4,504 matches
-
să execute atacul la momentul planificat și să beneficieze de elementul surpriză. Operațiunea nu a reușit să asigure câștigarea superiorității aeriene, chiar și pentru o scurtă perioadă de timp, iar forțele terestre germane au continuat să fie expuse atacurilor aeriene aliate. "Bodenplatte" cea mai amplă operațiune de atac strategic aerian executată de Luftwaffe din întreaga perioadă a războiului. Forțele terestre ale aliaților occidentali erau sprijinite de forțele aeriene în timpul înaintării acestora prin Europa Occidentală în 1944. "Second Tactical Air Force" din cadrul Royal
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
și orașele belgiene Bruxelles și Antwerp. Deși Operațiunea Market Garden din 1944 fusese un eșec, aliații reușiseră în 1945 să elibereze cea mai mare parte a sudului Olandei precum și estuarul râului Escaut. În timp ce forțele terestre își continuau înaintarea, forțele tactice aliate se transferau în baze noi pe continent, din care să poată asigura sprijinul aerian nemijlocit. Singurul factor care mai împiedica desfășurarea completă a forțelor aeriene aliate era vremea nefavorabilă. Odată cu sosirea anotimpului friguros, ploaia a transformat pistele în bălți noroioase
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
îmbunătățească situația Germaniei pe frontul de vest prin cucerirea portului Antwerp și separarea forțelor terestre britanice de cele americane. Ca parte a planurilor de atac, operațiunile terestre germane trebuiau să se desfășoare în condițiile vremii grele de iarnă, forțele tactive aliate fiind obligate în acele condiții meteo nefavorabile să rămână inactive la sol. Dacă prezumția planificatorilor germani cu privire la imposibilitatea asigurării sprijinului aerian de către aviația aliată s-a dovedit corectă, vremea proastă a ținut la sol în bună măsură și aparatele de
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
atac, operațiunile terestre germane trebuiau să se desfășoare în condițiile vremii grele de iarnă, forțele tactive aliate fiind obligate în acele condiții meteo nefavorabile să rămână inactive la sol. Dacă prezumția planificatorilor germani cu privire la imposibilitatea asigurării sprijinului aerian de către aviația aliată s-a dovedit corectă, vremea proastă a ținut la sol în bună măsură și aparatele de zbor ale "Luftwaffe". În ciuda condițiilor meteo grele, "Luftwaffe" a reușit să ridice în aer 500 de avioane pe 16 decembrie, cu mult peste ceea ce
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
zbor ale "Luftwaffe". În ciuda condițiilor meteo grele, "Luftwaffe" a reușit să ridice în aer 500 de avioane pe 16 decembrie, cu mult peste ceea ce reușise în ultimile luni. Această primă zi fusese data planificată inițial pentru declanșarea atacului împotriva aerodromurilor aliate, ceea ce avea să fie numită Operațiunea "Bodenplatte". În cele din urmă, condițiile meteo s-au dovedit prea dificile, iar operațiunile au fost oprite. Ofensiva a început în condițiile asigurării elementului surpriză. Sarcina respingerii atacului terestru german a revenit Comandamentului XXIX
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
trebuia să sprijine acest asalt prin Operațiunea "Bodenplatte". Planul "Bodenplatte" presupunea un atac surpriză asupra 16 baze aeriene din Belgia, Olanda și Franța. Obiectivele germanilor erau distrugerea sau avarierea gravă a cât mai multor avioane, hangare și piste de decolare aliate. Toate grupurile ("Geschwader") de vânătoare și bombardament disponibile pe frontul de vest au fost redistribuite. Au fost aduse în plus unități de vânătoare de noapte ("Nachtjagdgeschwader") și de bombardiere medii ("Kampfgeschwader"), care urmau să acționeze ca avioane de diraje a
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
vânătoare aliate cu rază lungă de acțiune a agravat această situație, doborând numeroase avioane de antrenament. Spre sfârșitul anului 1944, nu mai exista regiuni sigure în care piloții germani se puteau pregăti, existând oricând posibilitatea să fie atacați de avioanele aliate. Militarii aliați, care au fost ținte ale atacurilor aeriene, au remarcat lipsa de precizie a piloților germani, indiferent dacă fusese vorba de mitalierea sau bombardarea țintelor terestre. Multe dintre avioanele "Luftwaffe" au fost doborâte de focul antiaerienei deoarece au zburat
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
cu rază lungă de acțiune a agravat această situație, doborând numeroase avioane de antrenament. Spre sfârșitul anului 1944, nu mai exista regiuni sigure în care piloții germani se puteau pregăti, existând oricând posibilitatea să fie atacați de avioanele aliate. Militarii aliați, care au fost ținte ale atacurilor aeriene, au remarcat lipsa de precizie a piloților germani, indiferent dacă fusese vorba de mitalierea sau bombardarea țintelor terestre. Multe dintre avioanele "Luftwaffe" au fost doborâte de focul antiaerienei deoarece au zburat prea încet
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
rachete portocalii și bombe fumigene. Serviciile aliate de informații nu au considerat că aceasta este o informație semnificativă. De asemenea, nu au fost considerate importante instrucțiunile transmite grupurilor de Junkers Ju 88 pentru folosirea rachetelor luminoase pentru ghidarea formațiunilor. Analiștii aliați au considerat că aceste instrucțiuni erau destinate pentru o misiune de sprijin a forțelor terestre, nu pentru un raid de bombardament. Această presupunerea părea corectă, cu atât mai mult cu cât germanii nu oferiseră nicio indicați cu prive la țintele
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
patru avioane din cauza focului propriei artilerii antiaeriene, trei piloții fiind uciși. Raidurile de la Maldegem și Ursel au început la 08:30. Atât prima cât și a doua escadrilă a JG 1 au fost implicate în lupte individuale dure cu aviația aliată. În timpul atacului, III./JG 1 a pierdut un singur avion deasupra obiectivului, din alte motive decât focul inamicului. I./JG a pierdut încă un avion Fw 190 doborât din greșeală de propria artilerie în timpul deplasării spre Ursel. III./JG 1
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
Doar nouă dintre avioanele de vânătoare pierdute de JG 1 au fost doborâte în luptele aeriene cu vânătorii britanici de pe Spitfire. În ceea ce privește alte 3, cauzele doborârii nu sunt sigure - focul artileriei antiaeriene sau al vânătorilor britanici. Două avioane de vânătoare aliate Spitfire au fost doborâte și distruse în timpul luptelor aeriene, iar alte două au fost avariate. Doi piloți aliați (din escadrilele (308 și 317) au fost uciși. Numărul total de avioane de vânătoare Spitfire distruse s-a ridicat la 32. "Schlachtgeschwader
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
britanici de pe Spitfire. În ceea ce privește alte 3, cauzele doborârii nu sunt sigure - focul artileriei antiaeriene sau al vânătorilor britanici. Două avioane de vânătoare aliate Spitfire au fost doborâte și distruse în timpul luptelor aeriene, iar alte două au fost avariate. Doi piloți aliați (din escadrilele (308 și 317) au fost uciși. Numărul total de avioane de vânătoare Spitfire distruse s-a ridicat la 32. "Schlachtgeschwader" 4 (SG 4) și "Jagdgeschwader" 2 (JG 2) au avut ca obiectiv distrugerea aeroportului Sint-Truiden. JG 2 era
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
avioane 190, dar doar 16 erau operaționale. De asemenea, nu este cunoscut numărul de piloți disponibili. La ora 09:12, JG 2 a traversat linia frontului la Malmedy și a fost întâmpinat de un focul extrem de intens al artileriei antiaeriene aliate. Zona era puternic apărată de bateriile de antiaeriană, de vreme ce fuses scena unor lupte puternice și fusese intens bombardată de rachetele V-1 și V-2. I./JG 2 a pierdut cel puțin șapte avioane de vânătoare doborâte de focul antiaerienei
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
la bază. Druschel a fost declarat dispărut în misiune. Obiectivul "Jagdgeschwader" 6 (JG 6) a fost Volkel. I și III./JG 6 trebuiau să atace aeroporturile, în vreme ce II./JG 6 trebuia să asigure acoperirea aeriană împotriva atacurilor aviației de vânătoare aliate. I./JG 6 a reușit să mobilizeze 29 dintre cele 34 de aparate de zbor Fw 190, iar II./JG 6 încă 25. Practic, cea mai mare parte a celor 99 de avioane Fw 190 erau operaționale și gata de
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
avioane de vânătoare și 6 bombardiere medii. La fel ca în cazul aerodromului de la Volkel, cele de la Helmond și Heesch au scăpat neavariate. În luptele aeriene din spațiul aerian al aeroportului Helmond, JG 6 a pretins doborârea a șase avioane aliate. În realitate, germanii au reușit să doboare doar două avioane Spitfire, unul Hawker Typhoon și să avarieze grav un al patrulea avion. Stab./JG 6 și-a pierdut comandantul, doborât și luat prizonier. Dintre cele 29 de avioane Fw 190
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
condierație numărul mare de ținte de pe aeroport, se poate considera că amploarea distrugerilor provocate de raidul german a fost redusă. Aliații au pierdut doar 12 avioane de vânătoare Spitfire distruse. În total, raidul a dus la distrugerea a 14 avioane aliate, alte 9 fiind avariate. JG 77 a pierdut 11 avioane Bf 109. Rapoartele aliate pretind că au fost uciși șase piloți, iar alți cinci au fost luați prizonieri. Rapoartele germane consemnează doar pierderea a 10 piloți. Patru dintre aceștia sunt
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
de raidul german a fost redusă. Aliații au pierdut doar 12 avioane de vânătoare Spitfire distruse. În total, raidul a dus la distrugerea a 14 avioane aliate, alte 9 fiind avariate. JG 77 a pierdut 11 avioane Bf 109. Rapoartele aliate pretind că au fost uciși șase piloți, iar alți cinci au fost luați prizonieri. Rapoartele germane consemnează doar pierderea a 10 piloți. Patru dintre aceștia sunt dați dispăruți sau prizonieri. "Jagdgeschwader" 53 (JG 53) a avut ca sarcină atacarea aeroportului
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
din cadrul grupului 352, John Charles Meyer, a anticipat intențiile germanilor și a ordonat decolarea a 12 avioane P-51 într-o misiune de patrulare activă. Decolarea avioanelor britanice s-a făcut sub focul inamicului, care începuse deja atacul. Câțiva piloți aliați au câștigat titlul de „as al aerului” în acea zi. Nici un avion P-51 nu a fost doborât. Două P-51 au fost avariate în luptă, iar un al treilea la sol. Grupul de vânătoare 366 a pierdut un avion
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
germani. Conform unui document, JG 11 a pretins distrugerea a 13 avioane de vânătoare, două bimotoare și patru cvadrimotoare. Alte cinci avioane de vântoare ar fi fost distruse pe Ophoven, confundat în raport cu „aeroportul Glabbeek”. Germanii au mai revendicat zece avioane aliate doborâte în zbor și o victorie probabilă. Rapoartele aliate demonstrează însă că aceste pretenții germane sunt exagerate. Piloții americani au revendicat doborârea a 35 de avioane germane. O anlaliză mai atentă a dovedit că doar 14 victorii au putut fi
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
a 13 avioane de vânătoare, două bimotoare și patru cvadrimotoare. Alte cinci avioane de vântoare ar fi fost distruse pe Ophoven, confundat în raport cu „aeroportul Glabbeek”. Germanii au mai revendicat zece avioane aliate doborâte în zbor și o victorie probabilă. Rapoartele aliate demonstrează însă că aceste pretenții germane sunt exagerate. Piloții americani au revendicat doborârea a 35 de avioane germane. O anlaliză mai atentă a dovedit că doar 14 victorii au putut fi atribuite cu un anumit grad de ceretitudine americanilor, plus
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
au trebuit să se reîntoarcă la bază datorită avariilor produse de antiaerină sau datorită unor defecțiuni mecanice. Trei Fw 190 au fost doborârte de artileria antiaeriană. La ora 09:10, când avioanele germane au traversat linia frontului, artileria antiaerină grea aliată a mai doborât încă cinci avioane. Aceste victorii au fost obținute în special de artileria AA de pe navele britanice care asigurau protecțina estuarului Scheldt. În momentul în care aparatele germane au traversat frontierele olandeză și belgiană, au fost atacate de
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
nicio vină. Mai tarziu, după ce România va urma o politică asemănătoare, relațiile dintre cele două țări se vor îmbunătății. În 1999, România, sub președintele Emil Constantinescu, a acordat NATO accesul nerestrictiv în spațiul aerian al României pentru desfășurarea Operațiunii Forțelor Aliate, în cadrul căreia au fost bombardate ținte strategice din Republică Federală Iugoslavia.
Relațiile dintre România și Serbia () [Corola-website/Science/335238_a_336567]
-
în serie de "Société Anonyme des Établissements Nieuport". A avut un rol important în restabilirea echilibrului tactic în cursa pentru câștigarea supremației aeriene, într-un moment în care monoplanele de vânătoare "Fokker Eindecker" germane dotate cu mitraliere sincronizate, surclasaseră avioanele aliate slab înarmate, în așa numita epocă a „Năpastei Fokker” (în ) care s-a întins de la sfârșitul verii 1915 până la sfârșitul iernii 1915-1916. Aparatul s-a aflat în serviciul mai multor forțe aeriene aliate Franței și a fost punctul de plecare
Nieuport 11 () [Corola-website/Science/335372_a_336701]
-
germane dotate cu mitraliere sincronizate, surclasaseră avioanele aliate slab înarmate, în așa numita epocă a „Năpastei Fokker” (în ) care s-a întins de la sfârșitul verii 1915 până la sfârșitul iernii 1915-1916. Aparatul s-a aflat în serviciul mai multor forțe aeriene aliate Franței și a fost punctul de plecare pentru o serie ulterioară de avioane de vânătoare Nieuport cu montanți în V. În istoria aviației române, este un aparat celebru, fiind primul avion de vânătoare al Armatei Române. Nieuport 11 a fost
Nieuport 11 () [Corola-website/Science/335372_a_336701]
-
de oșteni au mărșăluit puternic în ajutorul austriecilor, acoperind aproximativ 100 de kilometri în două zile și jumătate, ajungând la locul bătăliei în ajunul luptei. În calitate de comandant-șef al tuturor forțelor ruso-austriece de față, el a luat repede comanda armatei aliate. Suvorov a împărțit în mod eficient armata sa, divizând-o în noaptea de dinaintea bătăliei în două coloane, pentru a avansa spre formațiunile otomane, și în dimineața următoare, după trecerea râului Râmnic (astăzi râul Râmna), a pus în scenă un atac
Bătălia de la Râmnic (1789) () [Corola-website/Science/335366_a_336695]