15,786 matches
-
anistorice. În orizontul unui asemenea efort se Înscrie și investigarea locurilor memoriei, care aduce În prim-plan mai multe categorii de fapte decât permitea studiul istoric al religiilor, fie și În interpretarea generoasă a unor experți (ca Mircea Eliade) care alăturau chestionării marilor sisteme religioase interesul pentru ideile și ansamblurile de credințe mai puțin structurate și mai puțin răspândite pe vaste arealuri umane. Un câmp de forțe: memoria colectivă Să vorbești despre „locurile memoriei” Înseamnă, fără Îndoială, altceva decât să contempli
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
place foarte mult, spunând „eu”. Mi-a fost foarte greu, asta a fost cel mai greu, să spun „eu” și să vorbesc despre această mică istorie stupidă, ridicolă, personală. Horea Poenar: Relevanța nu trebuie făcută privind Înapoi, ci Înainte. Mă alătur la ceea ce spun Cornel și Ovidiu - cartea poate fi un model al rezistenței și al libertății interioare. Un model Încercat, trăit, un model regăsit la atâția indivizi care Îl mărturisesc și l-au mărturisit de atâtea ori. În textul tău
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Eminescu, Alecsandri, Macedonski, Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, Coșbuc), criticul tinde spre exagerare și spirit sectar când comentează producțiile scriitorilor din cenaclul său. Panait Cerna devine pentru circumstanță un emul al lui Eminescu, superior lui O. Goga; Ion Dragoslav are „genialitate”, fiind alăturat lui Ion Creangă. Criticului chiar și adversarii i-au recunoscut o certă capacitate analitică, exercitată în seminariile Facultății de Litere sau la Institutul de Literatură. Aici se aplicau cu o mare dexteritate idei din Teoria poeziei..., din Principii de literatură
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
articolul Despre orfani, C. Noica susține că în epocile de criză se constată întoarcerea la modelele tradiționale autentice, dar „conservatorismul” acesta nu trebuie confundat cu „reacționarismul”. Autorul crede că imobilismul conservator este doar aparent, deoarece moderației și chibzuinței i se alătură curajul, entuziasmul, energia și cutezanța generației tinere: „E atâta vitalitate și forță într-un suflet tânăr, încât oricum l-ai oprima, el revine la una și aceeași expresie.” Într-un alt articol intitulat Prejudecata cărții, Noica definește lectura ca un
FAPTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286953_a_288282]
-
Oradea, lunar, din septembrie 1965, ca seria a cincea a publicației „Familia” editată de Iosif Vulcan începând din anul 1865. Comitetul de redacție inițial e alcătuit din Alexandru Andrițoiu (redactor-șef), Traian Blajovici, Emanoil Enghel, iar din 1967 li se alătură Dumitru Chirilă și Radu Enescu (redactor-șef adjunct). Revista își propune să afirme valorile literaturii române în spiritul tradiției instituite de înaintașii săi. În ciuda compromisului la care este nevoită să recurgă prin materialele propagandistice abundente din deceniul ’70-’80, publicația
FAMILIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
1990 seria a cincea a revistei continuă să apară lunar la Oradea, sub coordonarea unui colectiv redacțional format inițial din Ioan Moldovan (redactor-șef), Crăciun Bejan, Dumitru Chirilă, Virgil Podoabă, Ion Simuț, Traian Ștef, cărora din ianuarie 1991 li se alătură Florin Ardelean și Tiberiu Ciorba. Constatând că „este vremea priorității imediatului politic [...], nu încă timpul răbdător al lecturii”, redacția își propune să îmbine „temele literaturii cu cele ale actualității civice, manifestându-se drept un combatant decis în favoarea idealului democratic”. Profilul
FAMILIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
FĂT-FRUMOS, revistă apărută la Bârlad, bilunar, între 15 martie 1904 și 15 mai 1906, apoi de la 1 martie la 1 aprilie 1909, sub direcția unui comitet. Fondatori sunt Emil Gârleanu (Emilgar), G. Tutoveanu, D. Nanu, cărora ulterior li se alătură Corneliu Moldovanu și A. Mândru. Nu întâmplător, Întâiul cuvânt începe și se încheie cu citate din Cuvântul preliminar al lui N. Bălcescu la „Magazin istoric pentru Dacia”. Interesul redactorilor se focalizează asupra sentimentului patriotic, socotit prioritar, capabil să eclipseze criteriul
FAT-FRUMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286969_a_288298]
-
F. debutase în 1915 cu articole literare și culturale în revista studențească „Vremuri nouă”. Scoate săptămânalul „Cuvântul liber” (1919-1921, 1924-1926), de orientare democratică și „europeană”, cum subliniază el însuși în editorialul din primul număr al seriei a doua. I se alătură numeroși tineri scriitori (F. Aderca, Adrian Maniu, Al. A. Philippide, N. Davidescu ș.a.), dar și scriitori consacrați (Tudor Arghezi, Paul Zarifopol, G. Bacovia). Aici publică I. Vinea articolul programatic Modernism și tradiție, iar Aureliu Weiss, Manifestul suprarealismului. Din 1922 este
FILOTTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287004_a_288333]
-
că arta populară nu are valoare estetică. Începând astfel să dea publicației o direcție străină de credințele și aspirațiile colegilor de redacție, Antemireanu se îndepărtează de ei și, în martie 1899, este obligat să-și întrerupă colaborarea. Revista se va alătura orientării pe care o inaugurase „Vatra” lui I. Slavici și G. Coșbuc și pe care o vor continua, după 1900, revistele lui N. Iorga. Prin literatura promovată, chiar și în timpul când Antemireanu o conduce, F.-a. precedă foile sămănătoriste. Aici
FLOARE-ALBASTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287019_a_288348]
-
și idealismului structural, nu imaginează alte moduri ale împlinirii de sine în afara dragostei. Înșelată de bărbat, rob al plăcerii imediate, înțelege că nu-i rămâne decât să se sinucidă. Între personajele nuvelelor, sufletelor „însetate” și „arse” de iubire li se alătură cei ce se retrag din fața ei - pustnici, bătrâni închiși într-o tihnă prevestitoare a sfârșitului (La schitul din munte, Conu Costică). Remarcabile sunt, în Fără reazem, linia ferm trasată a caracterelor, justețea analizei psihologice, înțelegerea potențialului dramatic conținut de banal
FLORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287036_a_288365]
-
de factură modernista și avangardista Virgil Gheorghiu, Ștefan Roll, Geo Dumitrescu, Ion Caraion, Emil Botta, Gherasim Luca, Gellu Naum, Virgil Carianopol, Ștefan Baciu, Camil Baltazar, Șasa Până, Mihnea Gheorghiu, Virgil Teodorescu, Victor Brauner, Cicerone Theodorescu, Barbu Brezianu, cărora li se alătură Ion Th. Ilea, Eugen Constant, Teodor Scarlat, Coca Farago, Constantin Sălcia, Mircea Pavelescu, Vlaicu Bârnă, Constantin Nisipeanu, Andrei Tudor. Proza sparge și ea, cel mai adesea, tiparele tradiționaliste. Colaborează Ion Biberi, George Acsinteanu, Șerban Nedelcu. Fragmente de român mai semnează
MERIDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288091_a_289420]
-
parte Marian Drumur, Aurel Gheorghe Ardeleanu, Ildiko Gaboș, Petre Stoica, Radu Theodoru, G. I. Tohăneanu, Mircea Tomuș, iar ulterior și Ion Budescu, Laurențiu Cerneț, Stelian Cinca, Eugen Dorcescu, Deliu Petroiu. Colaboratorilor constanți, majoritatea condeie cunoscute pe plan local, li se alătură treptat nume cu largă circulație în publicațiile culturale. Dezideratul destul de general din articolul-program, potrivit căruia publicația va încerca „să descopere și să sprijine valorile tinere, [...] frustrate până la Revoluție de posibilitățile ieșirii în lume”, se regăsește, după câteva numere, într-o
MERIDIANUL TIMISOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288093_a_289422]
-
Efes, Horațiu și Vergiliu, Tacit, Aristofan). Principala să lucrare de sinteză, considerată moment de referință pentru studiile clasice românești, este Istoria literaturii latine (1947), din care s-a tipărit doar prima parte, De la origini până la Cicero. În această carte, clasicistul alătura unui bogat aparat de date istorico-literare numeroase glose critice, pe cât de pertinente, pe atât de agreabile, dezvăluindu-și nu numai apetenta pentru valențele estetice, ci și înzestrarea de netăgăduit de comentator. După mutarea la București se concentrează mai ales asupra
MIHAESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288112_a_289441]
-
I-II), în care biografia releva în fapt evoluția ideilor, volumele T. Maiorescu și contemporanii lui (I-II, 1943-1944) și T. Maiorescu și posteritatea lui critică (1943), însumând aproape două mii de pagini, reprezentau în momentul apariției cercetări fundamentale. Li se alătură opusculul P. P. Carp, critic literar și literat (1942) și Antologia ideologiei junimiste (1943). O lucrare de profil sociologic, dar și de filosofie a culturii este Istoria civilizației române moderne, în trei volume: Forțele revoluționare (1924), Forțele reacționare (1925), Legile
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
important decât integrarea în lumea occidentală. Sau cel puțin așa interpretăm noi, acum, propria noastră istorie, și asta este suficient. Când Mircea cel Bătrân, un necunoscut pentru Europa de Vest și situat cu certitudine în afara sferei de interes a acesteia, s-a alăturat expediției occidentale destinate să oprească ofensiva otomană în Europa (Tuchman, 1988) - și care a avut un eșec atât de categoric la Nicopole -, el a declanșat un lung șir de eforturi românești de integrare în lumea occidentală, care străbate ca un
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
foste comuniste, România era invitată să înceapă negocierile de aderare la Uniunea Europeană, împreună cu celelalte țări foste comuniste. O parte dintre acestea au devenit membre ale Uniunii Europene în 2004, după criterii de strategie geopolitică. România și Bulgaria urmează să se alăture acestora și Uniunii Europene după 2007. Dar nici una dintre ele nu îndeplinește criteriul de prosperitate, iar satisfacerea acestuia devine, de acum încolo, principala țintă a noii tranziții în toate aceste societăți. Iar una dintre paradigmele în funcție de care sunt orientate reformele
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
probleme sociale societăților-gazdă. Chiar dacă veniturile tuturor acestor participanți la economiile Occidentului dezvoltat se situează mai degrabă pe scala medie și inferioară a veniturilor în acele economii, în raport cu restul populației românești, prin volumul veniturilor proprii și prin structura consumului, ei se alătură mai curând părților de mijloc și superioare ale scalei veniturilor din România și modifică substanțial atât structura veniturilor și a consumului, cât și structura socială românească. După anul 2000, influența lor asupra economiei naționale a devenit semnificativă. În general se
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
teatru, moralizatoare, didactice, bazate mai mult pe anecdotă. Primul volum de versuri, Brazde păgâne (1935), este întâmpinat favorabil de critica vremii. Stihurile „bolovănoase” ale lui G., cu accente de duioasă melancolie și susținute de un angrenaj imagistic bogat, au fost alăturate direcțiilor moderniste, mai ales datorită stilului. Lirismul sentimental, tonul elegiac și motivele, între care domină nostalgia locurilor natale, îl plasează printre tradiționaliștii moderați, postsămănătoriști: „Luna-și despletește peste zări argintul / inima mi-e-n noaptea asta iască / cerul somnoros o geană-și
GROZDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287374_a_288703]
-
Din redacție au făcut parte ulterior Lucia Vasiliu, Rodica Ștefănescu și Vasile Moldovan. Revista are inițial un colegiu de redacție alcătuit din Ion Acsan, Mihail Diaconescu, Ștefan Aug. Doinaș, Aurel Rău, Marin Sorescu, cărora, de la al doilea număr, li se alătură Vasile Smărăndescu și Nina Stănculescu. H. își propune să popularizeze haikuul, specie de poezie tradițională japoneză care cunoaște o mare vogă în toată lumea și a cărei răspândire, se consideră, poate mijloci o autentică întâlnire între spiritualitatea românească și aceea din
HAIKU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287397_a_288726]
-
latinitatea neamului său, conștiința originii nobile, romane. Pentru semnificația ei documentar-lingvistică, oda a fost reprodusă de numeroși istorici, filologi și literați, de la Aron Pumnul la G. Călinescu. Lui H. pare să-i aparțină o primă lucrare lexicografică, de pe la 1700, care alătură limbile română și latină într-un Dictionarium valachico-latinum, descoperit de B.P. Hasdeu la Budapesta, în 1871. Lucrarea se asemăna cu un glosar latin-maghiar al lui Francisc Páriz Pápai. Fără a respecta riguros principii lexicografice - în ce privește ordinea strict alfabetică a vocabulelor
HALICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
Celan, invitat să adopte pentru prima dată o atitudine anticomunistă și tot pentru prima dată intrat, prin intermediul amfitrioanei, în contact cu cei mai de seamă reprezentanți intelectuali ai exilului românesc din Franța. Tot din inițiativa scriitoarei, căreia i s-au alăturat Mircea Eliade, Emil Cioran și Jeanne Nicolesco, s-a realizat în 1952 un număr special (supliment) al revistei „Preuves”, „publicație a congreselor pentru libertatea culturii”, intitulat „Terre roumaine”. G. a semnat aici un articol despre „trădarea” lui Mihail Sadoveanu, căruia
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
înscris la Facultatea de Litere și Filosofie și la aceea de Drept ale Universității ieșene, încheindu-și însă doar studiile de filosofie, în 1916, cu o teză de licență despre Spinoza. În a doua jumătate a anului 1911 H. se alătură grupului modernist de la revista „Versuri”, devenită „Versuri și proză”. Contribuie bănește la editarea ei și, după un timp, îl va înlocui pe poetul I.M. Rașcu, cel care o inițiase, la conducerea publicației. Suita de schițe lirice pe care le publică
HEFTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287424_a_288753]
-
ca fiind deșartă. Urmează examinarea răspunsurilor la chestionarele lui B.P. Hasdeu, a studiilor lui S. Fl. Marian și Tudor Pamfile. H. tratează chestiunea de pe poziția etnologului interesat de reprezentările mitologice ale strigoilor vii și ale celor morți (acestei dihotomii îi alătură o alta, propusă de Marianne Mesnil: „strigoiul predestinat” și „strigoiul din întâmplare”), de sistemele rituale tradiționale, de riturile prefunerare, de complexul mitologic al strigoiului ca „parte integrantă a epicii fantastice tradiționale”, dând o clasificare a principalelor subiecte narative (cele mai multe găsite
HEDESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
arealul lingvistic german”, o „construcție finită”, dând impresia unui „lucru definitiv, căruia cu greu i s-ar mai putea adăuga fie și un detaliu” (Dumitru Hâncu). Acestei analize, tematizând aprecierea omului de rând și caracteristicile populației în general, i se alătură numeroase studii destinate unor personalități, selectate mai ales dintre cele receptive la confluențele culturale româno-germane. Prin comentariul lui H. ies în evidență anumite aspecte din viața și activitatea lui Sextil Pușcariu, C. Rădulescu-Motru, Tudor Vianu ș.a. Astfel de portrete au
HEITMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287425_a_288754]
-
întâlnită și în alte variante” (Ovidiu Bârlea), fiind, cu alte cuvinte, operă autentic folclorică. H. a avut și unele preocupări teoretice, privitoare la originea, circulația, trăsăturile și destinul folclorului românesc, ca și despre relațiile acestuia cu literatura cultă. Li se alătură importante indicații de ordin metodologic, de îndrumare și comentare a mișcării folcloristice a timpului, câteva încercări de definire și clasificare a principalelor categorii ale folclorului românesc, cu referiri speciale la literatura populară bănățeană. Parte dintre ele ( Ceva despre descântece, Balade
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]