13,186 matches
-
că se uită la el. — Ce se Întîmplă? strigă, Susan Își puse mîna pe umărul lui Julius, Înaintau din nou nu se Întîmplă nimic. Jaguarul se oprise În mijlocul drumului. — Ce-a fost asta, Susan? Intrau În grădină, mergeau pe o alee Îngustă spre ușa de la intrare, o ușă turnantă. Ce Însemnase asta? Susan nu auzea motorul Jaguarului, care stătea tot acolo, dacă un alt automobil ar fi intrat cu viteză În turnantă, s-ar fi ciocnit, l-ar fi omorît pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Ne ridicam pe jumătate de pe nisip și, bărbați goi și femei goale, o priveam orbiți, prin ochelari fu murii, ca pe eclipse. Șiroia frumusețe. Mergea pe vârfuri încălțată-n pantofi de cuarț sclipitor, cu to curi ce se curbau pe alee sub greutatea ei nemai 178 De ce iubim femeile văzută. Cobora pe nisipul micului golf măr ginit de stabilopozi și-și întindea cearșaful foarte aproape de mare. Apoi se despuia, susținută-n picioare de toate privirile de pe plajă, până și ale pescărușilor
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ușii. Nimeni nu i-a băgat de seamă prezența, nimeni nu i-a auzit, măcar pașii. Nici n-ar fi avut cine, căci pe lângă casa lor, aflată în semipustiire, nu trăia nici un suflet; curtea era goală și tăcută, iar pe aleea ce duce de la poartă până la ușă începură să apară, ici și colo, smocuri de iarbă. A descuiat ușa casei și a ajuns în fața celei de la dormitor. Nu, așa ceva nu poate fi, totuși, cu putință. Ba da, aude doar foarte clar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
îl cheamă, l am avut ca elev, nu-ți mai amintești?” “Te-ai ramolit de tot, soro, Teodor e băiatul doamnei Popovici...” ...Parcul ăsta îmi dă senzația că plec din el mai curat sufletește, că, de la primul pas făcut pe aleile sale am trecut dincolo de orice umbră de insatisfacție. Așa a fost dintotdeauna. Iar acum, când am ajuns anii de pensie îmi amintesc că, ori de câte ori ceva nu era în regulă în sufletul meu, veneam aici, în Parcul Miracolelor, cum i-am
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
drept și cu colonade de bolți înalte. Ușile camerelor de pe terasă erau deschise. În spatele casei multicolore, erau plantate despărțite prin flori alei multe frumos pietruite, apoi terenul se pierdea abrupt în mare. De o parte și de alta a aleilor străjuiau palmieri frumoși înfipți în grămezi de pietre albe. A intrat cu oarecare reținere și a bătut încet la ușă. Nu i-a răspuns însă nimeni. S-a uitat curios pe geam. A văzut o masă cu scaune 83din trestie
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
facă nicio concesie. L-am salutat pentru despărțire și apoi am întors privirea. I-am făcut semn din mână. Indiferent ce se va întâmpla, mi-am zis atunci, nu-i voi putea oferi un răspuns domnului acesta. Înaintând ușor pe alei, nu m-am gândit nicidecum că mi se va oferi un răspuns chiar înainte de a ajunge acasă, în țară. Începusem deja să înteleg că prietenul meu Costash avea o iubită, dar nu mi-o puteam imagina. Nuștiu de ce însă, ea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Ăsta era orașul din care încercase să evadeze de trei ori, fiind rechemată de fiecare dată de câte un îndărătnic dezastru de familie. Kearney îi pregătise deja piatra funerară, iar treaba ei era doar să se plimbe la întâmplare pe aleile astea de cimitir până când dădea peste ea. Înainte să moară, Joan Schluter îi dăruise fiicei sale o fotografie tare, cartonată, cu străbunicul Swanson stând în fața casei lui dărăpănate, acea capelă a dezolării, la patruzeci de kilometri nord-vest de ceea ce avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îi umplu plămânii și i se prelinse în membre. Cu ochii închiși, fumă jumătate de țigară, apoi o stinse cu grijă și strecură jumătatea rămasă înapoi în pachet. Când se întoarse la spital, se așeză pe o bancă rece de pe aleea în formă de potcoavă, chiar în fața ușilor glisante de sticlă, și fumă cealaltă jumătate. Avea să-și încetinească pe cât posibil coborârea - un drum lung și lent înapoi, în exact același punct în care fusese înainte de acești șase ani câștigați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aproape în întregime. Se îmbracă și se spală singur, se înțelege cu lumea, în general se poartă rațional. Comparativ cu acum câteva săptămâni, e ca și normal. În afară de ideile despre mine. Îndreptă mașina spre locurile de parcare ale vizitatorilor, de lângă aleea din față. — Aici am adus-o pe mama când s-a îmbolnăvit. S-a stins după cinci săptămâni și jumătate. Mi-am spus că mai bine mor eu decât să-l duc pe Mark aici. Dar a fost singura soluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ochi. El nu e așa. Era iute. Brici. Un pic cam necioplit. Dar îi păsa de toată lumea... Stătea cu mâinile încrucișate peste sâni, cu fața roșie și răvășită, cu ochii umezi. El o prinse de cot și o conduse pe alee spre mașină. Un observator din afară ar fi presupus că vede o ceartă între îndrăgostiți. Weber se întoarse și-l văzu pe Mark, stând în picioare la fereastra lui. Nu ești, cum ar veni, încurcat cu ea? Se întoarse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
E cumva un examen? — Bineînțeles că nu, bătu el în retragere. — Pentru că dacă ar fi, ar trebui să învăț mai întâi. El își flutură mâna în semn de scuză, mormăi un mulțumesc și se grăbi să iasă afară. Până străbătu aleea, își imagină privirea ei pe spatele lui. I se întâmpla rar să se simtă așa, ca și cum o dăduse-n bară la un interviu. Greața dimineții îl urmă pe alee. Flancat de cele două femei, Mark stătea pe banca lui ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mormăi un mulțumesc și se grăbi să iasă afară. Până străbătu aleea, își imagină privirea ei pe spatele lui. I se întâmpla rar să se simtă așa, ca și cum o dăduse-n bară la un interviu. Greața dimineții îl urmă pe alee. Flancat de cele două femei, Mark stătea pe banca lui ca pe un tron, în timp ce o mână de pacienți, îngrijitori și vizitatori străbătea Olimpul său de câmpie. O ghirlandă de păpădii, un sceptru dintr-o creangă de plop - așa avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de simte nevoia să mă uite. Nu-mi aduc aminte de nimic pentru care să merit așa ceva. Poate că-mi reprim...? Îi luă din nou brațul, prostește, așa cum o făcuse în urmă cu doar trei zile, când străbătuseră prima oară aleea. — Aici nu-i vorba despre tine. Probabil că e o leziune... Exact pe dos față de ce susținuse în fața doctorului Hayes. Oculta o dinamică de mare interes pentru el. Am mai discutat despre asta. E o caracteristică a sindromului Capgras. Subiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și tot deranjul? Nu ne jucăm de-a mama și de-a tata? Bonnie roși și-l ghidă spre casă. Pe tot drumul înapoi pe stradă, Mark îi atrase atenția asupra unor mici anomalii: un copac lipsă, altă mașină pe alee. Fiecare succes disperat al memoriei îl stimula puțin. O magazie pentru unelte a unui vecin, plasată cu patru metri și jumătate mai la vest îl înveseli la culme. Memoria lui vizuală o năuci pe Karin. Leziunile îl deblocaseră cumva, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
înapoi pe raft, Weber se simți răzbunat. Ceva din el cumva așteptase acest moment încă de când începuse să fie ridicat în slăvi. Trecu pe lângă biroul de împrumut, o luă la stânga pe ușa principală și coborî o sută de pași pe aleea familiară din piatră, apoi rămase pe loc. Stătea la capătul aleii, la intersecția dintre Bates, Main și Dyke. Avea să-l sune pe Cavanaugh de pe celularul din buzunar, duminică, chiar pe numărul de acasă, ca să-l întrebe cum de i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
așteptase acest moment încă de când începuse să fie ridicat în slăvi. Trecu pe lângă biroul de împrumut, o luă la stânga pe ușa principală și coborî o sută de pași pe aleea familiară din piatră, apoi rămase pe loc. Stătea la capătul aleii, la intersecția dintre Bates, Main și Dyke. Avea să-l sune pe Cavanaugh de pe celularul din buzunar, duminică, chiar pe numărul de acasă, ca să-l întrebe cum de i-a venit să ascundă acest atac de Weber. Scoase aparatul argintiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
citeau cronica, unul, cu puțin noroc, avea să și citească lucrarea, dar ceilalți aveau s-o desființeze în fața prietenilor, fără să mai facă efortul să se uite pe ea. Își vârî telefonul la loc în buzunar și se întoarse pe alee spre parcarea pentru biciclete. O să-i povestească lui Sylvie, când o să se întoarcă acasă. Avea să fie imperturbabilă, puțin amuzată. Avea să zâmbească și să-l întrebe: Ce-ar face Celebrul Gerald? Drumul cu bicicleta înapoi spre Strong’s Neck
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aproape doi kilometri de oraș, îi ceru bilețelul. Aproape că trebui să se ridice în picioare ca să-l extragă din șortul ei prea strâmt. Îl citi din nou, dând din cap. Sunt un ucigaș, spuse el, în timp ce ea oprea pe aleea pustie de lângă Homestar. Pe drum era un fel de spirit călăuzitor, iar eu am încercat să-l omor. Deci autorul bilețelului nu e bisericos. Foarte bine. Măcar atât reușise să afle. Vizitase toate bisericile neilegale, arătase bilețelul tuturor credincioșilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Și cu doar câteva decenii în urmă, fusese acoperit de zeci de ierburi pe care Weber nu le putea numi. Peste douăzeci, două mii de ani, avea să regreseze iar la ierburi, fără vreo amintire despre acest scurt intermezzo uman. Pe aleea lui Mark era parcată altă mașină; intui a cui era. Pulsul lui Weber răbufni, într-o reacție de tip „luptă sau fugi“. Își cercetă fața în oglinda retrovizoare: arăta ca un pitic de grădină spălăcit. Ajunse la ușa din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de seră, probabil. Ei, să ne bucurăm de avantajele pe termen scurt. Ea e ațâțată toată, de parcă n-ar mai fi văzut locul ăsta de-o veșnicie. Chestia tare e că probabil nici nu l-a mai văzut. Intră pe aleea lungă a fermei și parcă a aruncat cineva o bombă cu neutroni pe verandă. Toate ferestrele, negre și fără perdele. Curtea, o mare de iarbă înaltă și de buruieni, ca un fel de proiect de restaurare a preriei. Pe verandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
există nici scriitorul, nici cercetătorul, nici profesorul, nici soțul, nici tatăl. El a fost azvârlit afară. N-a mai rămas decât senzația, presiunea ușoară, caldă, asupra coastelor lui. Camera e rece și ea arde toată. El lunecă în jos, pe alei limbice dosnice, cotloane care au supraviețuit când uriașul neocortex și-a croit loc printre ele ca o superautostradă. Își simte pielea lipită de mâinile ei, pielea prea albă, ca de hârtie, brațele goale ca niște gheme umflate de vene, șoldurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din ale sale cărți lipsite de sminteli. Dac-aduci din librării la trei zile trei volume, simți că ești și poți să fii cum ai fost cândva, copile, cu-a ta lume din povești, plină de euforii... O grădină cu alei de idei și de emoții... alte spițe n mersul roții vieții noastre numai chei la un timp pe care hoții vor să-l stăpânească ei... Evadările în alte spații spre niște-nălțimi celeste unde vezi direct ce este cuibul denselor
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
un gigant e și cine-l urcă nu mai moare. 2013 Tinerețe Minunată este viața când o urci fără de scară! Soarele topește gheața, primăvara iese-afară. De sub caldele omături ghioceii-n fruntea ei dau zăpezile în lături și scot fetele pe-alei. Mă întreb, nu-i frumos oare din Alecsandri să știi: „Vin Floriile cu soare și soarele cu Florii!” Sau să-nveți, cum ne cuvântă alt poet și el vestit: „Veniți, privighetoarea cântă și liliacul e nflorit”! Inima înseninată ca la
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Actul doi : Căsuța din pădure Maria-Ruxandra s-a născut abia după opt ani și ceva, la Brașov, într-un loc căruia și azi îi zicem, cu vorbele Irinei, „căsuța din pădure“. Nu e chiar în pădure, ci la capătul unei alei pavate cu piatră de râu, care închide în unghi, neașteptat, o stradă care urcă în pantă abruptă, în Prund. Pădurea e la vreo sută de metri. Căsuța fusese, la origini, garajul unei vile ulterior naționalizate. O primisem prin noul meu
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
de-a lungul timpului, au trăit nenumărați frați întru credință; de la simpli călugări la episcopi și mitropoliți. Tot aici s-au format nu numai o seamă de cărturari dar și mulți părinți duhovnicești cu viață sfântă. Pașii lor au binecuvântat aleile mănăstirii, rugăciunile lor fierbinți udate cu lacrimi în miez de noapte au sfințit chiliile, iar faptele lor minunate au rămas ca pildă de urmat pentru generațiile de monahi ce vor veni. Tăcuți, smeriți, neștiuți de nimeni, dar uniți cu toată lumea
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]