lui Tiberius și a adepților lui am rămas numai noi. Și n-or să ne ierte. Ea tăcea. Băiatul se uită la ea lung, o privire a cărei expresie ea n-o pricepu, și continuă: — Nu știu cât au înțeles frații mei din primejdia asta. Jurnalul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
seama, după moartea tatălui lor, băieții erau schimbați, de nerecunoscut, într-atât încât viața surorilor lor mai mici era cu totul separată de a lor. Primul născut, Nero, își crease, cu ajutorul numelui, un cerc eterogen de prietenii, simpatii politice, mulți adepți naivi, câțiva ariviști. În jurul lui se coagula partidul persecutat și, în mare parte, risipit al așa-numiților populares, pe care mulți îi numeau acum Juliani. Acest fapt i se părea lui Tiberius mai primejdios decât era în realitate, iar vechilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trupul lui zvelt. Puse foaia pe masă cu delicatețe. — L-am lăsat aici când am șters praful, șopti. Mâna lui era subțire, brună, cu degete lungi. Stând în genunchi, spuse: — Iunit Tentor e un templu mare. Tata povestea că un adept s-a îmbolnăvit și, vrând să se vindece, s-a rugat toată noaptea. Și deodată a văzut - dar nu dormea, nici nu visa, fiindcă ochii îi erau deschiși, nemișcați -, a văzut o siluetă mult mai înaltă decât un om, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
strigară. „Au adăugat bunurile celor condamnați de legea De majestate, bogățiile confiscate de la Agrippina și de la fiii ei uciși, deci chiar și averea lui Germanicus.“ Batjocura durea mai tare decât spolierea economică. În timp ce Curia fierbea, iar șefii grupărilor, asaltați de adepți, încercau să pună la punct strategiile, un senator - care nu fusese surprins, deoarece vorbea zilnic cu Sertorius Macro - spuse gânditor: — Tiberius a fost bolnav multă vreme. Trebuie să aflăm în ce condiții a fost redactat acest testament. Toți își dădură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la Alexandria este corabia de aur, Ma-ne-djet, corabia sacră... Un minunat templu pe apă. Cleopatra a construit-o. — Dacă a putut s-o construiască regina din Aegyptus, răspunse Împăratul, Roma va putea s-o reconstruiască. Și vom construi și corabia adepților, unde se vor întâlni oameni din toate colțurile lumii ce doresc să urmeze visul tatălui meu. Avea vâsle lungi și ușoare, așa mi-a spus preotul de la Sais. — Se numea Me-se-ket, Augustus, zise Imhotep, și am cunoscut mai mulți oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai târziu - în vremea împăratului orientalist Hadrianus, când cultul isiac a fost eliberat de ostracismul politic - Lucius Apuleius, născut la Madauros, în apropiere de Carthago, patria polemiștilor, filosofilor și teologilor, a inventat pentru această rugăciune o latină prețioasă și poetică. Adeptul spunea: Regina caeli, sive tu Ceres... seu Tu caelestis Venus... seu Phoebi soror... quouo nomine, quoquo rito, quaqua facie Te fas est invocare. Iar zeița răspundea: En adsum, deorum dearumque facies uniformis. Cuius numen unicum multiformi specie, ritu vario, nomine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să-i țină în jurul lui și în timpul întrunirilor. — Priviți, spuse Valerius Asiaticus ieșind vădit dezgustat din Curia păzită, acum nu mai știi dacă la Roma dușmanii sunt barbarii sau senatorii. Vorbind astfel, străbătea grandiosul Forum Romanum urmat de cortegiul de adepți și clientes; părea să nu observe ostilitatea celor care le făceau loc servitorilor săi atingându-i ușor, ca din întâmplare, provocator, dându-se deoparte în ultimul moment și doar pentru că trebuiau să o facă. Ochii lui atenți observară că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
suntem noi astăzi“. Mintea sa limpede îi spunea însă că era extrem de riscant să-l atace pe Împărat. Se ridică și se alătură grupului. Pierdem timp, declară el deodată, și glasul i se abătu ca o lovitură de secure asupra adepților săi, antrenați într-o discuție confuză și veleitară. Romanii îl iubesc - dragostea stupidă și periculoasă a mulțimii ignorante. Își lăsă ascultătorii să se cufunde într-o tăcere umilită, apoi spuse: — Acordați-mi puțină atenție, vă rog. Adevărata sa apărare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ce anume reprezentau? O pagină de istorie? Un mit vechi de milenii? Un ritual religios? Erau oare un instrument divinatoriu? Sau reprezentau, într-un mod pe care profanii nu-l puteau înțelege, ceremonia unei inițieri în ocultism? Indicau itinerarul unui adept în cadrul unei societăți secrete, de la nivelul cel mai de jos, acela de ucenic, până la nivelul cel mai de sus, cel mai ezoteric și exclusiv, acela de mare preot? De acolo apăruseră cărțile divinatorii și magice de tarot? Secole de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
afunda mai tare în parc, realiză că singurele păcate de care se fac vinovați tinerii care vin acolo sunt volumul puțin prea ridicat al muzicii și consumul de alcool din recipiente ascunse cu grijă în pungi de hârtie. Deși era adeptul unui sistem moral care presupunea trimiterea anumitor păcătoși direct în iad (cum ar fi prostituatele zgomotoase care te împiedică să adormiă, nu credea că ofensele spirituale ale căror martor era în acest parc erau un motiv îndeajuns de puternic pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
m-am dus sus. În vreme ce mă dezbrăcam, am împins spre fundul minții revelația extraordinară pe care o avusesem la tribunal și m-am păcălit să o ignor, chinuindu-mă neobișnuit de mult să îmi curăț dinții. În general, nu sunt adeptul aței dentare, dar de data aceasta am folosit în exces, astfel că mi-am făcut gingiile să sângereze, dar măcar am reușit să-mi distrag atenția de la gândurile pe care o parte din mine abia aștepta să le exploreze. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se gândeau să nu-mi spună de ieșirile mele, dar îi implorasem neobosit în fiecare dimineață să-mi spună și mă prefăcusem atât de bine că nu mă deranja, că se lăsaseră convinși să fie sinceri. Cred că tata, un adept al onestității, își dădea seama și că, dacă păstrau secretul în privința plimbărilor, aș putea să îmi amintesc de unele dintre ele, iar minciuna lor ar fi demascată și nu aș mai putea avea niciodată încredere în ei. Și acum toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și-i zise lui Ruby că era „bun“. Ruby se roși În locul lui Sam, dar el părea să suporte imperturbabil ciupiturile Sylviei. Probabil că-i amintea de Întâlnirile cu băbuțele lui Irene care veneau să joace mahjongg. Aud că ești adeptul nașterilor naturale, Sam, spuse Sylvia, repezindu-se asupra risotto-ului. Știi, pe vremea mamei mele, naștere naturală Însemna doar să te demachiezi. Încurajată În mod clar de hohotul lui de râs, continuă. —Mama-mi povestea mereu cum a avut un travaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
care nu vor să-și strice siluetele când sunt Însărcinate. Hardacre Își băgă mâinile În buzunare și a Început să râdă zgomotos. În viața mea n-am mai auzit așa o balivernă. Spitalul ăsta și toți doctorii de-aici sunt adepți ai nașterilor naturale. —Chiar așa? Atunci asta ce-o fi oare? Ruby băgă mâna În buzunar de unde scoase copia listei pe care o găsise. —Ce-i aia? spuse Jill cu vocea tremurândă. Ruby Îi dădu lui Jill hârtia și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
a Ceții. Luis Taboada (1848-1906), ziarist și scriitor spaniol, originar din Vigo (Galicia). Articole și proză satirică de moravuri. Francisco de Quevedo y Villegas (1580-1645), unul din cei mai mari scriitori și poeți spanioli ai tuturor timpurilor, satiric și moralist, adept al conceptismului. Vezi Don Quijote, I, 2. „La del alba sería“, primele cuvinte cu care începe Don Quijote, I, 4, antecedentul lui „la“ fiind „hora“, „ceas“, la finalul cap. 3. Giacomo Leopoardi (1798-1837), spirit de imensă cuprindere, măcinat de boală încă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]