12,537 matches
-
posibilitățile care ar fi putut exista de a preîntâmpina cauzele care au produs acea nenorocire.) Gura câinelui care latră o Închizi cu un os. (Pornind de aici, mai-marii zilei au știut Întotdeauna să aplice adevărate strategii de Înșelare a vigilenței adversarilor sau de aplanare a nemulțumirilor celor mulți: de exemplu, „circ/distracții, pâine și vin” - oferta Împăraților romani.) Felul În care dai valorează mai mult decât ceea ce dai. (O floare, de pildă, dăruită cu o expresie de admirație sau de respect
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nevoii femeii de a se Învălui Întotdeauna de un câmp afectiv incitant și, totodată, misterios. Μ Demnitatea reprezintă o valoare strict personală: n-o putem Împrumuta de la alții; ea este o expresie a propriilor resurse de mândrie. Μ Obții respectul adversarului numai atunci când rămâi credincios ție Însuți. Μ Pentru vinovații care au resurse interioare de căință, cea mai bună cale de a-i face să se Îndrepte este de a-i lăsa, pentru un timp, singuri cu propria lor conștiință. Μ
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
vieții. Μ Ce frumos condensează gândirea filosofică esența devenirii umane atunci când remarcă: „Actele eroice comprimă viața noastră, dar o Înalță; indolența, nepăsarea o dilată, dar o coboară” (C. Noica). Μ Ce Înseamnă a avea onoare? Înseamnă, de exemplu, ca pe adversarul care procedează cinstit În confruntarea cu tine să-l tratezi cu respectul cuvenit. Μ Când iubești prea mult un lucru, Îl vei pierde ușor; când iubești prea mult un copil, acesta va crește needucat. Aceste aspecte de viață paradoxale se
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
un curaj orb, care ține de o anumită exaltare sau tărie a speciei; dar există și un curaj calculat, mult superior primului, care implică prudență și chiar Înțelepciune. Μ Cel cu adevărat curajos nu are nevoie de intimidări prealabile făcute adversarului, pentru a-l Învinge. Μ Respectul pe care cei doi și-l acordă În confruntare provine, În primul rând, din prețuirea reciprocă a curajului de care fiecare a dat dovadă atunci când a luat hotărârea de a se Întrece cu celălalt
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de expresivitate al unei personalități. Iată un exemplu despre felul cum poate fi văzut un apus de soare: „Soarele, lacrima Domnului, Cade În mările somnului” (L. Blaga). Μ Nu toate meritele pe care le purtăm ni se datoresc: prietenul sau adversarul nostru de moment are deseori meritul de a ne face să ne punem În valoare calități pe care nu ni le bănuiam. Μ Când nu avem puterea de a respinge o laudă prea mare la adresa noastră, să avem cel puțin
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
că, În orice Întreprindem sau realizăm, factorul psihologic joacă un rol hotărâtor reiese și din următoarele două situații ale activității sportive: un boxer pierde Întrecerea pentru că a Început să joace bine Înainte de vreme (graba sau infatuarea Îi va oferi cadou adversarului un surplus energetic spre sfârșitul Întrecerii, când se aplică, de regulă, lovitura decisivă); insuficienta Încredere În propriile-i puteri Îl face pe un fotbalist să nu joace bine când este desemnat de la Început ca titular, dar să evolueze foarte bine
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
joc, toate având un rol important în determinarea predominanței aerobe sau anaerobe a efortului. Analiza atentă a solicitărilor competiționale, în concordanță cu prevederile regulamentare și alți factori cum sunt: cerințele postului din echipă, sarcinile de joc stabilite, caracteristicile și valoarea adversarului, permit cunoașterea exactă a profilului de efort mixt prestat de fiecare jucător în parte. Determinarea intensității efortului în volei se realizează prin evaluarea fazelor de joc și a situațiilor fundamentale la care participă jucatorii într-un set sau joc. În
OBIECTIVIZAREA MIJLOACELOR DE ANTRENAMENT ÎN JOCUL DE VOLEI. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Cristina Hantău () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_816]
-
joc, toate având un rol important în determinarea predominanței aerobe sau anaerobe a efortului. Analiza atentă a solicitărilor competiționale, în concordanță cu prevederile regulamentare și alți factori cum sunt: cerințele postului din echipă, sarcinile de joc stabilite, caracteristicile și valoarea adversarului, permit cunoașterea exactă a profilului de efort mixt prestat de fiecare jucător în parte. Determinarea intensității efortului în volei se realizează prin evaluarea fazelor de joc și a situațiilor fundamentale la care participă jucatorii într-un set sau joc. Din
OBIECTIVIZAREA MIJLOACELOR DE ANTRENAMENT ÎN JOCUL DE VOLEI. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Cristina Hantău () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_816]
-
fiii să ia în posesie astfel de moșteniri ideale. Așadar, iată că raportul dintre cine a formulat subiectele și cine le-a rezolvat se stabilește pe marginea acelei false puteri pe care puterea reală încă o mai concede apărătorilor și adversarilor săi ca loc în care să-și refuleze, academic, vechile sentimente. Chiar și minunatul drept la „interiorizare” - atribuit, de altfel, prin intermediul unui De Sanctis falsificat unui Leopardi falsificat - nu mai are nici o legătură cu realitatea de astăzi: aceasta pentru că, evident
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
scris eu - reducându-mi cuvintele printr-o cumplită simplificare -, Prezzolini 2 a înțeles exact contrariul. Pannella scandalizează pentru că luptă în numele tuturor minorităților, nu doar al lui Don Franzini, ci și al mahomedanilor, al budiștilor, poate chiar al fasciștilor și al adversarilor de la vremea respectivă (inclusiv Prezzolini). Prin urmare, Prezzolini îl provoacă cu o ironie josnică pe Pannella să facă ceva ce Pannella chiar face, în baza unui principiu absolut formal de democrație pe care Prezzolini nu este în stare să-l
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Nu există anticonformism care s-o justifice, iar cei pentru care anticonformismul constă doar în susținerea fanatică a avortului sunt cu siguranță enervați, iritați de acest lucru. Și atunci recurg la cele mai vechi metode pentru a se elibera de adversarul care îi privează de plăcerea de a se simți lipsiți de prejudecăți și avangardiști. Astfel de metode vechi, infame sunt cele ale „vânătorii de vrăjitoare”: instigarea la linșaj, înscrierea pe listele celor excluși din societate, expunerea oprobriului public. „Vânătoarea de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
comuniștii serioși sau pe radicali). Pe indivizii ca Dino Origlia 2, de exemplu. Afirmarea acestei lipse „superioare” a sentimentelor în privința avortului mi-a fost atribuită într-un mod lipsit de pudoare, isteric și inconștient de cea mai mare parte a adversarilor mei. O singură intervenție în această privință a fost civilizată și cu adevărat rațională: este vorba de cea a lui Italo Calvino 3 (Corriere della Sera, 9 februarie 1975). Despre ea aș vrea să vorbesc. La fel ca mine, Calvino
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și, poate, Saragat 8, La Malfa 9”; „sub stindardul antifascist, se continuă o tragică operațiune de digresiune”; „în toată această istorie antifascistă a voastră nu știu unde e dauna cea mai mare, în recuperarea unei culturi violente, antilaice ș...ț potrivit căreia adversarul trebuie ucis sau exorcizat precum diavolul, ori în serviciul indirect, imens și practic pe care îl faceți statului de azi și stăpânilor săi, îndreptând împotriva călăilor lor forța ș...ț antifascismului adevărat”; „fascismul este lucrul cel mai grav, cel mai
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
apud Bogathy, 2002). Putem conchide că un conflict apare atunci când: există sau sunt percepute ca existând de către grupurile implicate scopuri sau valori reciproc exclusive; interacțiunea este caracterizată printr-un comportament marcat de efortul de a învinge, de a-și înăbuși adversarul sau de a obține o victorie care să satisfacă ambele părți; grupurile se înfruntă prin acțiuni și contraacțiuni reciproce; fiecare grup încearcă să-și creeze o poziție relativ favorabilă în comparație cu cea a adversarului. În ceea ce privește tipologia conflictului, criteriile luate în considerare
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
de a învinge, de a-și înăbuși adversarul sau de a obține o victorie care să satisfacă ambele părți; grupurile se înfruntă prin acțiuni și contraacțiuni reciproce; fiecare grup încearcă să-și creeze o poziție relativ favorabilă în comparație cu cea a adversarului. În ceea ce privește tipologia conflictului, criteriile luate în considerare sunt foarte variate, rezultând o multitudine de clasificări, care pun în evidență complexitatea fenomenului. Ioan Frujină și Angela Teșileanu clasifică conflictele în funcție de: numărul de persoane implicate - individuale, interioare, între două sau mai multe
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
cu care se confruntă subiectul. Spre exemplu, evitarea este, în general, lipsită de eficiență în soluționarea unui conflict, însă uneori se poate dovedi utilă, mai ales atunci când nu există destule informații cu privire la conflict sau atunci când cineva se confruntă cu un adversar foarte puternic și ostil. Evident, cele mai eficiente stiluri de abordare a situațiilor conflictuale sunt compromisul și cooperarea, întrucât se concentrează atât pe discutarea punctelor de vedere diferite, cât și pe găsirea unor soluții reciproc avantajoase, cu preocupare pentru relațiile
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
ci dezumanizarea colectivă, manipularea mentală, urmărind, în final, să creeze o rasă de „sclavi fericiți” (Fillaire, 1994, pp. 74, 103-104). Antidemocratismul, rasismul sunt inerente prin definiție sectelor care operează clasificări ale oamenilor în: categoria celor superiori, adică membrii lor, categoria adversarilor și cea a celor inadaptați, care nu merită să fie ajutați, ci doar utilizați (Fillaire, 1994, pp. 95-96). J.-Fr. Mayer, referindu-se la sectele creștine, amintește că istoria este purtătoare a unui dialog dificil. Într-un capitol intitulat „ În
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
politice, om cu ferme convingeri progresiste, era firesc pentru Hasdeu, care încerca și profunde sentimente de simpatie și recunoștință pentru domnitorul Al. I. Cuza, să intre fără ezitare în aspra dispută publicistică pe care partizanii lui Cuza o purtau cu adversarii acestuia, combătând cu violente mijloace satirice „coalițiunea” dintre partidele „anti-conservatoriu” și antiprogresist”. Spre deosebire de alte periodice satirice ale epocii, în A. satira și literatura se împletesc reușit. Hasdeu nu se mulțumește numai să ia în derâdere, ca N. T. Orășanu, ci
AGHIUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285199_a_286528]
-
structurilor ecleziale. Sintetizînd, se poate afirma că scopul autorilor a fost acela de a arăta că BOR a fost supusă constant abuzurilor de către comuniști. Ca victimă, ea Își legitimează astfel forța și verticalitatea morală. Autorii concluzionează că BOR, fiind un adversar redutabil, un pol al rezistenței, a fost reprezentată cu fidelitate În documentele torționarilor săi. Autonomă sau nu față de Stat, Biserica a intrat fără să vrea În rețeaua palierelor de interacțiune a societății comuniste. Ea nu s-a putut sustrage contactelor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
să producă o pluralitate de discursuri, lucru cu care este mai puțin obișnuită. Cert este faptul că marele discurs al inocenței BOR a rămas. La fel de violent, la fel de răsunător. Stilul apologetic inconfundabil al BOR Încearcă să provoace permanent la luptă un adversar inexistent. Biserica se prezintă constant amenințată, Încercînd cu disperare să le demonstreze și celorlalți cît este de nedreptățită. Statul, aliatul ei tradițonal, nu o mai apără de celelalte culte și confesiuni, așa cum s-a Întîmplat În comunism. Statul, bunul prieten
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
partidului comunist autohton. Deși au ajuns la putere la sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial, comuniștii români nu au reușit să elimine balastul practicilor clandestinității: au continuat să fie dogmatici, vicleni și chiar cruzi Între ei, nu doar față de adversari. Deletant discută cu competență aceste chestiuni. El subliniază (este o axiomă) că relația dintre PCR/PMR și URSS era la sfîrșitul anilor ’40 și Începutul anilor ’50 de „dependență absolută”. Dej a jucat cartea de supunere față de Stalin, cîștigîndu-i acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În libertate atent supravegheată). Lupta a fost cîștigată de Dej În fața lui Stalin, fostul ceferist oferindu-i stăpînului de la Kremlin numeroase dovezi ale loialității sale, inclusiv prin Încadrarea sa cu agenți sovietici pe care Îi cunoscuse În detenție, și discreditîndu-și adversarii. Dej și-a construit legitimitatea pe supralicitarea participării la lovitura de stat de la 23 august 1944. Hotărît să-l Înlăture pe Foriș, l-a acuzat de trădare. Față de Pătrășcanu nemulțumirile lui Dej erau generate de popularitatea lui crescîndă și de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de pildă, un political scientist cu orientare liberală (În Înțeles american) să Întreprindă o critică extrem de dură, dar eficace la adresa Partidului Democrat. Nu e o noutate faptul că prietenii pot aduce critici mult mai usturătoare, dar și mai utile decît adversarii, și presupunem că autorii lucrării care face obiectul discuției de față gîndesc la fel. Nu aceasta este și concepția unora dintre personajele principale ale cărții. Deși autorii nu și-o doresc, „Nu putem reuși decît Împreună” este, În primul rînd
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
niște „încercări”, numeroase, dar lovite cumva de monotonie - și avansează spre cucerirea unei glorii irevocabile. Campaniile militare (cele „transilvănene”, mai ales), cu preparative ce dau impresia că e vorba de pregătirea unei cruciade, se bucură de atenția cronicarului. La fel adversarii (inamicul etern al bunelor alcătuiri, diavolul, lipsește surprinzător), uneltitorii, conspiratorii (un oarecare Mihul, discreditat ca alogen, înșelător, diseminator de turburări, duplicitar), dușmanii istoriei - „marele împărat al turcilor”, nimeni altul decât Soliman Magnificul, care „s-a sculat urlând cumplit ca leul
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
Odobescu, August Treboniu Laurian și P.I. Cernătescu, proiectul de statut al Societății Literare Române (Academia Română). M. a privit toate problemele de limbă și de literatură pe care le-a luat în discuție într-un larg ansamblu de factori culturali. Era adversar al imitării manifestărilor sociale specifice altor popoare, cerând adaptarea lor la condițiile particulare ale societății românești. Prin energica afirmare a acestei opinii, el a fost unul dintre cei care au anticipat teoria junimistă a „formelor fără fond”. Intervențiile sale, apărute
MAIORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287964_a_289293]