4,501 matches
-
minute? O să supraviețuiesc, dar să fie numai cinci minute, replică el cu drăgălășenie. M-am dus după Marci la etaj. Când eram În baie, mi-a spus: — Ce planuri aveți de ziua lui Hunter? Aoleu! Ziua lui Hunter! Era În ajunul Crăciunului și mie Îmi ieșise de tot din minte. Plănuisem În linii mari să-i organizez o petrecere surpriză la New York, dar, dacă În ultimul moment s-a ivit excursia la Megève, am uitat de ea cu desăvârșire. Păi, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mă bornesc înaboi, spre oraș. Abia se ținea, mi-era să nu-mi bice jos de be cabră, am zis că-i criță. Nu părea să mai fie ceva de scos de la vizitiu. Îi transmise o comandă pentru cofetar, pentru Ajunul Crăciunului, când era invitat în două locuri, la familia Margulis și la Livezeni (încă nu se hotărâse ce să aleagă, nu trimisese răspuns) și-l concedie. Nu sperase prea mult de la el, iar speranțele, iată, nu-i fuseseră înșelate. Apoi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cămăruță cam îngustă, cu patru paturi de fier, dintre care numai două erau ocupate. Era aer închis și mirosea a sudoare și a dezinfectant. Într-unul din paturi îl recunoscu pe blond, cu ochii închiși, așa cum îl văzuse și-n ajun. Trebui să constate, necăjit, că n-avea prea multe speranțe de viață. Oare ar fi trebuit să-l însoțească ieri sau poate injecția cu ulei camforat fusese o greșeală? Uneori, din păcate, medicina nu e deloc știință, e mai mult
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sprijinit cu capul pe niște zdrențe și învelit cu o pătură cafenie, se uita către fereastra prin care abia pătrundea lumina, iar la câte-o adiere intrau să moară înăuntru și câțiva fulgi. Nu arăta așa de bine ca în ajun, îi crescuse un pic barba și obrazul părea, din cauza asta, murdar. Nu mai semăna deloc cu Iulia. Și parcă era mai supt la față. Întrebarea cu Dumnezeu îi plăcea foarte mult lui Nicu și era semn de mare prietenie din partea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
așa? Ești chiar gazetar? Bărbatul ori n-auzise, ori voia să tacă. Nicu îi studia încălțămintea colorată, acum îi deslușea mai bine dungile lila și pe cele verzi. Nu părea deloc solidă și se vedea că-i încă umedă, din ajun. Dormise îmbrăcat, ca vagabonzii. — Poate-ți dă o pereche de galoși de la Universu’. Cei mai buni sunt marca St. Petersburg, toți tinerii poartă din ăștia, au talpă dublă. Nicu îl luă de mână, cum făcea cu maică-sa când nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu maică-sa când nu prea știa ce se întâmplă cu ea. Îi luă și pălăria rotundă dintr-o găleată, o șterse puțin cu mâneca surtucului, mirându-se de unde a apărut. Așa cum îi povestise lui Jacques, știa sigur că-n ajun bărbatul n-avea nimic pe cap. Reuși să-l urnească, dar străinul parcă nu se trezise de tot. Bucătăreasa familiei Margulis le povestise băieților despre oameni care umblă-n somn, pe lună plină, ca și cum ar fi treji, merg pe acoperiș
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Boerescu. Desigur, e de prima pagină, cine n-ar dori să aibă exclusivitate într-o asemenea chestiune? Vin chiar eu, acuma. 6 După ce află cine este nou-venitul, sora cu șorț alb îl conduse pe Costache Boerescu lângă blondul adus în ajun. Femeii îi era milă de bietul băiat și simțea, din experiență, că n-are destul suflu vital, vis vitalis, și nici dorință de-a trăi, ca să scape. Adică principiul vital era, la el, tulburat ca apele de râu după ploaie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și de afacerea cu Mitropolitul Ghenadie. Și-aici era cât pe ce să reînceapă cearta, așa că primul redactor socoti oportun să schimbe vorba: — Ai văzut că bărbierii și frizerii cer să li se dea voie să lucreze în ziua de Ajun și de Crăciun, fiindcă altfel pierd o mulțime de clienți? Și, dacă nu li se permite, amenință cu greva! Ai mai pomenit grevă ca să n-ai zi liberă? Crezi c-ar fi un subiect de prima pagină? Întrebând, Procopiu îl
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
toate celelalte necazuri ale mele sunt mai mici și mai depărtate, ca atunci când te uiți, la operă, prin binoclul întors. 2 Din patul lui, lipit de al ei, doctorului i se auzea respirația egală. Dormea încă, obosit de călătoria din ajun. Rareori sforăia, ceea ce era una din marile lui calități, destule neveste își iau dormitor separat ca să poată dormi, fiindcă bărbații lor duduie ca trenul, toată noaptea. Agata se gândi la duduitul trenului până la Giurgiu, duminică, și la cel de întoarcere
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nostru, domnul Giuseppe, o să mai vină, e un om tare singur, dă lecții de chitară și mandolină, e foarte strâmtorat cu banii. Ți-ar face plăcere? Mi-ar face, poate pentru prima dată în noua mea lume. MIERCURI 24 DECEMBRIE Ajunul Crăciunului 1 P arcă aș fi pedepsită. Curățenia de ieri a fost caun război, comandat de mama și de la care papaa dezertat în mod laș, n-a venit acasă decât seara, destul de îngândurat. Ne-a spus că l-a întâlnit
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Ușa de la intrare a fost descuiată? întrebă Costache doar ca să-și facă datoria. Cunoștea răspunsul. Văzuse, intrând, că ușa e cu încuietoare yale automată. La plecare, gazda îi ură „Crăciun fericit!“ și abia atunci își aminti Costache că diseară, de Ajun, a acceptat invitația familiei Livezeanu, iar mâine, ca să nu-și dezamăgească prietenii, dejunează în strada Fântânei. Curios, și el era distrat, ba poate că din același motiv cu avocatul, une jeune femme, numai că lucrul are urmări imprevizibile, când lucrezi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
era și ea părtașă la bolile cu care se lupta bărbatul ei. Fetița se arătă însă bucuroasă de oaspeți, îi sări de gât și-i spuse că a învățat să coasă. Înainte să plece, Agata lăsă cadourile pentru seara de Ajun la directoarea leagănului. 4 Lui Nicu i se păru că visează vocea ei bună, care, iată, îl scoate din somn cu binișorul: — Nicușor, mamă, eu mă duc la lucru, mai câștig un ban. Vine Crăciunul și lumea are încă de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
arată că noul musafir ne e drag la toți. Nu m-am îndrăgostit de el (deși zâmbetul lui e cel mai frumos din câte-am văzut), însă mi-e cumva ca un frate mai mare. A fost cel mai frumos Ajun de Crăciun al familiei Margulis. Dan Crețu i-a dat o mulțime de semne de prietenie frățiorului meu, Jacques a fost fericit și, înainte să aprindem lumânările din brad, îi străluceau ochii în întuneric, ca agatele. Acum îmi dau seama
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
hotelul și că un om bun se ocupă de soarta lui. Otto se dezbrăcă de tot și se spălă temeinic, apoi se băgă în pat, era rupt de oboseală. Mirosul de praf contra insectelor era parcă mai puternic decât în ajun. Își tocise tălpile și-și pierduse un blacheu mergând să întrebe din biserică în biserică unde e mai mult de lucru și unde poate câștiga mai bine, dar pretutindeni primise același, mereu același răspuns: lucrările încep în iulie, cel devreme
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
médecin qui l’a dit, spuse Alexandru, făcând aluzie la fratele lui, căruia i se spunea deja, în familie, medicul. Dan îi urmărea cu atenția unuia care asistă la o pantomimă. Era vioi și părea ceva mai binedispus decât în ajun. — Nu știu nici eu, doamnă, aș vrea să vă pot răspunde. Ce zi e azi? Mi-ar trebui un calendar... — Sâmbătă. — A, mi-era teamă că trebuie să fiu la serviciu. Sau nu, chiar trebuie, mi se pare, o să vă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dacă l-ar fi ales pe el? N-ar fi fost mai fericită? Și ce s-ar fi întâmplat cu viața lui dacă Iulia... — A venit popa de la biserica Icoanei, anunță plutonierul de la ușă. Se sculă să-l primească. În ajun, când, dacă e s-o spunem pe-a dreaptă, puțină lume s-a ostenit prin viscol, la biserică, Epiharia, care-i cunoaștea după nume sau măcar după chip pe toți enoriașii, s-a mirat să vadă că apare un om distins
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Nimic nu se pierde, spun oamenii de știință ca să ne obișnuiască cu ceea ce face și pentru literatură, dăruindu-ne Reflecții la...reflecții, cu un subtitlu Pe portativul anilor, noi înțelegând că autorul, o dată cu venirea primăverii, în ajunul Sfintelor Paști, ca un bun gospodar care este, vrea să-și cantoneze în timp propria-și operă. Să și-o pună deoparte. Chiar ca administrare. El ne mai lăsând moștenitorilor - eventual memorialiștilor, criticii literare ori familiei, grija adunării, eventuale, a
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
fost odată, a fost... ce n-a mai fost...!“, din ochiul închis șiroind lacrimi pe obrazul mutilat. Bietul om... asculta glasul pădurii și plângea... plângea și povestea povestirea nescrisă, a Anucăi, fata pădurarului. ...Era povestea nenorocului neamului ei... Născută în ajunul „Răzbelului“<footnote Războiul de Neatârnare (1877-1878). footnote>, într-o noapte cu Lună Plină, pe un ger al Bobotezei de crăpau în cuib ouăle de corb, iar haitele de lupi flămânde, năvăleau în sate, și intrau în ogrăzi urlând... Codrii vuiau
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zadarnic îl stingeau într-un loc, că se răspândea într-altul. Europa întreagă, încă sceptică ieri, era pradă focului... În fiecare clipă măcelul era pe punctul de a izbucni. Lumea se simțea la voia întâmplării ...aștepta. Europa prezenta aspectul unui ajun de război... Amenințările acopereau cu umbra lor toată întinderea bătrânului Continent. Cocoșii au cântat de miezul nopții... În marele Salon, întrunirea încă era în toi... Glasul puternic, al unui bărbat spătos, cu fața stacojie, cu gât gros și o coamă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ce n-a văzut... niciodată, nimănui... Pădurea rămânând, mai departe, tainică și tăcută, ca întotdeauna... CAPITOLUL V Povestiri din război... Ceara, caldă. Luna răsărise de după creastă, devreme și se suise la vreo două sulițe pe cer. Era pe la 1881... în ajun de Sânt-Ilie... La casa pădurarului, în ceardac... dondănit molcom de oameni. Anton povestea întâmplări, din război, cutremurătoare și despre Anul mântuirii... Bătrânul Toma, cu barba sprijinită în pumn, pufăind rar tabac, asculta cu fața încremenită. Și Domnica, sora lui Anton
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
săptmană înduram, numa‟ colb și soare.. Nici măcar o adiere de vânt... Zăpușeală mare, mare zăpușeală, fără o fărâmă de nour... Cerul, parcă blestemat, rămânea tot gol și uscat... Era luni... Așa începu pădurarul povestirea cu un oftat adânc. Era‟n ajun de Sânt Ilie, după a 6-a duminică, de după Rusalii, preciză el. - Hm?!.. Ce întâmplare! zise el zâmbind, plin de mirare. Astăzi e tot luni, și tot în ajun de Sânt Iiie,... și, zâmbi din nou. Toți ascultau, cu sufletul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
luni... Așa începu pădurarul povestirea cu un oftat adânc. Era‟n ajun de Sânt Ilie, după a 6-a duminică, de după Rusalii, preciză el. - Hm?!.. Ce întâmplare! zise el zâmbind, plin de mirare. Astăzi e tot luni, și tot în ajun de Sânt Iiie,... și, zâmbi din nou. Toți ascultau, cu sufletul la gură, povestiri de vitejie din războiul neatârnării, zguduitoare pentru sufletul omenesc. Anton își mai aprinse o țigară, privind-o îndelung... de parcă ar fi citit pe ea o cronică
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zice că‟ntunericul și tăcerea vuiesc... Doar bufnița pufnește neîncetat. Neîncetat pufnește bufnița, rar și monoton... ca bătaia orelor nopții în pădure. De jur-împrejur, prin prăpăstii, stăruie o întunecime adâncă, de nepătruns. De undeva se aude un urlet.... Era în ajunul Sf. Trei Ierarhi... Afară viscolul nu înceta... Un crivăț năpraznic mugește de trei zile zi și noapte... Când se oprește puțin, începe din nou cu o mai mare furie. Gerul Bobotezei și vremea grea păreau să nu se mai sfârșească
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se deprinse cu înclinații către monolog. Prin urmare, în fiecare dimineață, fără nicio excepție, el se înfățișa în fața oglinzii sale, așa cum s-ar înfățișa în fața unui vechi prieten, salutând-o cordial și continuându-și cu patimă monologul lăsat întrerupt din ajun. Astfel, de fiecare dată, când se afla acolo, privea acea față omenească cu un nemărginit nesaț și pe o parte, și pe alta, se măsura foarte atent de sus până jos, constata mulțumit că toate sunt la locul lor, iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
desfășoare întreaga sa grandoare, dându-și la iveală pe pământ razele în toată forța lor de luminare, Victor, deșteptat deja, dar amorțit încă în culcușul său, găsi prilej să mai analizeze în gând și în inimă tot ceea ce auzise în ajun, căci, se pare, odihna profundă, de care tocmai se bucurase, îi oferise atâta claritate în gânduri, dumirindu-l asupra vorbelor Mariei, precum oferă liniștea de taină a nopții scriitorului cele mai bune inspirații, pentru ficțiunile sale! El înțelesese pe deplin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]